Prima atestare documentară a Cetăţii de Scaun Suceava

10 februarie 1388 – 10 februarie 2021

 Ctitor de ţară şi dătător de legi şi datini – pentru a folosi cuvintele pline de miez, incluzând în ele realităţi ce nu pot fi mai bine simbolizate, ale marilor noştri înaintaşi Nicolae Iorga şi Mihai Eminescu –, Petru I Muşatinul, fiul Margaretei Muşata, face parte din rândul acelor personalităţi în a căror lucrare neobosită poporul care le-a plămădit şi care le urmează, se regăseşte pe sine dobândind puterea de a străbate cu demnitate prin istorie.

Domnia lui Petru I Muşatinul corespunde unor realizări de seamă în domenii esenţiale ale vieţii de stat, dintre care menţionăm punerea temeliei sistemului unitar defensiv la fruntaria estică a teritoriului românesc, structurat în adâncime, începând de la malul drept al Nistrului spre interior, emiterea celor dintâi piese monetare ale Ţării Moldovei, organizarea cancelariei domneşti, întemeierea Mitropoliei Moldovei cu reşedinţa la Suceava, element fundamental marcând recunoaşterea internaţională, cu depline drepturi, a statului românesc est-carpatic.

Petru I Muşatinul a fost fără îndoială cel mai însemnat domnitor al Moldovei secolului al XIV-lea, plasându-se într-un sistem de alianţe polono-lituano-muntean, menit să consolideze neatârnarea ţării faţă de regele Ungariei, dobândită prin acţiunea energică a lui Bogdan I la 1363.

În acest context vorbim şi despre prima atestare documentară a Cetăţii de Scaun Suceava, mai precis la 10 februarie 1388, luni, în întâia săptămână a Postului, când regele Poloniei Vladislav II Jagello, strâmtorat, se adresează domnitorului Ţării Moldovei Petru I Muşatinul să-l împrumute cu 4000 de ruble de argint frânceşti, obţinând doar 3000, o sumă considerabilă pentru acea vreme, echivalentă atunci cu 52 kg aur fin sau cu 538 kg de argint.

Contra acestei sume, domnitorul Ţării Moldovei primea un zapis specificând că împrumutul va fi restituit în 3 ani, garanţie fiind ţinutul Haliciului, aprox. 8000 kmp – cunoscut de ai noştri istorici mai ales sub numele Pocuţia – pe care domnitorul Petru I Muşatinul avea dreptul să-l ocupe în caz de neachitare.

Banii nu au fost restituiţi în termenul prevăzut şi această datorie şi zălogul ei au format după aceea, timp de peste 150 de ani, o pricină de continue neînţelegeri şi războaie între Moldova şi Polonia.

Faptul că şi oraşul Suceava este menţionat pentru prima dată tot în anul 1388, nu ca loc de emitere a unui document, ci efectiv ca aşezare – în actul emis de catolicosul armenilor Theodoros al II-lea la 18 august 1388, nostra civitatis sucevensis are o semnificaţie aparte, ce rezidă în faptul că timp de aproape trei veacuri evoluţia Sucevei stă sub semnul dualităţii Cetate – Oraş. Istoria cetăţii nu ar fi întreagă fără cea a oraşului, chiar dacă fiecare şi-a avut propria viaţă într-o inseparabilă unitate.

De aceea, cu cât ne îndepărtăm mai mult de veacul în care Petru I Muşatinul şi-a desfăşurat activitatea, cu atât mai mult suntem mai aproape de el, cu atât mai mult umbra sa este mai măreaţă şi amintirea sa mai vie, îmbrăcând an de an vârstele şi emblemele timpului, pentru că asemenea multora dintre voievozii muşatini, întreţine în conştiinţa urmaşilor nepieritoarea legătură a trecutului cu prezentul şi de aici spre viitor.

Pentru frumuseţea şi importanţa acestui document în istoria Ţării Moldovei redăm în rândurile ce urmează textul integral al acestui document.

† Cu mila lui Dumnezeu, lui Vladislav, craiul Poloniei, stăpânitorului al Lituaniei şi al Rusiei şi domnitor altor multor ţări, sinceră închinare de la Petru Voievodul Moldovei.

Facem cunoscut înalt Domniei Tale că am dat acestui adevărat pan al Varşoviei trei mii de ruble de argint frâncesc, în acea greutate, cu care am început să dăm de la Luţc şi le-am dat pe toate în Suceava. În această scrisoare sunt trei mii de ruble de argint frâncesc. Pentru aceasta facem această scrisoare pentru trei mii, iar scrisoarea Domniei tale este făcută pentru patru mii la Lăsatul Secului.

Rugăm pe Domnia Ta să faceţi altă scrisoare, ca şi aceasta ce o scrieţi, dar nu pentru patru mii ci pentru trei mii, sub pecetea crăiască.

Cine ne va aduce zapisul pe trei mii aceluia îi vom da cartea voastră ce e scrisă pentru patru mii. Şi s-a scris cartea, în Cetatea Sucevei, luni, în întâia Săptămână a Postului, sub pecetea noastră în anul naşterii Domnului 1388.

Arhid. VASILE M. DEMCIUC,

ArhiepiscopiaSucevei.ro

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: