Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (36)

De obicei, omul învinge…

Cuibuşor (de nebunii… în epidemie). „În perioada Primului Război Mondial, în timpul refugiului din Moldova, regele Ferdinand mergea des la Ghidigeni, la conacul lui Chrissoveloni, unde, după cum relata diplomatul Constantin Argetoianu, citat de consilierul Marius Mitrof, în lucrarea «Arhitectură şi spaţiu privat. Ansamblul conacului de la Ghidigeni», «regele se deda la petreceri libidinoase cu cele trei surori Bastache, care sub costumul surorilor de caritate îşi exploatau temperamentul. Se făcea dragoste în disperare, astfel că «bărbaţii şi cucoanele se încurcau noaptea prin odăi şi prin paturi». Pentru aceste manifestări, Constantin Argetoianu găsea şi explicaţii: «Când toate legile morale sunt răsturnate, când oamenii aleargă după oameni să se omoare, când epidemiile, mizeria şi toate privaţiunile care sunt consecinţa lor exasperează nervii şi înteţesc patimile, când promiscuitatea sexurilor impusă de împrejurări răstoarnă barierele materiale ridicate de confortul paşnicelor civilizaţii, când viaţa şi ziua de mâine par iluzii efemere – e natural ca şi criteriile morale să se altereze»”. (Adevărul.ro)

Eiffel. „Asociaţia «Objectum-Sexuality Internationale» numără astăzi circa 400 de membri care se declară «objectum sexuals», adică atraşi sexual de diferite obiecte fără viaţă. OSI a fost fondată în anul 2008 de Erika Eiffel. Această campioană americană la tir cu arcul, Erica LaBrie, pe numele ei din naştere, se declară ea însăşi victima unei mediatizări ofensatoare, care a făcut-o să-şi piardă partenerul: Turnul Eiffel. Ea s-a îndrăgostit de monumentul din mijlocul Parisului cum un alt tânăr s-ar fi îndrăgostit de un idol. «Eram fascinată de turn din copilărie, apoi bulversată când l-am văzut prima dată. Structura sa, deceniile sale de istorie, ingeniozitatea lui Gustave Eiffel…» La început, Erika a fost totuşi reticentă să-şi «dăruiască inima unui edificiu public». Iubirea este însă mai puternică decât prejudecăţile, astfel că, în 2007, a organizat «o ceremonie de logodnă» în urma căreia şi-a luat numele de Doamna Eiffel. Însă o mediatizare «părtinitoare» a pus capăt în mod brutal idilei. «Într-o zi, am acceptat să particip la un documentar despre logodna mea, sperând că acesta va aduce mângâiere celor ce se simt singuri, aşa cum eu însămi am crezut multă vreme că sunt.» Constrânsă să o rupă cu monumentul, Erika Eiffel a cunoscut între timp noi aventuri. Din fericire, niciunul dintre iubiţi nu a aparţinut vreunui patrimoniu naţional.” (Evz.ro)

Femele. Am văzut pe Nat Geo Wild că femela-păianjen îşi devorează partenerul imediat după actul sexual. Nu înţeleg de ce la om procesul durează toată viaţa.

Gânduri. Cel mai mult ne gândim la cei cărora le dorim tot ce-i mai rău. (Jandre Drmic)

Globalizare. „Corona conferă globalizării izolarea: uitaţi-vă la presă: o pătrime din populaţia globului a fost consemnată în casa sa familială. Am menţionat «familială» pentru a defini esenţialul noţiunii de casă. Cine conferă globalizării dreptul la existenţă, adică „izolarea”? O boală provocată de un virus cu numele de Corona. Acest virus reprezintă o formă de viaţă primitivă, care apare odată cu prima unitate independentă a vieţii pe planeta noastră, celula. În celulă există matriţa existenţei omului, adică ADN, o moleculă cu 3 miliarde de trepte de baze nucleice şi 30.000 de gene. Virusul este o moleculă de 90.000 de ori mai mică şi poate conţine între două până la 200 de gene, în funcţie de mărime. Virusul nu este o vietate, dar conţine o formă premergătoare vieţii, care, odată pătrunsă în celulă, capătă ceea ce îi lipseşte ca să devină vietate şi se luptă exact cu aceeaşi forţă de a rămâne în viaţă ca şi omul sau orice altă vietate de pe glob. De aceea, Corona omoară pentru a exista. Este o luptă pe viaţă şi pe moarte, în care de obicei omul învinge, deoarece este mai tare, dar cei slăbiţi de alte boli, pot fi răpuşi. Deoarece această formă primitivă de viaţă nu poate fi detectată, ne luptăm cu un inamic invizibil la propriu şi la figurat, ne apărăm de ceva invizibil, dar ştim că se află pe omul din vecinătate şi ne apărăm depărtându-ne de el, adică izolându-ne în casă. Are loc o involuţie socială de revenire la viaţa tribală, familială şi individuală. Revenim la formele iniţiale ale existenţei omului, dinaintea apariţiei tribului, feudelor, naţiunilor şi statului, dar pe cu totul alte coordonate, altă spirală a evoluţiei sociale, datorită capacităţii de comunicaţie şi de contact cu omenirea de pe glob, adică cu menţinerea globalizării comunicative. Este vorba de o izolare fizică, corporală şi nu comunicativă, deoarece telefonul şi internetul există. Este globalizarea şi mondializarea nu în închisoare, ci în izolare corporală. Noua stare socială în care ne aflăm de câteva luni cere un nou efort de adaptare. Supuşi acestui efort de adaptare, ne aflăm într-o stare psihologică precară, în care frica de boală, de moarte, de îmbolnăvirea celor apropiaţi, domină în gândirea noastră.” (Jean Askenasy, Israel)

Modă. Dumnezeu face femeile diferite, iar moda le uniformizează!

Poligamie (vs. monotonie). I-aţi invidiat pe arabi? Imaginaţi-vă ce-i în sufletul lor, izolaţi în casă cu 14 neveste! Voi abia rezistaţi cu una…

Tâmpenii. Aţi remarcat că cele mai mari prostii, tâmpenii, se rostesc, de obicei, pe un ton sobru, chiar solemn!? Vedeţi comunicatele oficiale din vremea pandemiei!

Viaţă. Masă rotundă pe tema: „există sau nu viaţă după moarte?” Ca să curme discuţiile contradictorii şi aprinse, care mai de care mai burduşite cu argumente, moderatorul concluzionează: om muri şi om vedea! Rezon.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: