Un Om printre oameni

Ne bucurăm de citirea cuvântului scris pe hârtie în ziare, reviste, cărţi şi alte publicaţii. Este un dar de la Cel de Sus, pe care îl simţim ca o hrană pentru sufletele noastre greu încercate de frământările politice şi sociale, peste care s-a abătut şi această pandemie, care a curmat viaţa a peste două milioane de oameni de pe întreg globul pământesc. Lectura ne oferă satisfacţia de a cunoaşte oameni şi destine a căror viaţă şi activitate este pusă sau a fost deja pusă în slujba semenilor şi a ţării.

Citind filele cărţii „Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi”, care a fost ABC-ul meu despre Bucovina, primită în dar cu o dedicaţie de suflet, în iunie 2014, de la doamna Doina Cernica, inegalabilă şi preţuită scriitoare, ziaristă care, datorită vastei activităţi, a fost onorată cu înscrierea numelui în cartea de onoare a valorilor bucovinene.

Într-un articol amplu, din iunie 2008, intitulat „Scriitori bucovineni despre literatura română în Bucovina”, aflat şi în carte la pagina 73, am descoperit un nume nou, nemaiîntâlnit în lecturile mele, despre care, în continuare, la pagina 79 citim: „În universul bibliotecii în care s-a desfăşurat simpozionul era firesc ca dr. Alis Niculică-Satco să capteze interesul publicului vorbind despre «Biblioteca Bucovinei: 1852 – 2008»”. Este consemnat darul promis, „Enciclopedia Bucovinei”, a tatălui ei Emil Satco, exemplarul propriu bibliotecii din regiunea Cernăuţi. La pagina 114 găsim: „O mărturisire de dragoste şi respect pentru câmpulungeni a rostit şi Alis Niculică, amintindu-şi cât de emoţionat se întorsese de la Câmpulung tatăl ei, regretatul Emil Satco, după lansarea aici a valoroasei «Enciclopedii a Bucovinei»”.

Emoţionante relatări ale doamnei Doina Cernica în articolul „Eminescu sărbătorit de românii din Nord, în Nordul vieţii sale” din ianuarie 2011, în carte la pagina 168, ale celor „trei întâlniri tradiţionale şi de incontestabil prestigiu” în care s-a sărbătorit ziua de naştere a lui Eminescu. Printre aceşti „pălmaşi ai scrisului” s-a aflat şi Alis Niculică care, împreună cu toţi oaspeţii sosiţi la Herţa, au ascultat cu emoţie cuvintele rostite de Ilie Tudor Zegrea, căruia nu-i venea să creadă când a sosit prima dată la Bucureşti: „Toată lumea vorbea româneşte, în limba neamului, nu-mi venea să cred că există un asemenea confort, o astfel de bucurie să te trezeşti dimineaţa în limba ta”.

Numele Alis Niculică îl găsim consemnat la pagina 178, unde se menţionează că reprezintă revista „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, „cărui cărturar, merită menţionat, prima monografie i-a fost închinată tot de un om al Bibliotecii Bucovinei, dr. Alis Niculică”. Participă, la Cernăuţi, la „Ziua Mondială a Poeziei” şi la „Ziua Bucovinei” organizată la sediul ziarului „Zorile Bucovnei”, evocate în pagina 254 unde şi-a găsit locul articolul din decembrie 2013.

În capitolul „Au şi lucrurile soarta lor”, din octombrie 2010, p. 303, doamna Maria Toacă consemnează: „Printr-un concurs de împrejurări, doamna Maria Olaru a devenit succesoarea de drept a unei valoroase moşteniri istorico-culturale a familiei bucovinene a Morărenilor”. Bunurilor materiale adunate într-un muzeu „le-a făcut o prezentare doctorul în istorie Alis Niculică (până la ultima haină, până la ultimul fir de aţă sunt păstrate cu sfinţenie de doamna Maria Olaru, în muzeul inaugurat de ea)”.

Aceste descrieri mi-au incitat curiozitatea. Pentru a afla amănunte despre personalitatea, activitatea literară şi nenumăratele preocupări ale doamnei dr. Alis Niculică, al cărei nume este o poveste, am început să citesc cu mare atenţie cotidianul „Crai nou” din Suceava, reviste, cărţi şi alte publicaţii, să ascult cu mare atenţie ce spun despre dânsa oameni ale căror activităţi s-au intersectat cu preocupările sale.

Doamna Coca Maria Udişteanu, în cartea „Mirabile intesectări”, la p. 189, a consemnat: „Era Duminica Floriilor anului 2014, zi însorită de primăvară, cu parfum de ghiocei, narcise, zambile; zi plină de lumină sufletească şi reînnoire. De aceea vizita pe care mi-au făcut-o cele patru doamne de la Suceava: dna Doina Cernica, dna Maria Olaru, dna Rozalia Motrici şi dna Alis Niculică de la Biblioteca «I.G. Sbiera» Suceava, doctor în istorie, fiica profesorului şi istoricului Emil Satco”.

În cartea „Într-o ultimă joi din august şi ce s-a mai petrecut prin Câmpulungul meu”, autoarea, Artemisia Ignătescu, ne face cunoscut că Alis Niculică, secretar ştiinţific, a făcut parte din juriul de acordare a „Premiilor Fundaţiei Culturale a Bucovinei”, ediţia a XXIII-a (p. 121).

Cartea domnului Ciprian Bojescu „Stejari în Ţara Fagilor” conţine, la p. 60, articolul dlui L.D. Clement intitulat „Ciprian Bojescu, 80 de ani”, publicat în „Crai nou”, la 15 mai 2019, în care a scris: „«Un om bogat» îl consideră pe autor Alis Niculică, «nu în bani, desigur, ci în prieteni»”.

Începând din anul 2014, am citit în ziarul „Crai nou” trimis de prof. Kolea Kureliuk, în ziarele şi revistele primite de la Rădăuţi, din alte zone ale ţării şi de la Cernăuţi despre dr. Alis Niculică şi activitatea sa în cadrul unor festivaluri, întruniri, lansări de carte, inclusiv „Enciclopedia Bucovinei”, la Rădăuţi, Câmpulung Moldovenesc, Cernăuţi şi alte localităţi.

Am citit cu interes din materialele publicate de dr. Alis Niculică în numeroase ziare, reviste şi cărţi. Numărul titlurilor publicate este impresionant. Am să mă rezum la câteva: cartea-document „Unirea Bucovinei cu România”, Editura Academiei Române – Editura Istros, primită în dar de la domnul academician Vasile Tărâţeanu, în luna aprilie 2019, când familiei Tărâţeanu le-am fost oaspeţi la Cernăuţi, carte în care, la p. 341, dna dr. Alis Niculică a publicat biografia unui erou al Unirii, Filaret Doboş, revista „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, în care publică acumulările sufleteşti despre vremuri, oameni şi activităţile lor. De asemenea, revista „Septentrion” a SCLRB, ale cărei articole îmbogăţesc cunoştinţele cititorului cu date despre epoci istorice, despre oameni de seamă care au făurit ţara şi cele două Uniri.

Cu sufletul nobil, drapat cu dragoste, respect şi admiraţie pentru semeni, scrie în cartea sa Ciprian Bojescu, cu emoţie, despre „…furnicuţa care îşi face în fiecare zi datoria faţă de semeni şi faţă de ai săi «fraţi de dincolo» din Nordul de mai departe” (p. 75 a volumului „Reîntoarceri”). Şi în volumul „Rătăcind prin Bucovina”, cuvintele aşternute pe hârtie elogiază activitatea şi comportamentul autorului în raport cu literaţii care i-au trecut pragul şi nu numai.

Aceste informaţii dobândite din lectura materialelor scrise de dânsa şi despre dânsa m-au ajutat să-mi definesc, în sinea mea, portretul interior al doamnei dr. Alis Niculică: sufletul ale cărui cămări sunt pline de bunătate, blândeţe şi umanism, în care cuvintele vibrează de dragoste pentru semeni, Ţară, Neam şi Limbă, fermitate, posesoare a acelui „ceva” care, după privirea pozelor publicate – inclusiv poza făcută la Mahala, la bustul Aniţei Nandriş –, mi-a inoculat sentimentul vizionării unor secvenţe dintr-un film cu o eroină, mesager al sufletului şi conştiinţei de fiică a acestui pământ, glia strămoşească, şi dedicată lui şi neamului. Revin cu o întrebare pusă de doamna Coca Maria Udişteanu în cartea sa: „Aţi avut vreodată senzaţia că aţi vrea să vă luaţi sufletul în braţe pentru a-l alina?”.

Cuvintele doamnei dr. Alis Niculică pentru mine sunt călăuzitoare, îmi luminează calea, sunt îmbălsămate cu mireasma sentimentelor omeneşti şi au putere de convingere.

Cu aceste sentimente am păşit în biroul ei din cadrul Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, condus fiind de dl Ciprian Bojescu, şi după salutul „sărut mâna”, când s-a ridicat de la birou am îmbrăţişat-o cu ochii înceţoşaţi de lacrimile bucuriei că am în faţă persoana a cărei imagine (din lecturi şi poze) mi-a intrat în suflet. A fost surprinsă de gestul meu, datorat sentimentelor acumulate, şi pentru care acum îi cer scuze. Cu sentimentul născut de a dărui, mi-a înmânat cele trei volume ale „Enciclopediei Bucovinei”, rezultatul unei munci titanice de-o viaţă a ei şi a regretatului ei tată Emil Satco.

Cu pioşenie, ca într-o biserică, am ascultat cuvintele rostite de dr. Alis Niculică în sala, devenită simbol, „Elena Greculesi” din cadrul Bibliotecii Bucovinei, la Gala Premiilor Societăţii Scriitorilor Bucovinei din 13 decembrie 2019. La decernarea premiilor, Mircea A. Diaconu a spus: „O lucrare capitală, de referinţă, un reper, «Enciclopedia Bucovinei de la începuturi până azi», o carte fundamentală” pentru care Alis Niculică a primit Marele Premiu Bucovina. Cu emoţie şi cu o voce sigură, ea a spus: „«Enciclopedia Bucovinei» s-a scris aici, în Biblioteca Judeţeană Suceava, povestea ei a început în 1977…”, adăugând că „este primul premiu pe care «Enciclopedia Bucovinei» îl primeşte acasă. Vă mulţumesc din suflet şi cred că tata, acolo unde este, zâmbeşte”. Participând la această grandioasă manifestare culturală, visul şi dorinţa de a o vedea şi asculta pe cea care în imaginaţia mea apărea aievea s-a împlinit.

NICULAE SUCIU,

Gherla

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: