Un punct de vedere

Abuzul de libertate

Strigătele „libertate”, cuvinte ce greu sunt de reprodus între parlamentari, celor ce aud sau privesc la televizor nici nu le vine să mai deschidă televizoarele, deoarece acestea creează o stare emoţională de disconfort. Şi, totuşi, cu câtă speranţă am trăit cu toţii că, după alegeri, după 31 de ani de debandadă în toate, se vor instaura ordinea, dreptatea. Dar vedem dezbinare, cuvinte aruncate fără discernământ, împotriviri faţă de tot ceea ce trebuie respectat nu numai în ţara noastră, ci peste tot în lume, agresarea medicilor care şi aşa sunt obosiţi de năvala de bolnavi, sunt acte huliganice, care reprezintă nu fapte de eroism, ci dispreţ pentru astfel de „eroi”. Pe timpul regimului „Dragnea”, la mobilizarea oamenilor din toată ţara la Bucureşti, pentru a dovedi „dragostea”, „respectul”, „dorinţa de a ne conduce pe viaţă” etc., am stat de vorbă cu un participant:

– Pentru ce ai fost la Bucureşti? Ce ai strigat?

– Doamnă, habar n-am, ne-au plătit, ne-au dat de băut, de mâncat; unii erau beţi criţă, ne-au dus cu autocarele, am văzut Bucureştiul.

– Bine, dar ce ai strigat?

– Mai mult am huiduit, adică am făcut gălăgie şi am bătut din palme.

Abuzul de libertate este un fenomen care s-a strecurat tiptil printre noi şi prin noi, pentru a ne demonstra – a câta oară? – că libertatea este cu mult mai mult o povară decât o binecuvântare. Nu-i greu să fii lipsit de libertate, căci în orice moment te poţi priva de ea, fie în plan social, fie, mai ales, în plan emoţional. Vocaţia dependenţei exercită o putere colosală asupra lumii moderne, pe când libertatea prost înţeleasă devine chiar dăunătoare. Abuzul de libertate a creat fenomene emoţionale extrem de traumatizante pentru copilul de azi, pentru natalitatea în sine, pentru bunul-simţ social, ca şi pentru familie, cuplu, relaţii de prietenie sau de afaceri. În peisajul actual s-a născut „copilul traumatizat emoţional”, căci adulţii, căzuţi în capcana iluziei libertăţii, au devenit dependenţi cu mult mai mult de dorinţele proprii şi de satisfacerea plăcerilor, decât iubitori de copii. Libertatea de a divorţa a trecut înaintea responsabilităţii şi a sufletului copilului. Confuzia dintre libertate şi dependenţă, dintre lipsă de responsabilitate şi înţelegere eronată a ceea ce înseamnă „sufletul celuilalt” face ca libertatea să zdruncine din temelii valorile fundamentale ale unei societăţi. Efectul fundamental al zdruncinului amintit este o anume „uscăciune emoţională” care se manifestă la nivelul relaţiilor noastre şi al societăţii. Nu ne mai despărţim de partenerii de viaţă pentru că ne şade sabia lui Democles deasupra capului, ci pentru că interpretăm libertatea cum ne taie capul. Mai mult cu puterea egoismului, decât cu puterea sufletului şi mai mult pentru a ne satisface plăcerile sau lenea, decât pentru a ne proteja sau a ne redobândi libertatea adevărată. Copilul traumatizat emoţional, prietenia bazată pe interes, afacerea bazată pe sistemul de tip „ţeapă”, serviciul social îmbibat de aşteptarea unei recompense, iubirea de tip recompensă, sfidarea legilor şi a principiilor minime de educaţie, iată numai câteva dintre efectele unei libertăţi îndoielnice.

Principiile sănătoase, trăsăturile emoţionale pozitive, sentimentele minunate ale sufletului omenesc se sfrijesc în acest context haotic al realităţii exterioare pentru a genera, apoi, alte atitudini şi comportamente aberante.

Libertatea, ca opţiune fundamentală a sufletului omenesc, este cu totul altceva decât o lipsă crasă de iubire, o împăienjenire a responsabilităţii, o sfrijire a afectivităţii, a respectului, a comuniunii emoţionale. Libertatea nu este posibilă fără a o trăi ca stare sufletească. Şi când este trăită doar ca entitate socială, ea devine masca unor dependenţe profunde şi constrângătoare. Suntem liberi, dar nu liberi să facem rău în numele binelui personal. Nu liberi să ne găsim scuze împăienjenite pentru maniera în care sfidăm legile, principiile, sufletul altui om. Nu destul de liberi încât să călcăm în picioare emoţiile copiilor noştri, inocenţa lor, doar pentru că nu avem în noi înşine libertatea fundamentală de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine.

ARTEMIZIA GHEORGHI,

Brodina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: