Colegiul Naţional Militar „Ştefan cel Mare” prin ochii elevilor

A devenit deja clişeu când spunem că liceul militar este unul atipic. De ce spunem asta? Pentru că, de cele mai multe ori, în ochii unui candidat se poate sesiza dorinţa acerbă de a face parte din marea familie a ştefăniştilor, iar în ochii absolvenţilor se regăseşte nostalgie, indiferent de vremuri. Când vine vorba despre elevii din ziua de astăzi, marea lor majoritate nu conştientizează faptul că duşmanul lor comun este timpul, iar în faţa acestuia sunt egali, indiferent de gradele de pe umeri, care se potrivesc perfect cu nasturii stralucitori ai vestonului.

Aventura numită adolescenţă începe aici, în cetatea în care încă răsună ecoul paşilor miilor de elevi care şi-au împletit destinul cu Armata Română. Ei au ales să creadă în visul lor şi, pas cu pas, zi de zi, mai pun o cărămidă spre atingerea lui. Pentru că da, visul  este ceea ce îi uneşte şi îi motivează pe toţi cei care îmbracă uniforma cu vipuşcă roşie.  Elevii din anul terminal sunt cuprinşi de nostalgia specifică şi sunt conştienţi că au desluşit tainele „liceului labirint” de acum patru ani. Au reuşit să îşi alinieze braţele, să ţină cadenţa pasului, să înveţe terminologia specifică, iar după patru ani număraţi în teste, teze, diplome şi emoţii generate de fiecare revistă de front au realizat că infinitul conturat de ei este finit, ca orice alt fenomen.

“Tot ce am vrut a fost ca timpul să mai stea… Aici timpul a devenit unitatea de măsură a sentimentelor, pentru unii a trecut prea repede, pentru alţii prea încet, însă cu siguranţă pentru elevii ştefanişti până şi timpul este camuflat. Parcă ieri veneam plini de curiozitate la primul apel de seară din liceul militar, iar acum am ajuns să ne gândim cu emoţie la ultimul apel de seară al promoţiei.

În calitate de elev plutonier al anului IV sunt alături de colegii mei la fiecare pas, le observ motivaţia şi dorinţa de a reuşi, în fiecare zi conştientizând rapiditatea cu care se apropie finalul acestei perioade. Pot spune că suntem o promoţie a schimbărilor, dar, totodată, suntem capabili să facem faţă tuturor provocărilor. Acum, când momentul absolvirii se apropie cu paşi repezi, putem doar să privim înapoi cu nostalgie şi, în acelaşi timp, să ne bucurăm din plin de clipele care au mai rămas, pentru că aceste momente nu se vor mai întoarce” a spus elev plutonier Ştefania Şopu.

„Da, liceul militar este o adevărată provocare! În clasa a VIII-a am decis  să îmi îndrept paşii spre cariera militară, deoarece sunt un adept al ordinii, disciplinei şi, nu în ultimul rând, al respectului. Iniţial, această alegere a fost o provocare uriaşă, dar s-a transformat, uşor, uşor, într-un vis împlinit. Timpul pe care l-am pe-trecut în colegiu a fost unul plin de experienţe, aici am legat prietenii, aici am învăţat să fim oameni, aici ne-am descoperit cu adevărat pasiunile. Zilele au trecut, una câte una, şi am ajuns în clasa a XII-a aproape fără să ne dăm seama. Urmează cea mai încărcată perioadă din viaţa unui licean, examenul maturităţii, şi, nu în ultimul rând, examenul de admitere pentru academia militară dorită. Îmi doresc să avem putere de muncă şi seriozitate în ceea ce priveşte pregătirea pentru aceste examene, iar la final ne putem bucura de rezultatele noastre!” a spus elev sergent major Ştefan Sandu.

„Retrospectiva e mereu mai clară. Aproape mă aud cântând, printre lacrimi, Gaudeamus Igitur şi Vis pierdut … mă văd deja aruncând o ultimă privire nostalgică spre amalgam. Nu mai există reciprocă pentru traiectorie, dar nici nu îmi trebuie: colegiul mi-a predat, cu multă seriozitate, importanţa şi ireversibilitatea timpului, mai ales în anul terminal… Aici am scris primul articol, primul interviu, prima poezie, prima prezentare în faţa unui amfiteatru plin de oameni; am păşit sfioasă, rigidă, pe amplul drum al sensibilităţii – literare şi nu numai. Am cunoscut succesul, afirmarea, resemnarea, răbdarea, empatia… Punctul culminant al adolescenţei mele s-a desfăşurat în acest spaţiu al atâtor generaţii. După imediata articulare a Colegiului Naţional Militar «Ştefan cel Mare» transformi realitatea în parte imaginară: fiecare elev are propria variantă a liceului, conturată din apogeuri, amintiri, puncte de inflexiune, minime şi maxime locale. Ei bine, Liceul meu e un spaţiu în care am crescut, care a avut răbdare cu mine, pe care l-am caracterizat prin prisma propriilor gânduri. Aici mi-am lăsat amprentele şi am construit o cetate din cuvinte” a spus elev sergent major Andreea-Bianca Ionică.

   Colegiul Naţional Militar „Ştefan cel Mare” le arată adolescenţilor cât de lung este drumul spre succes, cât de grele sunt urcuşurile, dar mai ales cât de pline de satisfacţii sunt treptele urcate alături de cadrele didactice şi militare. Toate experienţele adunate cu grijă pe parcursul celor patru ani de studiu reprezintă calea firească în dezvoltarea acestora şi le oferă resursele necesare pregătirii lor, oferindu-le mediul propice pentru ca visele adolescenţei să prindă contur.

GEORGIANA LUPU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: