Salvatorii fără vorbe ai victimelor avalanşelor

>Unitatea canină Salvamont Suceava, mereu cu un pas înainte, pentru siguranţa turiştilor

Doi câini, Erik şi Yan, care sunt antrenaţi pentru salvarea victimelor din avalanşă, pot fi întâlniţi împreună cu salvamontistul Dumitru Paşcu în zona montană în care activează Serviciul Public Salvamont Suceava, mai exact potecile sau zonele greu accesibile din întreg judeţul cu excepţia zonelor administrative Vatra Dornei, Gura Humorului şi Dorna Arini. Judeţul Suceava este printre primele şi puţinele din ţară care beneficiază de o unitate canină de intervenţie la avalanşă de peste 6 ani, Erik fiind câţiva ani singurul câine salvator din Moldova şi unul dintre cei mai valoroşi câini de salvare din România, un mascul din rasa ciobănesc belgian malinois, acum în vârstă de aproape 8 ani. Lui Erik i s-a alăturat Yan, un alt câine polivalent, care are brevet de salvare din avalanşă, obţinut după o pregătire intensă alături de handlerul său, Dumitru Paşcu, salvamontist în cadrul Serviciului Public Salvamont Suceava, dar şi specializare pentru căutare şi salvare persoane rătăcite şi dispăruţi accidentaţi.

Unitatea canină de intervenţie din cadrul Serviciului Public Salvamont Suceava acoperă, împreună cu ceilalţi salvatori montani, Munţii Călimani, Munţii Stânişoarei, masivul Rarău, versantul estic al masivului Giumalău, pârtia Rarău din Câmpulung Moldovenesc, iar la nevoie este prezentă şi în judeţele vecine.

Un salvamontist se reatestează la trei ani, un câine specializat este reatest anual

Unitatea canină de intervenţie în avalanşă este formată, conform recomandărilor forului mondial de salvare montană CISA IKAR şi conform Legii 253/2019, dintr-un salvator montan şi un câine, câine care, pe lângă capacităţile de căutare în zăpadă, trebuie să ştie să se deplaseze în tandem cu salvatorul atunci când acesta este pe schiuri, să coboare cu el în rapel sau pe tiroliană, să stea pe mijloacele de deplasare motorizate ATV sau snowmobil, să nu fie agresiv şi multe altele.

Echipajele canine au de parcurs forme de pregătire specifice în cadrul Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România şi verificări anuale. Din 2019, Parlamentul României a adoptat şi Legea Câinilor Salvamont, un act normativ care vine să întregească sistemul Salvamont de calificare a salvatorului montan, reprezentând o mare reuşită pentru Salvamont România şi mai ales pentru cei care au ales să se specializeze conductor câine Salvamont. Conductorul unităţii canine pentru intervenţia la avalanşă este o specializare a meseriei de salvator montan, care asigură intervenţia rapidă la locul dezastrului a unui echipaj canin, pentru găsirea persoanelor surprinse de avalanşe.

„Ne întâlnim bianual, ne antrenăm împreună, în haită ca să zic aşa, toate echipele din Salvamont România care deţin echipaje canine. La prima întâlnire ajutăm colegii care îşi doresc să ajungă handleri în Salvamont România. Este o sesiune în care vedem şi câinii care vin noi, pentru că, din fericire, în urma validării legii câinilor salvamont se obţin anumite beneficii, mai exact hrană pentru aceste patrupede şi un spor procentual pentru handler pentru faptul că lucrează cu aceşti câini. Este o legiferare extraordinar de bună, de puternică, foarte bine gândită şi după apariţia acestei legi au început să vină oameni care sunt capabili, care îşi doresc ca în serviciile din care provin să aibă unităţi canine de căutare.

A doua oară ne întâlnim în Stagiul Naţional de Formare a Unităţilor Canine pentru Intervenţia la Avalanşă pentru munca de grup şi pentru reatestarea anuală. Dacă un salvator montan îşi reverifică şi îşi reatestează capacităţile operaţionale din trei în trei ani, unităţile canine din Salvamont România se reatestează şi se verifică operaţional în fiecare an, în condiţii dure de altitudine, exclusiv în munţii Făgăraş” a precizat salvamontistul Dumitru Paşcu.

În cazul unei avalanşe, prezenţa unui echipaj uman – canin poate fi soluţia salvatoare, pentru că un câine bine antrenat poate săpa până la 10 metri adâncime după victime. În cazul căutării în zona unde s-a produs avalanşa cu victime, câinele de salvare, special pregătit, rezistă la frig şi fiind dotat cu un extraordinar de bine dezvoltat simţ al mirosului poate identifica mult mai uşor victimele, iar şansele de supravieţuire cresc exponenţial. Şi în cazul căutărilor unor persoane rătăcite şi accidentate, mai ales noaptea sau pe viscol, când acestea nu pot comunica din cauza traumatismelor sau a epuizării avansate sau pentru că sunt blocate în teren greu accesibil, folosirea câinilor de salvare a avut rezultate foarte bune.

„Erik este un câine care este în serviciul Salvamont de aproape 6 ani, în curând va împlini 8 ani şi va ieşi la pensie, aşa cum este normal pentru cineva care a muncit. A participat la foarte multe intervenţii, sunt oameni cu care păstrăm legătura, sunt familii care i-au revăzut pe cei apropiaţi din nou cu ajutorul acestor câini. Dar trebuie să vorbesc întotdeauna de amândoi, pentru că, cel puţin în acest moment de evoluţie a câinelui tânăr, Yan, amândoi merg la căutare, pentru că se stimulează unul pe altul şi ce-şi dau câinii între ei, eu, ca om, nu am capacitatea şi mintea să pot face.

Am avut acţiuni cu amândoi câinii atestaţi, inclusiv găsirea de persoane cu anumite dizabilităţi de comportament şi boli psihice, cel de-al doilea câine, Yan, cel zglobiu şi tânăr în momentul acesta, fiind foarte interesat de căutare.

Ultimele acţiuni de căutare au fost în adâncul toamnei. Am avut persoane rătăcite în zona de munte a judeţului, spre graniţa cu judeţul Bistriţa, am avut oameni mai în vârstă plecaţi de acasă, dar şi pasionaţi de culesul fructelor de pădure care nu au mai găsit drumul de întoarcere.

Un câine operaţional acoperă o zonă fantastic de mare, este extraordinar în momentul în care îl ai şi ştii că a priceput despre ce este vorba, chiar dacă nu te mai poţi ţine după el. Trebuie chemat din când în când ca să îl consulţi vizual şi să îţi dai seama dacă a găsit ceva sau încă nu a găsit. Credeţi-mă că efectiv câinele te întreabă ce mai facem? Unde mai mergem? Aici nu este nimic!” ne-a mărturisit Dumitru Paşcu.

V-aţi întrebat de ce aceşti câini nu sunt sociabili cu turiştii?

„Vreau să mă refer în primul rând la cei care deţin căţei cu care se plimbă în zona montană. Rugămintea mea insistentă, chiar şi pentru marii iubitori de căţei, este să înţeleagă că o unitate canină specializată în căutarea de victime, fie la suprafaţă, fie în avalanşă, este un job foarte serios, căruia dumnealor trebuie să le acorde respect. Nu este un Facebook fizic, nu trebuie să socializăm, nu trebuie să se joace cu căţeii noştri, dumnealor trebuie să îşi controleze foarte bine patrupedele. Ai noştri sunt antrenaţi, sunt corectaţi la timp şi nu vor exista conflicte de genul acesta. Noi avem o misiune chiar şi atunci când nu suntem în misiune, în mintea câinelui, atunci când suntem outdoor, el ştie că trebuie să îndeplinească o misiune. Deja câinii atestaţi, cu ani buni de intervenţii în spate, ştiu că pentru ei nu mai este o joacă, pentru ei este totdeauna o misiune. Când a coborât din maşina de intervenţie, câinele este în misiune. Doar în familie, acasă, acolo se joacă, acolo sunt prieteni săi, acolo este familia sa. În rest, ei sunt nişte angajaţi, sunt nişte atleţi foarte bine pregătiţi care trebuie trataţi cu respectul cuvenit. Trebuie lăsaţi în pace, nu trebuie îmbiaţi, nu trebuie să li se ofere hrană. Gândiţi-vă că în acel moment câinele încearcă, se străduieşte din răsputeri să realizeze o comunicare între handler şi ceea ce gândeşte el în teren şi poate chiar copilul dumneavoastră este cel căutat şi în timpul acesta grupuri mai petrecăreţe sau de turişti serioşi ating şi frâng această căutare care, de foarte multe ori, este extraordinar de fragilă.

Lumea trebuie să înţeleagă că iubim tot ce mişcă, tot ce este viu, numai că nu din lipsă de respect pentru dumnealor nu socializăm în câmpul de zăpadă, în zona de desiş a pădurii sau pe traseele turistice. În momentul acela noi ştim exact dacă patrupedul trebuie să socializeze cu cineva sau dacă are o misiune. Am întâlnit cazuri de genul acesta. Suntem cunoscuţi, inclusiv prin intermediul presei, şi mulţumesc foarte mult, dar să ai 20 de oameni care năpădesc în jurul maşinii şi care agită câinii nu este tocmai în regulă, pentru că eu nu pot să le traduc educaţia necesară: Oameni buni, staţi puţin că nu e chiar aşa, trebuie să fie puţină, puţină bună-cuviinţă şi respect faţă de unităţile canine” ne-a spus Dumitru Paşcu.

Turiştii sunt rugaţi să nu interacţioneze cu câinii Salvamont

„Chiar dacă sunt obişnuiţi cu exerciţii motivaţionale, de socializare, turiştii sunt rugaţi să nu interacţioneze cu aceşti câini din unităţile canine de intervenţie. Efectiv, cuvântul pe care mi-l găsesc potrivit în limbaj este să fie indiferenţi. Nu sunt nişte câini comozi la vedere, cu excepţia acelor border collie foarte drăgălaşi şi frumoşi, dar care au acelaşi comportament în misiunile de salvare ca ciobăneştii belgieni malinois, doar că ultimii sunt puţin mai fermi.

Eu îmi dau seama de cum arată câinii mei când îi văd lângă altcineva. Într-adevăr, inspiră o anumită stare, dar îi rog deosebit de respectuos pe turişti, pe cei care păşesc pe potecile montane sau în orice zonă în care noi ne desfăşurăm activitatea cu unităţile canine, să rămână indiferenţi la prezenţa câinilor. Dacă va fi posibil, dacă nu suntem în misiune de salvare ci doar de patrulare vom face şi şedinţe foto, le vom explica, vom fi şi sociabili” este mesajul salvatorului montan Dumitru Paşcu, conductorul Unităţii canine de intervenţie din cadrul Serviciului Public Salvamont Suceava.

Cei care au acasă un prieten patruped nu trebuie să renunţe la pasiunea de a porni în drumeţii pe traseele montane împreună cu „tovarăşii” necuvântători, ieşirile în natură fiind benefice pentru câine, care abia aşteaptă să petreacă o zi în compania stăpânului. Pentru ca hoinăreala să fie o experienţă plăcută atât pentru proprietar, cât şi pentru căţel, chiar dacă avem un patruped foarte bine dresat, fără manifestări agresive, obişnuit să umble liber şi prietenos cu oamenii, este bine să fie la îndeamnă lesa pentru că simţurile foarte bine dezvoltate ale patrupedului îl pot determina ca la vederea unei vietăţi din pădure să pornească după ea pentru a se juca. Pe de altă parte, te poţi întâlni şi cu alţi câini ori cu alţi turişti, cărora le este frică de companionul care vă însoţeşte, sau patrupedul poate intra în contact cu variate microorganisme patogene rezultate de la fauna sălbatică şi de aceea este bine ca, pentru a preveni incidentele, să îl ţii cât mai aproape de tine.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: