Ne-am săturat de politică !

De câţiva ani, acest refren ni se cântă mereu, ni se jeluieşte, ni se repetă pe toate canalele de comunicare, jurnale, audio-video, internet, reţele de socializare, încât ne-am săturat de cei ce se plâng că s-au săturat ei înşişi de politică. Dar motivele lor de saturaţie n-au legătură cu politica propriu-zisă, ci scot la iveală amatorismul, nepriceperea, neînţelegerea, de nu cumva analfabetismul funcţional: toţi declară că s-au săturat de scandaluri, de certuri, de minciuni, de manipulare, de prostie, corupţie, ticăloşie…

Numai că politica e altceva: politica e cel mai important serviciu public în slujba cetăţenilor, încă din Roma Antică. E activitatea de rezolvare a treburilor publice (res publica) ale unor entităţi teritoriale ori suprateritoriale precum oraş,  comună, district, ţară, uniuni, (con)federaţii, asociaţii şi asocieri naţionale şi internaţionale, iar ticăloşia omului politic, prostia, lenea, hoţia n-au a face cu politica, ci ţin de societate, de dreptul comunitar, de justiţie, de educaţie, de omenie, de bun-simţ şi de (ne)ruşinare.

Să mai observăm un lucru grăitor: primii care s-au săturat de politică sunt tocmai cei ce cu asta se ocupă, semn că li-e dragă munca în favoarea obştii precum câinelui a linge sare. Or a face politică înseamnă a te dedica trup şi suflet comunităţii care te-a ales cu încredere să-i reprezinţi interesele, să-i aduci bunăstare, să-i respecţi drepturile şi libertăţile, să vii cu idei noi, proiecte şi programe reformatoare pentru educaţie, sănătate, administraţie, cultură, civilizaţie, petrecere cu folos a timpului liber, să faci din localitatea, regiunea, ţara care te-au ales un subiect de care se vorbeşte cu respect.

Cum s-a născut sentimentul acesta de saturaţie politică? Fiecare cetăţean român a observat că imediat după revoluţie mulţi s-au îmbulzit ca la pomană la poarta instituţiilor democratice: un şofer devenise ministrul Educaţiei, un analfabet se ocupa de servicii secrete, armată şi Miliţie, unul cu 6 (şase) clase devenise mare expert în economie… Mulţimi de atotpricepuţi, dar analfabeţi funcţional inundaseră televiziunea, radioul şi jurnalele, încât nu mai încăpeau pe metrul pătrat, iar ţara mergea cam de-a-ndoaselea.

Apoi au auzit ei că politica asta ar fi o ştiinţă care se învaţă la şcoală, la facultate ori măcar la bibliotecă, aşa că vreo câţiva rătăciţi au lăsat-o mai moale, dar alţii îşi continuă neabătut ambâţul politic, ţinând ţara în loc şi nenorocind sute de mii de fiinţe omeneşti, căci toţi se cred de neînlocuit.

Şi fiindcă nu e nimeni să le spună „În lături!“, o vreme şi-au mituit electorii fără carte cu petul de ulei, punga de zahăr ori de făină, iar apoi i-au mituit pe funcţionari cu salarii ca acelea, sporuri de până la 80% din salariu ori chiar peste, astfel că aproape întreaga categorie a bugetarilor devenise membră a partidului lui Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea…, de aceea câştigau alegerile cu 85% în 1990, 46% în 2016 şi 32% în 2020, situaţie care coincide cu maturizarea electoratului românesc. (Devine clar acum că ori îşi schimbă modul de a face politică, ori devin tot mai nesemnificativi în eşichierul naţional.)

Mergând mai departe pe firul demonstraţiei, să mai remarcăm confuzia între politică şi politicianism ori electoralism. Într-o ţară civilizată şi democratică, politică se face în campania electorală, în Parlament şi în consilii locale, iar abordarea teoretică, în reviste şi cărţi de specialitate. Politica devine politicianism dacă după încheierea campaniilor bătălia electorală continuă pentru creşterea în sondaje şi a cotei de încredere, pentru scoaterea din cursă a adversarilor.

Partea şi mai mizerabilă a politicianismului românesc o constituie, însă, crearea unui climat politic insuportabil, căderea în mocirla infracţională, injurierea adversarului, mârşăvirea acestuia prin atacuri la persoană, la familie, prin procese de intenţie, ceea ce duce la sentimentul de saturaţie.

Dar nu este cinstit, nici de bun-simţ să se plângă mereu de troglodirea limbajului şi a practicii politice tocmai aceia din gaşca troglodiţilor politici. Iată de ce   saturaţia asta de politică miroase a ipocrizie.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: