Redeschiderea Mănăstirii Solca şi numirea primului stareţ după 236 de ani: una din rănile Bucovinei se închide 

Redeschiderea Mănăstirii Solca a fost o prioritate a Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, anunţată la doar câteva zile după întronizarea ca Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.

În 18 noiembrie 2020, Permanenţa Consiliului eparhial a aprobat redeschiderea mănăstirii, iar în şedinţa din 11 ianuarie 2021 Sinodul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a acordat binecuvântare pentru reînfiinţare. În 23 februarie 2021, Permanenţa Consiliului eparhial a hotărât numirea ca stareţ al mănăstirii a părintelui protosinghel  Elefterie Ionesie, începând cu 1 martie.

Duminică, 7 martie 2021, după 236 de ani de la închiderea Mănăstirii Solca de către Imperiul Habsburgic, a fost instalat primul stareţ al mănăstirii. Este al 25-lea stareţ şi primul după 236 de ani!

    La Sfânta Liturghie au slujit părintele arhimandrit Melchisedec Velnic,  Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi stareţ al Mănăstirii Putna, părintele Ionel Maloş, protopop de Rădăuţi, protosinghelul Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural, protosinghel Elefterie Ionesie, stareţul Mănăstirii Solca, preotul Ilie Bernat din Poieni Solca şi preotul Sergiu Chioarţă, noul preot paroh de Solca, şi trei ierodiaconi de la Mănăstirea Putna. Predica zilei a fost ţinută de părintele Exarh cultural, care a arătat că vor moşteni Împărăţia cerurilor cei care lucrează chipul lui Dumnezeu în ei prin iubirea fraţilor lor, fii ai aceluiaşi Părinte ceresc.

După Sfânta Liturghie, părintele protopop a citit decizia de numire a noului preot paroh. Apoi a mulţumit fostului preot paroh, părintele Ionel-Mugurel Martiniuc, care acum este preot la biserica Mirăuţi din Suceava, şi a oferit noului paroh o Evanghelie şi o cruce, îndemnându-l să dobândească o cheie către inimile credincioşilor.

Părintele Exarh a citit decizia de înfiinţare a Mănăstirii Solca, iar părintele Exarh cultural a citit decizia de numire ca stareţ a părintelui Elefterie.

Din dispoziţia Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Calinic, Părintele Exarh a săvârşit rânduiala instalării ca stareţ a Părintelui Elefterie.

Părintele Elefterie a fost vieţuitor al Mănăstirii Putna din anul 1998.

În cuvântul său, Părintele Exarh Melchisedec Velnic a amintit întâi cum s-a ajuns la redeschiderea mănăstirii:

„Una dintre multele răni ale Bucovinei se închide sub ochii noştri. Este vorba despre Mănăstirea Solca, una din cele 21 de mănăstiri şi schituri închise de către Imperiul Habsburgic după ce acesta a ocupat Bucovina în 1775.

Între primele gânduri pe care Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic le-a exprimat când Dumnezeu a rânduit să fie ales Arhiepiscop al nostru a fost redeschiderea mai multor mănăstiri închise de către Imperiul Habsburgic. Va fi avut de demai mult acest gând, nu ştim, dar ştim că prima mănăstire a cărei redeschidere a iniţiat-o a fost Mănăstirea Solca”.

Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic a hotărât achiziţionarea de către Arhiepiscopie a unui teren vecin cu incinta mănăstirii, care a aparţinut Solcăi şi a fost înstrăinat de-a lungul timpului, şi a încredinţat Mănăstirii Putna întemeierea unei obşti şi lucrările de reconstrucţie a ansamblului.

Apoi Părintele Exarh a prezentat pe scurt istoria ctitoririi Mănăstirii Solca de către voievodul Ştefan Tomşa al II-lea:

„Mănăstirea Solca are hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi a fost ctitorită de Ştefan Tomşa al II-lea, domn al Moldovei între 1611–1615 şi 1621–1623.

Biserica mănăstirii a fost începută în 1612 şi a fost sfinţită de marele mitropolit Anastasie Crimca în 1614. După aceasta, lucrările de zidire a altor clădiri ale mănăstirii au continuat până în 1622.

Biserica este monumentală, având înălţimea de 36 de metri, fiind a doua după Dragomirna, din perioada medievală a Moldovei.

Ştefan Tomşa al II-lea a pierdut domnia Moldovei în 1623. A plecat din Moldova şi a murit în străinătate, din această cauză nu a fost înmormântat la Solca.

Alţi domni importanţi ai Moldovei sunt număraţi între ctitorii mănăstirii, între care Miron Barnovschi şi Vasile Lupu.

Întâiul ctitor şi apoi alţi binefăcători i-au dăruit odoare, cărţi, veşminte. Ştefan Tomşa a dăruit Mănăstirii Solca părticele din moaştele Sfintei Chiriachi”.

În continuare, Părintele Exarh a arătat legătura care există din vechime între Putna şi Solca:

„După înflorirea din epoca de început, o altă perioadă importantă în istoria mănăstirii a fost a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în special în timpul stăreţiei arhimandritului Vartolomei Mazereanu, între anii 1768 şi 1774.

Prin arhimandritul Vartolomei, Mănăstirea Putna este foarte legată de Mănăstirea Solca.

Acesta a fost călugăr cu metania din Putna şi stareţ al Mănăstirii Putna. El l-a sprijinit la înnoirea mănăstirii pe Sfântul Iacob Putneanul, fiind între cei mai apropiaţi colaboratori ai săi.

Arhimandritul Vartolomei poate fi considerat un înnoitor al Solcăi, prin efortul său foarte mare şi prin reuşita de a înzestra mănăstirea cu obiecte liturgice, veşminte şi cărţi de slujbă.

La Solca, arhimandritul Vartolomei Mazereanu a întocmit mai multe lucrări de folos pentru binele monahismului în acea perioadă şi importante pentru istoria Moldovei şi pentru cunoaşterea istoriei monahismului nostru. Aici a tradus şi a scris mai multe”.

Imediat după această epocă de înflorire, Bucovina a fost ocupată de către Imperiul Habsburgic şi mănăstirea a fost închisă:

„Bucovina a fost ocupată de Imperiul Habsburgic în 1774–1775.

În 29 aprilie 1785, după 173 de ani de existenţă, Mănăstirea Solca a fost închisă de statul austriac. Dintre cei 17 călugări care se aflau în momentul închiderii, unul singur, foarte în vârstă, a fost lăsat să rămână aici. Biserica a devenit biserică parohială, iar clădirile şi spaţiile mănăstirii au fost folosite în scopuri nebisericeşti.

În anul 1785, paraclisul «Sfântul Gheorghe» din turnul de poartă a fost transformat pentru o perioadă în închisoare. Chiliile de lemn au devenit locuinţe pentru angajaţii depozitului de sare amenajat în vecinătate.

Trapeza şi chiliile au fost distruse în 1871 de un incendiu, iar stăreţia a fost dărâmată în timpul Primului Război Mondial”.

 „Toate acestea trebuie refăcute!” a arătat Părintele Exarh, adăugând şi necesitatea înfiinţării unui muzeu la mănăstire.

„După desfiinţare şi până în prezent, o parte din patrimoniul mănăstirii s-a păstrat la Mănăstirile Putna, Suceviţa, Dragomirna, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi în alte locuri din ţară şi din străinătate, iar altă parte este pierdută. Nădăjduim că un viitor muzeu va arăta istoria mănăstirii şi a acestor locuri vizitatorilor şi pelerinilor.”

Redeschiderea mănăstirii nu este importantă doar pentru obştea de azi, ci are o semnificaţie aparte faţă de trecut şi o importanţă majoră pentru viitor:

„Am primit cu foarte multă bucurie gândul Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic privind redeschiderea Mănăstirii Solca.

Redeschiderea mănăstirii este o responsabilitate faţă de ctitorii şi de vieţuitorii ei din trecut, dar şi faţă de societatea contemporană, care are nevoie de exemple vii că binele făcut de strămoşi poate şi trebuie să fie continuat, chiar dacă a fost întrerupt în mod forţat de factori externi care au deţinut puterea în societate într-un anumit moment istoric.

Reînfiinţarea mănăstirii este importantă şi din punct de vedere cultural, ştiinţific şi misionar, întrucât ea va oferi prilejul elaborării de noi cercetări ştiinţifice, noi activităţi culturale şi de o mai mare conştientizare a patrimoniului religios al românilor, în general, şi al Bucovinei, în special”.

În încheiere, Părintele Exarh a oferit părintelui stareţ Elefterie o icoană a Sfântului Iacob Putneanul, pentru a-l ajuta la refacerea mănăstirii, şi pomelnicul cu ctitorii şi stareţii Solcăi, pentru a îndeplini datoria de a-i pomeni.

Apoi a cerut credincioşilor din Solca să sprijine mănăstirea redeschisă, dând exemplul strămoşilor lor din 1923:

„După 236 de ani, una dintre multele răni ale Bucovinei se închide sub ochii noştri, dar nu fără noi. Părintele Stareţ Elefterie are tot sprijinul Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, are tot sprijinul Mănăstirii Putna, dar va avea nevoie şi de sprijinul dumneavoastră, al credincioşilor din Solca.

Aici se află un document care mişcă pe oricine îl citeşte. În 1923, fiii Solcii ajunşi în Statele Unite, în Detroit, organizează o colectă pentru achiziţionarea unui clopot. Când dania lor a fost consemnată, nu a putut fi lăsată deoparte motivaţia lor, şi anume dragostea lor pentru credinţă, pentru strămoşi, pentru bine şi pentru frumos. Iată ce au spus ei: «Noi, deşi fiind departe de scumpa noastră patrie, pe acest continent al Americii de Nord, nu ne-am uitat credinţa şi limba strămoşească a plaiurilor dulci din copilărie şi ne-am hotărât a veni în sprijinul bisericii din comuna Solca».

Mănăstirea va sluji oamenii locului şi va avea nevoie de sprijinul oamenilor locului. Suntem convinşi că aşa va fi, căci împreună, cler şi popor, preoţi de mir şi monahi, cu toţii avem un singur scop: să înfăptuim binele de la Dumnezeu pentru a ne mântui”.

   Părintele Paroh Sergiu Chioarţă a vorbit despre legătura dintre parohie şi mănăstire:

„După 236 de ani de aşteptare, Mănăstirea Solca are parte de atenţia cuvenită şi de o repunere în cinste. Părintele Elefterie va fi de acum părintele nostru duhovnicesc. Se va stabili aici, îl vom găsi permanent rugându-se pentru noi şi trudind la refacerea mănăstirii.

Dar nu va trudi singur, căci noi toţi îi vom veni alături şi îl vom sprijini. Fericit este creştinul care cercetează mănăstirile şi ajută după putere! Aşa să facem şi noi!”.

În cuvântul său, Părintele Stareţ Elefterie s-a adresat credincioşilor asigurându-i că mănăstirea va fi deschisă faţă de credincioşi în continuare: „Ştiu că această biserică este biserica dumneavoastră de suflet. Este biserica în care dumneavoastră, străbunicii dumneavoastră au fost botezaţi, cununaţi, înmormântaţi când au trecut la Domnul. Vă asigur că şi atunci când Solca va avea o catedrală a ei, această biserică de suflet va rămâne pe mai departe deschisă la orice solicitare din partea dumneavoastră.”

Protos. DOSOFTEI DIJMĂRESCU, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor

Foto: MARIUS CÂRNEALĂ, IOSIF ANDRONIC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: