Oare când ne facem bine ?

 Primăria Sectorului I din Capitală a revenit cetăţenilor, aşa cum s-a întâmplat de foarte mulţi ani în Occidentul civilizat: în holul central s-a deschis o expoziţie de sculptură dedicată tinerelor talente. Însă astfel de evenimente sunt obişnuite nu numai în capitalele europene, ci şi în orăşele mai mici, iar turismul clasic începe de obicei cu vizitarea primăriilor, a holurilor pline de culori şi forme arhitectonice, uneori a sălilor specializate, în care departamentele, localităţile expun ce au mai valoros în artă (inclusiv în aceea culinară – Belgia), în cultură, în educaţie, în industrie… În România, primăriile sunt mereu sufocate, aglomerate, cu cozi imense la ghişee, îmbâcsite de mirosuri insalubre şi praf, de mizerie, gălăgie şi oameni mohorâţi. Câteva excepţii acolo unde primarul e… primăreasă.

Să nu vă închipuiţi cumva că alte instituţii româneşti sunt deschise vizitatorilor şi cetăţenilor, că ochiul e încântat de ceva anume când intri în holurile lor uneori imense, întâmpinându-te aceeaşi imagine stătută şi respingătoare, cu cerberi la poartă care te legitimează ori îţi interzic intrarea. Se pare că e felul nostru de a fi „stăpâni“ peste nimicul stătut, prăfos şi decolorat, dar al nostru.

Te-ai fi aşteptat ca gestul primăresei de la Sectorul I să trezească simpatie şi aprecieri în spaţiul public, numai că, obişnuiţi cu batjocura şi miştoul, au sărit liderii PSD şi AUR. Marcel Ciolacu: „nu ştiu cât de oportun este să fie femei dezbrăcate în holul unei instituţii publice. (…) Doamna Clotilde nu a aflat până acum cu ce se ocupă primarul. Poate acesta este progresismul neomarxist. E o expoziţie interesantă, eu aş merge dacă ar fi în altă parte, dar nu la primărie, acolo merg să plătesc impozite. (…) Românul intră în acel hol, îşi face cruce şi pleacă: «o fi primăria, nu o fi!»”.

Facem ce facem şi ajungem mereu la cultura şi la educaţia omului politic carpato-danubiano-pontic: doar atât au văzut dl Ciolacu şi alţii între lucrările artiştilor „femei dezbrăcate“, „drăcoaice fără sutien“(?), neomarxism(?), pe care le va fi găsit doar în imaginaţia sa, şi impozite, aşa că nu e cazul să ne mai mirăm de ce mai toţi reprezentanţii noştri habar n-au cu ce se mănâncă civilizaţia culturală europeană, modernizarea, educaţia, propăşirea unei naţiuni. Acesta e motivul pentru care majoritatea reformelor eşuează într-o mocirlă de corupţie, minciuni, acuzaţii, certuri şi batjocură, fiindcă n-au altceva de oferit.

Deşi în gura lor gargara, batjocura şi injuria la adresa adversarilor ţine loc de discurs politic, pudibonderia prost jucată le scoate în evidenţă nostalgia, perversitatea şi ipocrizia moştenite de pe vremea tovarăşilor: obligaţia elevilor şi a studenţilor de a purta uniforme aproape călugăreşti, în culori sumbre şi acoperitoare a tuturor atributelor tinereţii şi ale frumuseţii ingenui, cu tunsori cazone şi interdicţii pustnice, cu anularea copilăriei şi a emancipării tineretului. De remarcat că astfel noile generaţii erau ţinute în frâu, aproape de tătucul naţiunii, iar dezvoltarea personalităţii era atent supravegheată.

Singura permisiune era să-ţi iubeşti conducătorul suprem, savanta de renume mondial cu trei clase şi, eventual, patria. Patria lor. De aici corurile mai tuturor creatorilor linguşitori care preamăreau faptele eroice(?) ale „iubitului conducător“. Exact ca în Coreea de Nord a lui Kim Jong-un intrată azi în spectrul foamei şi al sclaviei.

Or deschiderea spre public, transparenţa deciziei, informarea corectă şi promptă a cetăţeanului contribuitor la bugetul statului, zâmbetul şi bunăvoinţa funcţionarului oricât de important sunt atribute ale civilizaţiei moderne care descriu într-o altă lumină relaţiile între guvernaţi şi guvernanţi şi nu înţeleg de ce la Paris, Londra şi Berlin se poate, iar la Bucureşti nu.

Personal, abia aştept să descopăr pe holurile Primăriei mele lumină şi culoare, expoziţii de pictură şi de carte, de costume populare româneşti, de produse ale artelor tradiţionale, să se bucure cetăţenii între două treburi rezolvate de funcţionari cu zâmbetul lipsit de acreala obişnuită. Hai că se poate.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: