Documentar

Intrarea lui Cuza în Bucureşti

Jur în numele Preasfintei Treimi şi în faţa Ţării că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, şi că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei Române. Aşa Dumnezeu şi confraţii mei să-mi fie întru ajutor!

Acesta a fost jurământul depus de Al.I. Cuza în clădirea Mitropoliei din Bucureşti, în aceeaşi sală în care în 24 ianuarie 1859 a fost ales ca unic Domn al Principatelor Unite Moldova şi Ţara Românească, care din acel moment vor păşi împreună pe un nou drum în evoluţia viitoare a naţiunii române.

Jurământul a fost depus duminică, 8 februarie 1859, când Voievodul a ajuns în Bucureşti după un adevărat marş triumfal care a pornit de la Iaşi, unde de asemenea a fost ales cu unanimitate de voturi de Adunarea Electivă din Moldova, prezidată de Mitropolitul Sofronie Miclescu.

După victoria obţinută de unionişti în cele două ţări române surori, ziua de 8 februarie 1859 s-a înscris ca zi sfântă în voiajul milenar al unui neam vitregit de soartă, silit să călătorească prin istorie împărţit în trei ţărişoare mici, şi acelea sfârtecate din toate părţile de duşmani lacomi şi haini.

Aflând despre acest important eveniment, marele pictor Nicolae Grigorescu, care şi-a lăsat amprenta sa nemuritoare pe pereţii Mănăstirii Agapia de lângă Târgu Neamţ, îi scrie prietenului său Alexandru Vlahuţă: „Ne vine vestea că s-a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus şaua pe cal, şi fuga la târg. Atunci am văzut eu ce va să zică bucuria unui popor. Cântece, jocuri, chiote în toate părţile. Îşi ieşeau oamenii în drum cu oala plină cu vin; care cum se întâlneau luau vorba de Cuza, de unire, se îmbrăţişau şi încingeau hora în mijlocul drumului. Şi era un ger de crăpau pietrele. Da unde mai stă cineva în casă? Am văzut bătrâni care plângeau de bucurie”.

Pictorul avea doar 21 de ani, dar apucase deja să devină celebru. Terminase de pictat în întregime biserica Mănăstirii Zamfira de lângă Ploieşti şi apoi pe cea de la Agapia, făcându-se remarcat de Mihail Kogălniceanu, care îl va ajuta cu o bursă de studii la Paris, unde a plecat în anul 1861.

După ce a fost invitat de o delegaţie a Adunării Elective din Muntenia, Al.I. Cuza, însoţit de deputaţi şi dregători din Moldova, a pornit la drum spre Bucureşti. Va opri mai întâi la Focşani, unde a fost întâmpinat de mulţime de lume, boieri, dregători şi popor, mulţi dintre ei îmbrăcaţi în portul vechilor daci. Voievodul coboară din diligenţă, în ovaţiile mulţimii care cântă şi joacă Hora Unirii. Va desfiinţa simbolic graniţa dintre cele două ţări române printr-un moment memorabil şi de neuitat, când îi pune pe cei doi grăniceri, moldovean şi muntean, să se îmbrăţişeze şi le ordonă să nu mai facă de strajă, pentru că din acea zi acolo nu vor mai fi hotare. Iar lumea, adunată buluc în jur, ovaţiona nebună de bucurie…

Cuza va intra în capitala Munteniei pe drumul ce trece prin Băneasa, unde a fost întâmpinat de oficialităţi cu pâine şi cu sare, aici adunându-se peste 100.000 de oameni. Pădurea vuia de strigătele de bucurie ale mulţimii care cânta şi juca Hora Unirii, fără să-i pese de gerul cumplit al lui Făurar. De la Otopeni până la Băneasa, Cuza a fost ovaţionat de mulţime de bărbaţi, femei şi copii aşezaţi de o parte şi de alta a drumului, care l-au aşteptat cu flori, dar şi cu câte o oală de vin fiert pentru a se încălzi atât el, cât şi cei din Moldova care l-au însoţit în această călătorie. Dincolo de Otopeni, este întâmpinat de un grup de călăreţi care purtau un stindard tricolor, având pe piept panglici tricolore. Toţi aveau buchete de flori în mână, pe care le-au înmânat Voievodului în uralele furtunoase ale mulţimii care îl urma fericită.

În acest timp, în toate cele 130 biserici din Bucureşti clopotele anunţau cu sunetul lor că se întorc vremurile lui Decebal, fiind făcut primul pas spre refacerea Daciei străbune, vis milenar care se va împlini pe 1 Decembrie 1918, dar care din păcate nu a durat mult. Sunetul clopotelor se auzea până la Băneasa, unde Voievodul s-a prins şi el într-o nemuritoare Horă a Unirii, al cărei şir părea că nu se mai termină.

Urmat de acel miraculos spectacol, cu lăutari şi cântăreţi tocmiţi, Cuza îşi continuă drumul spre Dealul Mitropoliei, locul unde s-a făcut alegerea sa ca Domn sub presiunea unei mulţimi de popor care şi-a impus astfel voinţa celor 64 de electori, majoritatea fiind conservatori.

În Bucureşti va intra pe sub un impresionant arc de triumf făcut din crengi de brad, împodobit cu panglici tricolore. Alte astfel de arcuri de triumf au fost ridicate şi pe traseu. Casele erau împodobite cu steaguri şi multă verdeaţă la ferestre şi pe balcoane. Străzile musteau de mulţime de popor, sute de oameni fiind urcaţi pe acoperiş să-l vadă mai bine de Voievod.

Toate corporaţiile de meşteşugari erau prezente cu starostele lor în frunte, toţi având în mâini câte un drapel, fiind încinşi cu eşarfă tricoloră. Uralele nu se mai opreau, oamenii se luau la întrecere cu orchestrele de lăutari şi clopotele care continuau să tragă prelung. Aşa un moment impresionant nu s-a mai văzut în Bucureşti. Peste tot era atmosferă de sărbătoare, muzică şi chiote de veselie. În faţa Voievodului, grupuri mari de oameni jucau Hora Unirii şi se bucurau împreună cu el. Nicicând un român nu a mai avut o asemenea primire în oraşul lui Bucur de pe Dâmboviţa. În acel iureş revoluţionar în care oamenii jurau cu voce tare că nu vor mai lăsa pe nimeni să-i despartă, în afară de Hora Unirii s-au compus şi s-au cântat şi alte imnuri nemuritoare, cum ar fi „Marşu’ ceremonialu”, „Marşul Unirii”, „Marşul lui Cuza Vodă”. Pe străzi era o adevărată nebunie, nimeni nu vorbea de altceva decât despre „principele Alecsandru, alesul tuturor românilor”.

Voievodul coboară din diligenţă şi îşi continuă drumul pe jos până pe Dealul Mitropoliei. Valuri de flori se revărsau peste el, iar din loc în loc se oprea şi se prindea în joc cu oamenii de pe stradă. În faţa Catedralei Mitropolitane este întâmpinat de mitropolitul Nifon al Munteniei

După ce îşi face semnul crucii, Cuza intră în Catedrală însoţit de mitropolit, care îl conduce la Sfântul Altar. Aici se închină la icoanele împărăteşti, iar după ce este miruit îşi continuă drumul în sala unde cu numai câteva zile înainte s-a întrunit Adunarea Electivă, fiind însoţit de deputaţi, cler, dregători şi popor. Aici depune jurământul cu mâna pe Biblie, după care mitropolitul, în calitate de preşedinte al Adunării Deputaţilor din Muntenia, îi spune: „Măria Ta, ca cel chemat de poporul român şi trimis de Providenţă, întinde-i dreapta ta, ridică-l din căderea sa şi îl condu pe câmpurile cele pline de flori nevestejite; căci numai acolo poate el să-şi redobândească cununa gloriei şi a virtuţii cu care se încununară odinioară nemuritorii noştri strămoşi; iar Măria Ta să trăieşti ani mulţi ca să laşi mai multe pagini de fapte în istoria dulcei noastre Patrii!”.

Impresionant discurs, cu atât mai mult cu cât a fost rostit de cel mai înalt reprezentant al bisericii din Muntenia, care nu a uitat să facă referiri la strămoşii daci care se socoteau nemuritori, ale căror fapte de glorie le recomandă. Un discurs cu profunde reverberaţii naţionale, un adevărat testament lăsat posterităţii, din care ar trebui să înveţe politicienii de azi şi chiar să-l înscrie în litera Constituţiei. Prin vorbele sale alese, Înalt Preasfinţia Sa mitropolitul Nifon va rămâne veşnic în amintirea poporului nostru, la fel cum a rămas acea zi de duminică, 8 februarie 1859, care a marcat marşul triumfal în Bucureşti al dublului ales al celor două Principate Române, marele Domnitor şi reformator al ţării Alexandru Ioan Cuza.

ANDREI BREABĂN

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: