Calistrat Costin sub steaua sa

Cu Vasile Tărâţeanu, Ion Cozmei şi Carmen Steiciuc la Suceava, martie 2013

Pe poetul Calistrat Costin l-am cunoscut în ipostaza de cititor în stele. Publica pe atunci în revista „Ateneu”, să fi fost în anul 1986?, un horoscop, adică, spre deosebire de azi, ceva cu totul exotic în presa vremii. Portretul fiecărei zodii era desenat cu atâta umor şi inteligenţă, încât ajungând în redacţia publicaţiei la care colaboram deja, am vrut să-l cunosc pe autor şi să aflu dacă nu era cumva Vărsător. Pentru plusul de blândeţe şi ironie în descrierea celor născuţi sub semnul său, am răspuns curiozităţii sale. A ghicit imediat că eram nativi ai aceleiaşi zodii şi pentru că în cursul discuţiei i-am pomenit despre poveştile mele de călătorie, m-a invitat să-i trimit pentru almanahul „Ateneului”, la care tocmai lucra. Ştiu că i-au plăcut, nu doar pentru că le-a publicat, ci şi pentru că peste ani, membru în juriu, avea să-mi premieze una din cărţile acestei literaturi aparte. Deşi a început sub arcada surâsului, nu ne-am tutuit, nu am fost amici, relaţia noastră s-a situat imediat în parametrii sobrietăţii şi a rămas până la capăt una a respectului reciproc.

După anii 90, diverse manifestări literare ne-au întâlnit de multe ori. De fiecare dată, după înfiinţarea Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor al cărei preşedinte era, mă invita, ne invita, de fapt, pe Niadi şi pe mine, să ne transferăm de la Filiala Iaşi la Bacău, întotdeauna sugerând că i-am face o bucurie şi surorii mele, artista plastică Dany-Madlen Zărnescu, pe care o preţuia în mod deosebit. Cum, în cele din urmă, această mutare a avut loc, prilejurile care ne-au adus în mijlocul unor remarcabile evenimente culturale la Bacău s-au înmulţit. Dar nu despre acestea voi pomeni acum, la despărţire, ci despre debarcările sale în Bucovina, aşteptate cu freamăt în lumea scrisului, graţie promovării lor entuziaste de membrii suceveni ai Filialei sale în frunte cu neobositul Ion Cozmei, dar şi pentru farmecul recunoscut al omului Calistrat Costin, întotdeauna cu replici spontane, gustate, pentru umorul sau sarcasmul lor, dacă nu neapărat de preopinent, de cei mai mulţi dintre participanţi.

Farmecul Calistrat Costin, un farmec special, exersat într-un amplu evantai, de la glumă (în registru complet), ironie, autoironie la meditaţia gravă, a rămas întipărit în memoria sucevenilor, de la cei cu nume pe carte, ca Ion Beldeanu, Nicolae Cârlan şi Constantin Severin, la elevii primelor versuri personale, care efectiv umpluseră Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” Suceava de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil a anului 2007, dornici să fie prezenţi la lansarea recentului său volum, „Distracţie de fiare”. A fost atunci, cum se spune, atât de în formă, încât zile întregi după aceea l-am auzit menţionat cu o sintagmă, citat cu o reflecţie. În vara următoare, avea succesul de public deja asigurat: venise de data aceasta să ofere o oră de literatură contemporană în cadrul unui program de lecturi iniţiat de Uniunea Scriitorilor, program pe care omul de cultură Calistrat Costin l-a salutat ca binevenit pentru „vizibilizarea” scriitorilor, mai ales într-un timp cu oameni politici extrem de vizibili, în ciuda faptului că unii dintre ei ar trebui să fie invizibili, a comentat, dar şi pentru tânăra generaţie captivată de calculator, căreia i-a atras atenţia că Eminescu spunea că un om mediocru poate să fie un bun politician, dar niciodată un scriitor bun nu este un om mediocru. A fost şi aceasta o întâlnire de neuitat, încununată cu aforismele protagonistului despre oameni, copii şi greşeli. O altă oră (de fapt, două) de lectură l-a readus la Suceava, în august 2011, de data aceasta împreună cu Ioan Prăjişteanu şi Dumitru Brăneanu, dintre suceveni fiind invitaţi să recite/citească din creaţia lor Carmen Veronica Steiciuc, Constantin Severin, Viorica Petrovici, Liviu Popescu, Nicolae Cârlan, dar şi Alexandru Ovidiu Vintilă, de la Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor. Şarmul şi diplomaţia preşedintelui Filialei Bacău s-au exercitat şi atunci din plin asupra corzilor sufleteşti ale participanţilor care avuseseră norocul să ocupe un loc pe micuţele banchete sau să găsească spaţiu, în picioare, prin mulţimea suporturilor, meselor, vitrinelor şi rafturilor de la Librăria Cărtureşti din Suceava, dar ce păstrez în amintire de la întâlnirea aceea este dezinvoltura, siguranţa cu care, om masiv, Calistrat Costin se mişca printre cărţi, în contrast cu restul participanţilor rigidizaţi de grija de a nu răsturna printr-o mişcare inabilă o carte, un raft de cărţi, în măsură să le antreneze pe toate într-un veritabil torent. Şi sentimentul că într-un fel magic prezenţa sa le ţinea sub control, prevenindu-le revărsarea.

 Cea din urmă întâlnire a iubitorilor de literatură suceveni cu scriitorul Calistrat Costin se asociază în memoria mea cu un eveniment cultural amplu, sub auspiciile Zilei Mondiale a Poeziei, în care un loc important îl ocupa aniversarea zilei de naştere a lui Ion Cozmei. O adevărată sărbătoare a cărţii şi a primăverii, era în martie 2013, moderată pe un segment al ei de Calistrat Costin, invitat de onoare în ipostaza de preşedinte al scriitorilor băcăuani, dar, fireşte, şi de poet, alături de poeţii Ivan Draci de la Kiev, Vasile Tărâţeanu, Ilie Tudor Zegrea şi Simion Gociu de la Cernăuţi, Ioan Prăjişteanu de la Bacău, Emilian Marcu, Daniel Corbu şi editoarea Filomena Corbu de la Iaşi. Aşadar, participare de zile mari, nemaivorbind de mulţimea literaţilor, iubitorilor de carte veniţi din Suceava şi din judeţ! O sărbătoare fastuoasă, cum nu se ştie dacă vor mai fi vreodată, în care, la rugămintea publicului, alintându-se puţin, dar şi flatat, şi melancolic, Calistrat Costin ne-a citit spre final din cartea sa „Om fi greşit galaxia”.

Ultima imagine gravată în memoria mea cu scriitorul Calistrat Costin ţine totuşi nu de Suceava, ci de Bacău. Întârziind ca să schimb câteva vorbe cu o cunoştinţă, m-am pomenit singură la ieşirea din sala „Ateneu”. Participanţii la Toamna Bacoviană, la Zilele revistei „Ateneu”, plecaseră deja, cu microbuze, cu autovehicule personale spre Centrul Naţional de Cultură şi Artă „George Apostu”. Se însera, picura mărunt, nu aveam umbrelă, niciun taxi nu se vedea în apropiere. Stăteam descumpănită şi înfrigurată, când în dreptul meu s-a oprit o maşină plină, din care a coborât Calistrat Costin ca să-mi ofere locul său. Am acceptat după o scurtă ezitare, nu era loc de refuz când devenea ferm, apoi l-am urmărit câteva clipe în oglinda retrovizoare. Neţinând cont de apărarea pe care cât de cât i-o oferea pălăria sa de trubadur modern, cu boruri late şi calota înaltă, îşi înălţase visător privirile prin ploaie spre firmamentul pe care numai el, cititor în stele, putea să-l vadă în misterul ceasului în care ziua devine noapte.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: