Artista care pictează cu rouă

Cacica, oglindindu-se jumătate în şipotele Soloneţului şi jumătate în cristalele de sare subterane, apare pe harta noastră nordică după ce Imperiul Habsburgic, la 1775,  numeşte această parte a Moldovei Bucovina. Străinii nu au răpit sate şi târguri sărace, pământuri şi ape sterpe, ci munţi împăduriţi, bogaţi în faună şi floră, ape cu păstrăvi şi lostriţe îmblânzite de plutaşi, pământuri cu uraniu, cărbune şi saline prospere şi terapeutice.

Cacica devenise o vatră cosmopolită, mai degrabă o colonie de polonezi, germani, ruteni, slovaci şi evrei care au convieţuit paşnic cu românii localnici. Despre frumuseţea naturală a locului şi despre fertilitatea lui lăuntrică au grăit temeinic I.G. Sbiera, Em. Grigorovitza, N. Grămadă, V. Chindriş, Cr. Gorcea, M. Andronic, M. Anton Cojocar Sahlean şi Ioan Ieţcu. În capătul şirului mai trebuie adăugat un nume,  Doina Vianora Catargiu (n. 30.01.1950), a cărei vorbire nu e de cronicar, nici de arheolog, ci de zugrăviţă de văzduhuri şi flori, de oameni abia răsăriţi ori la „vârsta de bronz” ,  ori senioriali, luminoşi, entuziaşti, vitali, plini de seve solare. Doina Vianora Catargiu s-a născut la Cacica, sub ochii celei mai „binecuvântată între femei”  (Lc.1.28), Maica Domnului,  statuară în biserica romano-catolică zidită în 1904, dar şi în Grota realizată în 1936  –  „Sanctuarul Naţional”  (1997) fiind recunoscut ca „Basilica minor”  de către Papa Ioan Paul al II-lea în 2000.

În privinţa ocrotirii divine nu contează confesiunea – Doina, fiica Elisabetei şi a lui Domiţian Buliga, avocat, de rit răsăritean din neam de neam, a avut din copilărie evlavie la „trandafirul mistic” , Fecioara Maria. Într-un moment de cumpănă, în anii când contează hotărâtor pacea casei, Doina căzu în genunchi, rugându-se inocent şi cutremurător cum numai copiii ştiu: „Doamne, dă-mi un dar ca să am un rost în viaţă!”  Şi Domnul nu a întârziat – i-a îndreptat  privirea spre munţi şi ocoale, spre câmpuri cu puzderii de ierburi şi flori, spre livezi cu fructe şi oameni cu amintiri. I-a arătat Paradisul şi Doina a înţeles că trebuie să picteze. Şi-a descoperit darul ştiind că revelaţia-i cere doar „să înmulţească talanţii.”

Şi a rămas credincioasă acestei „viziuni” , descoperind nesfârşirea pânzelor şi neostoirea penelurilor, măreţia Creaţiei şi dărnicia Creatorului.

S-a înscris la Liceul de Artă „Octav Băncilă”  din Iaşi (1968), a absolvit Şcoala de Artă Suceava (1985), Şcoala tehnică de proiectare Suceava (1987), activând ca tehnician la Institutul Judeţean de Proiectări, Suceava, SC „Proiect”  SRL Suceava. Activitatea tehnică, riguroasă, matematică, nu a îndepărtat-o de exprimări sensibile, de armonii cromatice, reliefuri diafane şi parfumuri indefinibile, de natura arhitecturată fără cusur, care, ca s-o înţelegi şi să o descrii, presupune contemplaţie, răbdare şi acces la metafizică.  „Sub penelul vrăjit al Doamnei Doina Catargiu, timpul încremeneşte în ipostaze parfumate de eternităţi”, scrie Mihai Pânzaru-PIM. Consubstanţiale lucrărilor sale, „redarea discretă a transparenţelor”, „sugerându-ne acorduri muzicale receptate în surdină” , prin care „artista comunică şi se comunică pe sine”  (G. Gavrileanu) şi magia fiinţei fiinţând dincolo de cele văzute, îndreptăţesc profilul său inedit între autorii  aquarelişti – peisagişti şi florari – Doina Caragiu devenind ea însăşi o Operă în ramă de aur, „icoană a măsurii frumosului şi a adevărului”  (D. Olaş). Grăitoare sunt cele peste 700 de lucrări din panoplia sa artistică, multe vernisate în cele 30 de expoziţii în oraşele Bucovinei, în Botoşani şi capitală, în Cernăuţi, Basarabia şi Franţa. Artista, care a zugrăvit Bucovinei pereţii pe dinafară şi pe dinăuntru, după pilda maeştrilor Evului Mediu, a văzut mulţi kilometri din lumea asta, admirând şi documentându-se în muzee şi galerii prestigioase: Spania, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Franţa, Rusia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania, Austria, Monaco, San Marino, SUA, Canada, Chile, Brazilia, China, Israel. Membră a Cenaclului „Dimitrie Loghin” , a Societăţii Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina, a Asociaţiei culturale româno-franceze „Nova Bucovina”, cu lucrări în colecţii de stat şi particulare, ilustratoare de cărţi („Crăiasa minei” de M. Motrici, 1997; „Ecouri din copilărie” de Gh. Vicol, 2006; „Vrajă de cânt şi descânt” de Eleonora Sasu, 1999), „măiastra florilor şi luminii”  –  cum se intitulează Albumul recent editat de Centrul Cultural „Bucovina”  (prefaţat de Ion Drăguşanul şi dr. Ioan Ieţcu), 2020/2021, Ed. Lidana, Suceava, are tot ce îi asigură un nume în „Enciclopedia Bucovinei”  şi în Istoria admiratorilor şi iubitorilor de artă. Ca şi Ileana Bardă, „Doamna gri” , desigur o excepţie a penelului.

Desigur, „darul”  pe care l-a primit, rostuit îndelung de muncă perseverentă, însoţit de o atitudine civică rarisimă (chiar şi în asociaţiile artiştilor), fac din verticalitatea Doinei Vianora Catargiu un reper. Stăpânul acestui patrimoniu, inginerul dr. Amfilohie Catargiu, care poartă în însuşi numele său verticalitatea, catargul menit să înfrunte furtuni şi răvăşite talazuri, e un om fericit – Doina Vianora i-a adus Raiul în casă. Dar putea fi catargiul atât de semeţ fără să-l ducă în azur temerara pânză?

Doina Catargiu a primit numeroase diplome şi distincţii: Premiul I pentru portret (Badea Andrei) la Expoziţia republicană din Bucureşti, 1985 (acelaşi premiu i s-ar cuveni şi pentru portretul excelent „Leliţa Veruţa” ); şapte premii la expoziţiile organizate de Centrul Judeţean al Creaţiei Populare Suceava; Diploma de Excelenţă, 2000; Diploma Fundaţiei „Sculptor Marcel Guguianu”, Bucureşti, 2003; Diploma „Pictorul Anului al Artelor Plastice Bucovinene”, 2012; Diploma „Opera Omnia”, 2015; Diploma de Excelenţă acordată de Centrul Cultural „Bucovina”, 2020. În diverse confrerii artistice, pictoriţa i-a avut aproape pe Ioan Ieţcu, Doina Hasneş Ciurdariu, Grigore Micu, Cristina Hreamătă Macoveiciuc,  Ana Candrea Constantin, Iosif Csukat, Rodica Buşcu, Nicolae Herlea, Pompiliu Celac, Rodica Dominte, Crizantema Breabăn, Angela Similea, Iuliana Marciuc, Romeo Budeanu, Mihai Pânzaru-PIM, Romeo Istrati, Tiberiu Cosovan, Ion Drăguşanul, Anghel Siminiuc, Emil Ursu, Carmen Veronica Steiciuc, Constantin Horbovanu, Gabriela Teişanu, Constantin Hrehor, Doina Cernica, Călin Brăteanu, Constantin Ungureanu-BOX, Rozalia Motrici, Doru Olaş, medici, arhitecţi, profesori, prieteni câtă frunză şi iarbă, câte cetine şi flori sunt pe Dorne, Piatra Tăieturii, Capu Codrului şi Vârful Dealului, Pârteştii de Jos,  Cacica, Ilişeşti, Dragomirna (şi în spaţiile exotice ilustrate de artistă).

„Acuarelistă fără egal, Doina Catargiu, armonizând, în aceleaşi tuşe, meşteşug academic şi viziune impresionistă, recreează lumea drept o biruinţă a frumuseţii asupra timpului”  scrie cu acribie prefaţatorul Albumului închinat artistei. Şi totuşi, dincolo de pledoarii pluteşte o nedumerire „cifrată”  în aerul de deasupra pânzelor: cum pictează atât de serafic această zugrăviţă?

Plutind în universul fragilelor petale, în luminişuri porumbesciene şi creste sadoveniene, printre ctitorii şi oameni sfinţiţi în ctitorii, am descoperit taina – Doina Vianora Catargiu nu pictează cu apă de mare, de ploaie, de fântână, pictează cu rouă…

CONSTANTIN HREHOR

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: