Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (33)

„Nu vă fie frică !” (?)

Cultură. Din motive de pandemie, unul de-ai noştri se întoarce din Italia şi îi dăruieşte nevestei un video şutit. Piranda stă zi şi noapte cu ochii pe micul ecran, neglijându-şi toate obligaţiile casnice. Chestia asta îl scoate din răbdări pe bărbat. – Auzi, fă! De când ţi-am luat video, ai dat-o dracu’ de cultură! Nu te mai vede omul cu un ziar, o revistă, o carte în mână, să-ţi mai pui şi tu capul la contribuţie, să mai faci un cornet pentru seminţe…

Iertare. „Vlădica Nicolae istorisea cum un preot cerea mereu arhiereului să fie mutat într-alt loc. Vlădica a răspuns astfel cererii sale: «Părinte, cu dragă inimă te-aş schimba unde doreşti, dacă te-ai strămuta numai tu singur acolo» (adică, să se mute acolo curat, fără „bagajul” său de gânduri negre, triste, de resentimente omeneşti – n.n.). Şi a adăugat: «Nici măcar diavolul nu poate face atât rău omului cât îşi face el singur». Dumnezeu ne-a dăruit totul, de noi depinde să fim buni. Dacă purtăm grija însuşirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc de rău, nu putem avea pace şi pocăinţă. De ce Domnul porunceşte să-i iubim pe vrăjmaşii noştri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atâta vreme cât ţinem în noi gândul la vătămarea pe care ne-au pricinuit-o vrăjmaşii, prietenii, rudele, apropiaţii noştri, nu avem pace şi linişte, trăim într-o stare de iad. Trebuie să ne slobozim de acest rău, să-l izgonim ca şi cum n-ar fi nimic, să iertăm totul. Tocmai de aceea, părinţii trebuie să îndure multe în viaţă şi în familie cu copiii.” (Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa)

Monotonie. În dormitor, în „izolare”. – Iubito, ce naiba…, la orice rostesc eu, tu îmi răspunzi invariabil cu o întrebare! – Serios? Aşa fac?

Paradox. Iată că a venit vremea aceea în care mirosul de alcool emanat de cel de lângă tine să-ţi inspire simpatie şi respect!

Relaxare. – Prietene, cu ocazia relaxării măsurilor de urgenţă, diseară organizez la mine o partidă sexy. Ai vrea să participi şi tu? – Ar fi interesant! Câţi vom fi? – Păi, dacă vii cu nevasta, vom fi trei!

Simboluri. Să nu credem că anumite simboluri sunt întâmplător mediatizate. Iată, de exemplu, televiziuni, site-uri ale unor ziare şi reviste, Internetul, toate aplicaţiile şi reţelele social media, ministere şi instituţii guvernamentale sau organizaţii mondiale afişează în studiouri, pe site-uri, pe afişe sau bannere, simbolul grafic al virusului Corona, musai în culoare roşie. Am putea interpreta această persuasivă, metodică campanie ca o dovadă a faptului că aceste entităţi au capitulat, s-au aliniat şi s-au sincronizat, după metoda imunizării în turmă, cu dispeceratul guvernului mondial, că sunt în stare de obedienţă, se supun noii ordini mondiale. Desigur, în sfârşit, aţi văzut cu toţii campania „Totul va fi bine”, despre care se spune că s-a născut în Italia, unde un grup de mame au lansat deviza „Andra tutto bene”, prin care au îndemnat toţi copiii din lume să deseneze ce vor ei, dar să includă, obligatoriu, un curcubeu multicolor! Astfel, sute de milioane de imagini au inundat Internetul cu chipuri de copii minori, spre bucuria pedofililor, dar nu numai a lor, fiindcă toate fotografiile conţineau simbolul „steagului curcubeu”, creat de Gilbert Baker pentru mişcarea LGBT şi având semnificaţia: în noua eră, toate mişcările homosexuale vor avea un viitor mai bun! (Dan Toma Dulciu)

Teamă. Cultura fricii e invadatoare. O fi noul concept la modă? – se întreabă, cu falsă candoare, autoarea canadiană Priscille Mullet Lafite. „Totul e pretext pentru a insufla teamă: problemele de sănătate, de muncă, de securitate, de ecologie – atentate, catastrofe aviatice, uragane cu nume de femei sau de bărbaţi, iar, de la o vreme, teama faţă de datoria publică, dar şi faţă de cea a familiei”. O altă carte, a unui autor francez, Christophe Lambert, „La societé de la peur” (Societatea fricii), constată că societatea este „deprimată, blocată, ireformabilă, negativă, paranoică, dominată de fricile sale”. Cartea s-a vândut ca pâinea caldă. Urbanistul şi eseistul Paul Virilio lansează conceptul de „panică rece”, adică aşteptarea colectivă a catastrofei care poate veni în orice moment şi care duce la o inerţie asemănătoare celei din timpul războiului rece şi al strategiei sale de descurajare, de distrugere reciprocă asigurată. Prin colocvii se teoretizează despre „euristica fricii”, prin ziare se scrie despre „virusul fricii”, despre „cultura fricii”, care, explică un blogger francofon, este „o cultură întreţinută prin ultradramatizare şi repetarea până la saţietate a imaginilor care alimentează angoasa în rândul cetăţenilor. Crizele de teamă permit concentrarea atenţiei oamenilor asupra situaţiilor unei primejdii senzaţionale, dar care sunt rareori legate de problemele reale, concrete, ale guvernării”. În clipele de agonie ale regimurilor comuniste, papa de la Roma relua îndemnul biblic: „Nu vă fie frică!” În cărţile sfinte, acest apel – „nu vă fie frică!” – apare de 365 de ori, adică atâtea câte sunt şi zilele anului.” (Corneliu Vlad).

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: