Sărbătoarea „Dragobete”

Una dintre multele bucurii pe care ni le oferă natura este venirea primăverii. Dar, deocamdată, februarie este o lună de iarnă care „trage cu ochiul” la primăvară.  Fie frigul şi zăpezile cât de mari, natura aşteaptă reînnoirea ce va veni. Dar şi omul!

În multe sate din România, pronosticurile sentimentale pentru anul ce a început se fac acum, în luna lui Făurar, când, după cum îi spune şi numele, „se făuresc” şi se „desfăuresc” toate cele. Eu mă voi opri la Dragobete (Sf. Valentin). E o sărbătoare cu două date, pe care occidentalii o ţin mai devreme, iar românii ceva mai târziu. Dar rostul acesteia este acelaşi, adică celebrarea iubirii şi a îndrăgostiţilor. Cine este Dragobetele, de fapt, nu se ştie. Unii îl compară cu Eros şi Cupidon, iar alţii zic că ar fi chiar Sfântul Valentin. De Dragobete se împerechează păsările şi se apucă să-şi facă cuib. Fetele şi băieţii fac şi ei repetiţie generală de nuntă. De „focul lor”, iarna îşi pierde puterea şi începe să dea înapoi. Cu ani în urmă, fiind în Italia, am „prins” un Dragobete. Doamne, clipele impresionante mă urmăresc şi nu pot să nu scriu ce simt. De ziua aceasta străzile sunt pline de oameni fericiţi cu buchete de flori, pe cer stele, figuri diferite, artificii, precum la noi de Anul nou. Cât de trişti vor fi anul acesta, cât de îndureraţi din cauza pandemiei  care a luat atâtea vieţi!

Orice om gândeşte, dar a gândi în spiritul vieţii, în sprijinul ei, al nostru şi al celor ce ne înconjoară, este un dar incredibil.

Un om care are puterea de a vedea frumuseţea, viaţa, iertarea, lumina, dragostea, bunătatea, blândeţea şi frumuseţea vieţii oriunde ar fi, un om care dă un sens mai bun oricărui lucru ce-i apare în faţa ochilor, un om capabil să gândească binele şi frumuseţea celor din jur este un „dar” pentru oricine îl are în preajmă. Lângă o astfel de persoană, Dumnezeu însuşi respiră şi se manifestă în toată splendoarea iubirii Sale. Un asemenea exemplu suntem cu toţii ori de câte ori iubim pe cineva şi avem puterea de a proiecta asupra celui iubit frumuseţea şi dragostea ce ne animă sufletele.

Oamenii au reuşit să observe că orice creştere importantă în viaţa de zi cu zi se suprapune întotdeauna peste o poveste de dragoste. Secretul acestei alchimii se ascunde în simplul fapt că cel ce iubeşte îşi proiectează iubirea şi lumina sa interioară cu atâta putere asupra celui iubit, încât el izbuteşte să depăşească toate obstacolele, oricât de catastrofale ar părea.

Este vorba despre sugestia pe care îndrăgostitul o transmite în subconştientul persoanei iubite, puterea extraordinară de a învesti în cel iubit tot ce are şi poate oferi mai bun. Niciodată nu vom putea dărui cuiva mai mult decât dragostea noastră şi puterea pe care o avem prin ea, aceea de a gândi, a fi atenţi, de a observa tot ce are mai bun celălalt.

Şi dacă acela ar apărea în ochii întregii lumi ca unul lipsit de orice frumuseţe şi capacitate, dragostea altei fiinţe îi va lumina drumul, îi va netezi calea şi-i va schimba iremediabil proiecţiile negative ale întregii lumi. Nimic, absolut nimic nu poate înălţa mai mult spiritul, nimic nu ne poate ajuta să ne ridicăm din noroiul propriilor noastre debusolări mentale afară de dragoste. Oamenii care au marcat istoria lumii au avut în „umbra puterii” dragostea pentru o fiinţă şi dragostea acesteia. Toate sugestiile minunate care se nasc din dragoste în mintea îndrăgostitului se dezvoltă celui iubit în subconştient sub forma gândurilor sale. Cel iubit se simte mai luminos, mai puternic, mai bun, cel iubit crede în izbândă, deoarece puterea iubirii care se revarsă asupra lui dinspre celălalt îl animă şi-l susţine.

Astfel, dacă primim şi un munte în dar, însă îl primim fără dragoste, nu ne va folosi la nimic. Orice gândim despre noi sau despre altul se înscrie în subconştient şi lucrează acolo tainic, determinându-ne drumul, paşii sau cărarea vieţii. Iată cât de important este să putem observa frumuseţea din jurul nostru. Cât de important este să căutăm în mod conştient calităţile celor din jur şi să ne gândim mai mult la ele! Aceasta este puterea sugestiei sau puterea minţii noastre. Prin acest tip de sugestie, noi creăm lumea şi pe noi înşine. Ne dăm viaţă sau ne luăm singuri viaţa. Ne luminăm şi-i luminăm pe ceilalţi ori întunecăm ceea ce observăm. Plăcerea de a scorni în profunzime forţele demonice şi aberante ale răului din jur, strania aplecare a minţii către suferinţă, rău şi decrepitudine înmulţeşte aceste energii şi le pune în manifestare.

A fi conştienţi de puterea pe care o avem asupra destinului nostru şi al celor care ne înconjoară doar gândindu-ne la ele, vorbind despre ele, dându-le atenţie, este primul pas spre responsabilitate şi primul spre o viaţă trăită în mod conştient.

ARTEMIZIA GHEORGHI,

Brodina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: