Despre „dura lex”

Când îmi termin treburile în redacţie, în fapt de seară, şi merg acasă, dacă strada e goală – şi de obicei aşa este –, din dorinţa de a trage puţin aer curat în plămâni, mai merg cu masca poziţionată doar pe gură. E una dintre puţinele situaţii când procedez aşa. Distanţa dintre redacţie şi casă e foarte scurtă şi, deşi o ridic dacă apare vreun trecător, aşa merg, hoţeşte, cu gândul la beneficiile aerului curat.

Mai ieri, când, tot aşa, pe strada goală, trăgeam cu nesaţ aer în piept şi mă grăbeam spre casă, îmi apare în faţă salariatul statului în uniformă. Ce să fi făcut, să-mi fi tras masca repede peste nas, ca un copil obraznic prins asupra faptului? Am pus ochii în pământ şi am sperat ca acesta să fie un om înţelegător cu o doamnă respectabilă, cum speram că mă percepe a fi.

„Dura lex, sed lex”, e drept că aşa am învăţat eu la şcoală, dar speram ca purtătorul de uniformă să ştie şi el ce mi-a spus bunicul, atunci când m-a învăţat cum e viaţa reală: „Mai uită-te şi tu şi la om, la o adică…”

Ei, nu a ştiut, din păcate, bunicul lui l-o fi învăţat altceva.

Aşa se face că şi-a luat tonul de om aflat în slujba „dura lex” şi a pus-o la punct pe infractoare, pe un ton hotărât, de-a răsunat strada goală: „Ridicaţi masca aia pe nas, doamnă!”

Sigur că dreptatea era de partea lui, dar ar fi putut rezolva situaţia altfel, poate cu umor, poate inteligent.

Aşa, inteligentă am fost eu că am tăcut, am ridicat masca pe nas şi am mers mai departe.

Şi-am scris acest autodenunţ şi-am încălecat pe-o şa.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: