Buchiseli. Rigoare din respect

 Biografia unui scriitor ţine, fireşte, de istoria literară. Numele lui şi derivate ale acestuia  –  mai ales dacă este vorba de grafia lor corectă – pot deveni preocupare adiacentă în cadrul sau în afara disciplinei respective, ceea ce se întâmplă cu deosebire atunci când, în textele ce îi sunt dedicate sau în denumiri care-l evocă, atribuite unor şcoli, străzi etc., apar variante, uneori asupra celor corecte nepunându-se de acord nici specialiştii implicaţi în dispute pe tema cu pricina.

Buchiselile de faţă au fost orientate spre un asemenea subiect de un „incident” de lectură provocat de un simplu enunţ dintr-o revistă literară: „mesajul antitotalitar din subtextul exegezei capodoperei caragialene.” (romanialiterara.com, nr.31/2020). Nedumerirea a fost iscată de adjectivul subliniat (derivat din numele marelui dramaturg), în formarea căruia, în locul sufixului obişnuit –ian asociat numelui propriu (eminescian, rebrenian, sadovenian, balzacian etc.), este preferat –ean. Abaterea este, iată, prilej de a recunoaşte că numele autorului „Scrisorii pierdute” nu este scutit nici de alte erori, încât aşezarea lui în fruntea celor câteva cazuri de tratare … fără respect a unor personalităţi cu identitate (nominală)… alterată ar avea oarece justificare în cadrul rubricii de faţă. Să amintim, în treacăt, de varianta Carageale (întâlnită destul de frecvent, dar cu totul excepţional în texte cu pretenţii literare) şi de faptul că şi singularul de la adjectivul din citatul de mai sus – caragialean – are „suficiente” atestări pe site-uri (circa 2600, la un moment dat; „istoria comicului de tip caragialean” – mediafax.ro, 18 iulie 2020; „exploatează valenţele comicului caragialean” – rador.ro, 10 iunie 2020). Acelaşi adjectiv cumulează uneori şi eroarea înlocuirii în nume a lui i cu e („ironia de tip caragealean” – bursa.ro, 14 iulie 2017), iar schimbarea celor două semivocale afectează destul de des şi un alt adjectiv din aceeaşi familie: *caragealesc (peste 300 de atestări: „într-un mod caragealesc” – politicienii.ro, 27 februarie 2019).

Fără un criteriu de abordare ordonată şi fără a putea acoperi în suficientă măsură cazurile presupuse de subiectul episodului, vom menţiona alte câteva de natură similară…

Astfel, mai degrabă prin lucrări ale unor participanţi nepregătiţi la examene de genul bacalaureatului, devenite teren de culegere a unor „perle” cu potenţial umoristic, apare varianta *Alexandri (pentru Vasile Alecsandri), aceasta nelipsind însă de pe site-uri obscure.

Mai accentuată este oscilaţia între corect şi incorect pentru numele marelui cărturar – scriitor, lingvist, istoric – Bogdan Petriceicu Hasdeu. Statistic, nu putem avea un raport real al ocurenţelor, pentru că numele membrilor familiei nu respectă o anume opţiune şi, mai ales, pentru că pe foarte multe site-uri şi reţele de socializare se practică scrierea fără diacritice. E însă de precizat că, la naştere, învăţatul cu origini basarabene era înregistrat cu acelaşi nume ca al bunicului său, Tadeu Hâjdeu, tatăl fiind Alexandru Hâjdeu. Şăineanu îl consemna, în ediţia din 1925 a „Dicţionarului universal…”, sub forma corectă Hasdeu (iar în paranteză adăuga varianta Hăjdău). Spre deosebire de numele de şcoli sau de străzi, care adesea optează, prin determinări administrative, pentru Haşdeu, dicţionarele şi lucrările de istorie literară ni-l prezintă pe Bogdan-Petriceicu Hasdeu, fiica sa, Iulia, rămânând fidelă variantei Hasdeu.

O situaţie oarecum asemănătoare ar fi cea a lui Ovid Densusianu, lingvist, folclorist, literat (pentru care, de obicei, se menţionează numele de familie „pronunţat Densuşianu”; tatăl, Aron Densuşianu, şi fratele acestuia, Nicolae Densuşianu, fiind, de asemenea, cărturari cu merite recunoscute). Originar din Densuş – Făgăraş, Ovid Densusianu a preferat în scriere varianta cu s, pe care textele academice şi toate cele care ţin la rigoare o promovează, după cum o respectă şi pe cea mai apropiată de numele satului de origine pentru tată şi unchi.

Chiar lacunar, acest comentariu nu poate ocoli cazul Eminescu. „Mihai sau Mihail?” se întreabă, în titlu, un temeinic cercetător – critic şi istoric literar, prozator şi eseist – , Theodor Codreanu (limbaromana.md. Revista Limba Română, nr.1, 2014). Constatând că, precum locul şi data naşterii, un prilej de intensă dispută îl constituie opţiunea pentru una din variantele prenumelui, reputatul eminescolog precizează că, „Începând cu Perpessicius (1939), prenumele Mihai este consacrat definitiv, opţiunea fiind îndreptăţită de preferinţa poetului însuşi şi a celor din familie, dar şi a prietenilor, pentru Mihai. Nici Crean-gă, nici Caragiale, nici Veronica Micle, nici Slavici nu-i spun Mihail.”. Concluzia, formulată în acelaşi spirit marcat de echilibru şi înţelepciune, se desprinde convingător: „Eminescu a consacrat mai multe semnături şi trebuie să i le respectăm: Eminescu, M. Eminescu, Mihai Eminescu. Nu se cuvine, da capo, să respingem nici Mihail Eminescu, funcţională însă pentru istoria literară, şi nu pentru cultura de masă.” Chiar dacă aşa-zisului principiu „cu cât mai mulţi, cuatât mai culţi” nu i se pot recunoaşte şanse de a se constitui în argument, este poate semnificativ că internetul, prin Google, inventariază circa 180 de mii de ocurenţe pentru Mihail şi aproape 6 milioane pentru Mihai.

În fine, profitând de erudiţia aceluiaşi Theodor Codreanu, să îmbogăţim setul de informaţii pe tema numelor de scriitori adăugând alte forme consacrate menţionate în acelaşi articol, care, sub principiul „voinţei auctoriale trăiesc în posteritate”: „G. Bacovia, nu George Bacovia, G. Călinescu, nu George Călinescu (un anticălinescian folosind şi Gheorghe  Călinescu!), E. Lovinescu, nu Eugen Lovinescu, George Topîrceanu, nu George Topârceanu ş.a.m.d.”.

Aşadar, rigoarea în scrierea numelor personalităţilor literare este o cerinţă căreia se impune să-i răspundem cum se cuvine, ca expresie a respectului pentru cei cărora le datorăm „creşterea limbii româneşti” şi a tezaurului spiritual naţional.
I. NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: