Suflet şi culoare pentru ţara mea, România

În septembrie 2020, un grup de la Memorialul Ipoteşti a venit la Călineşti-Cuparencu într-o vizită de studiu, pe drumul familiei Eminovici. Se ştie că aici s-a născut şi a copilărit Gheorghe Eminovici, tatăl poetului Mihai Eminescu.

Aşa s-a ivit prilejul să fie vizitată şi Biblioteca Comunală Şerbăuţi, să fie văzută colecţia de cusături populare ale proiectelor cultural-educative cu privire la tradiţii şi obiceiuri.

La iniţiativa Memorialului Ipoteşti, mai exact a managerului Ala Sainenco, printr-un parteneriat de colaborare, această colecţie a făcut obiectul unei expoziţii temporare în care lucrările expuse aparţin proiectelor: „Mâini de aur”, „Frumuseţe în româneşte” şi „Suflet şi culoare pentru Ţara mea, România”.

Vernisarea expoziţiei „Culegere de cusături populare din zona Şerbăuţi şi Călineşti (Siret, Suceava)” realizată de meşteri populari, cadre didactice şi elevi ai Şcolii Gimnaziale din Şerbăuţi şi Călineşti, a avut loc pe 1 martie a.c. în sala „Horia Bernea” de la Memorialul Ipoteşti.

La deschiderea expoziţiei au participat, din partea Memorialului Ipoteşti, conf. univ. dr. Ala Sainenco, manager, Oana Buzatu Iliescu, muzeograf, şi Liliana Grecu, consultant artistic, cărora le aprţine panotarea expoziţiei.

Au răspuns invitaţiei, din partea Consiliului Judeţean Botoşani, Doina Elena Federovici, preşedintele CJ Botoşani, şi Cristian Nistor, administratorul public al judeţului Botoşani. Printre inviţaţi s-a aflat şi Catălin Sanduleac, primarul comunei Şerbăuţi, prof. Silvia Boiciuc, directorul Şcolii Gimnaziale Şerbăuţi, Elena Iurciuc, meşter popular din Şerbăuţi, şi subsemnata.

Expoziţia aduce în faţa publicului o poveste frumoasă, o poveste adevărată, reală a unei comunităţi  cu minoritate ucraineană cu suflet sensibil, cu credinţă-n Dumnezeu, iubitor, păstrător şi continuator de tradiţii şi obiceiuri, iar în acest context, pentru arta şi meşteşugul cusutului manual pe care îl întâlnim cu precădere pe costumul popular.

 Fiecare model cusut şi expus spune o poveste a cămăşii care a servit drept inspirare. Dar hai să cunoaştem câte puţin din tainele acestor proiecte!

„Mâini de aur” este un proiect care a câştigat finanţare de la Fundaţia IREX în 2015. Concret, în cadrul unui cerc de „mâini îndemânatice”, 10 eleve, sub îndrumarea a doi meşteri populari, au confecţionat 10 costume populare pentru 10 păpuşi, după modele foarte vechi. Proiectul a avut un deosebit succes, rezultatul muncii a fost promovat în cadrul altor manifestări cultural-educative.

Experienţa căpătată în implementarea acestui proiect mi-a dat curaj să avansez un alt proiect.

„Frumuseţe în româneşte” a pus, din nou, în practică meşteşugul cusăturilor populare româneşti şi s-a adresat, de această dată, unui grup de 14 copii cu vârsta cuprinsă între 9–10 ani. Împreună cu doamna învăţătoare am instruit  copiii să coase pe etamină (la început) diferite motive decorative în miniatură, care, apoi, au fost aplicate pe felicitări confecţionate pentru diferite evenimente din viaţa noastră (Crăciun, Paşte, 1 şi 8 Martie). Atelierul a fost organizat, ca de obicei, în bibliotecă, cu un program de 2–3 ore pe săptămână, timp de un an.

Interesul comunităţii pentru astfel de activităţi mi-a dat curaj să merg mai departe, să păstrez şi să continui împreună cu localnicii frumuseţea şi bogăţia acestor tradiţii.

„Suflet şi culoare pentru Ţara mea, România” este un proiect de suflet pe care l-am conceput din dorinţa de a aduce o jertfă de mulţumire şi de respect pentru Ţară, pentru valorile şi tradiţiile moştenite, pentru că m-am născut într-o ţară liberă, în care pot să mă bucur de prezent împreună cu cei dintr-un neam, tocmai datorită celor ce ni l-au făcut posibil. Este un proiect dedicat Centenarului Marii Uniri.

Am considerat oportun acest proiect prin care am propus să-i învăţăm pe copii de la cea mai fragedă vârstă să aprecieze şi să iubească portul popular, arta cusăturilor populare româneşti prin implicarea directă în activităţi specifice, în care să se simtă importanţi şi mândri de realizările lor. Să trăiască sentimentul de apartenenţă, să înţeleagă aspiraţiile, idealurile de ieri şi de azi ale poporului român alături de întreaga comunitate. Totodată, am dorit ca împreună cu toate persoanele implicate în proiect să căutăm cămăşi populare vechi, de aproape o sută de ani, ce se mai găsesc încă în comuna Şerbăuţi la femeile vârstnice, şi să coasem cât mai multe modele după astfel de cămăşi, tocmai pentru a nu lăsa să se piardă originalitatea şi autenticitatea acestor cusături populare locale întâlnite pe costumele tradiţionale, acum când tendinţa de modernizare face ca acestea să-şi piardă din frumuseţea şi farmecul de odinioară.

Mai mult, ne-am propus şi atragerea copiilor şcolari cu vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani în astfel de activităţi, pentru a deprinde să înveţe, să coase şi să-şi însuşească tehnicile de cusături întâlnite pe cămăşile populare. De asemenea, frumuseţea proiectului se remarcă şi prin faptul că au dorit să participe un număr destul de mare de doamne din comunitatea noastră, fie că sunt tinere, senioare, profesoare, gospodine, meşteri populari.

După un program de activităţi bine stabilit, am purtat discuţii cu partenerii, cadrele didactice, meşterii populari, preotul paroh şi femeile localnice pentru a-i implica în proiect, apoi am lansat public proiectul şi am încheiat parteneriatele.

A urmat selectarea elevilor, realizarea graficului întâlnirilor, am organizat atelierele de lucru după care am achiziţionat materialele necesare pentru cusut.

O adevărată provocare a fost alegerea modelelor deoarece aici, în Şerbăuţi, găsim o bogăţie de costume populare păstrare cu sfinţenie din generaţie în generaţie. Pentru copiii mai mici, cu vârsta de 10 ani, am alcătuit un catalog de modele, folosind ca surse de inspiraţie cărţi, albume‚ culegeri de cusături populare româneşti.

Realizarea machetelor pe hârtie milimetrică a modelelor a fost un alt pas pentru a trece la activitatea practică propriu-zisă.

Proiectul a solicitat multă energie, efort şi timp. Cum e firesc, au apărut şi obstacole, însă experienţa acumulată cu ocazia de-rulării proiectelor anterioare („Mâini de aur”, „Frumuseţe în româneşte”) ne-a determinat să ne depăşim temerile în diferite momente, ştiind că vom putea învinge obstacolele, bazându-ne pe micul grup inimos de prieteni (participanţii la proiect) şi pe sprijinul de nădejde al celor care ne susţin şi încurajează, colegii de la Biblioteca judeţeană, primărie, părintele paroh.

Eroii proiectului sunt 45 de persoane cu vârsta cuprinsă între 10 şi 70 de ani, adică 13 profesori, 2 meşteri populari, 5 femei localnice, preotul paroh, subsemnata şi 23 de elevi de la şcolile gimnaziale din comună.

Am considerat că participarea pentru prima dată a elevilor de la Şcoala Gimnazială Călineştin este de bun augur, cu atât mai mult cu cât am văzut dorinţa lor de a învăţa şi de a înţelege frumuseţea lucrului de mână. Cele 10 eleve, încântate de proiect, cu vârsta cuprinsă între 11-14 ani, instruite pas cu pas pentru a da formă modelului ales, au fost bucuroase că fac parte dintr-o frumoasă poveste, o poveste despre continuarea tradiţiilor, unitatea comunităţii în jurul unei idei şi, de ce nu, despre viitor.

Obiectivul general al proiectului a fost realizarea, pentru început, a 20 de modele cusute după cămăşile populare locale şi câte un model din celelalte piese componente ale costumului popular: fustă de catifea, poale, brâu bărbătesc, iar restul modelelor să fie cusute la alegere după motive tradiţionale româneşti în care să se regăsească şi culorile drapelului şi să se ajungă astfel la 100 de obiecte realizate şi care vor face obiectul expoziţiei de final.

Culorile firelor de aţă folosite pe pânză exprimă frumuseţea acestei comunităţi  care şi-a păstrat parcă puritatea şi bucuria de a trăi româneşte în tot acest vârtej de globalizare care parcă vrea să ne înghită cu totul. Predomină culoarea albastră a cerului senin şi verdele ca iarba din luna mai, întâlnită pe dealurile şi păşunile acestui loc mirific care aparţine Bucovinei, iar galbenul şi roşul vin să completeze în armonie frumuseţea acestor cămăşi.

 Început în septembrie 2017, proiectul a luat sfârşit în  noiembrie 2018 şi reprezintă doar o picătură simbolică de mărinimie, dacă ne gândim la momentul istoric.

Cum baza expoziţiei o reprezintă materialele ce fac parte din proiectul mai sus descris, am dorit să-i dezvălui mai mult conţinutul. Revenind la ceea ce am  amintit, că fiecare model cusut şi expus spune o poveste a cămăşii, vă descriu câteva exemplare.

Piesa de rezistenţă a expoziţiei o constituie un model după o cămaşă populară de mireasă, veche de 120 de ani. Cămaşa a fost cusută în anul 1900 de mamă pentru fiica ei, pentru când va fi mireasă. Este o cusătură „în cruciuliţe”. Cămaşa face parte din colecţia strănepoatei, participantă la proiect.

O altă piesă este modelul cusut după o cămaşă bărbătească de mire, reprezentând partea de la gât, de la gura cămăşii în jos. Cămaşa, veche de 75 de ani, reprezintă o cusătură după tehnica „la fir”, doi cu doi. Este păstrată de nepoată care, la rândul ei, a făcut parte din proiect.

Un alt model reprezintă o cămaşă populară cusută de o tânără fată pentru a fi dăruită în ziua nunţii mamei-soacre, ca dar de nuntă. Cămaşa are aproximativ 70 de ani. Este un model cusut după tehnica „la fir”, doi cu doi.

Putem observa cum se consolidează legătura de suflet pentru  familie, pentru tradiţia costumului popular şi un bun prilej de a duce mai departe acest frumos obicei, în ziua nunţii.

Aşadar, această tradiţie a cusutului manual de cămăşi populare, fie cu mărgele, fie cu aţă, este dusă mai departe fie prin transmitere de la  bunici, părinţi, tinerelor fete, fie prin proiectele desfăşurate la bibliotecă, în cadrul atelierelor organizate.

Şi, tot aşa, exemplele pot continua, unul mai interesant decât altul. Însă vă las bucuria de a fi văzute la faţa locului, la Memorialul Ipoteşti, Botoşani.

Pentru aceste realizări doresc să mulţumesc domnului primar pentru finanţarea proiectului „Suflet şi culoare pentru Ţara mea, România”, Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava, pentru tot sprijinul acordat pentru a da viaţă acestor proiecte, elevilor şi cadrelor didactice de la şcolile gimnaziale Şerbăuţi şi Călineşti, comunităţii, Memorialului Ipoteşti şi, de asemenea, tuturor celor ce au încredere în mine şi au ales să-mi fie alături pentru a da contur acestor intenţii.

Ca urmare, cât de frumos şi armonios se pot împleti, împreună, roadele celor trei proiecte când spunem: cu mâini de aur se pot crea frumuseţi în româneşte, atunci când pui suflet şi culoare fie pe pânză, dând naştere unei cămăşi populare, fie în sufletul omului, lăsând amintiri de neuitat pentru că, nu-i aşa,  „de-a lungul timpului sufletul ia culoarea gândului”!

GRAŢIELA SANDULEAC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: