Buchiseli. Pe sărite

  • Un „păcat” jenant. Deşi este larg recunoscută gravitatea ca eroare (să-i zicem) sintactică (de fapt, de punctuaţie) a apariţiei unei virgule între subiect (subiectivă) şi predicat (regentă), frecvenţa unui asemenea „păcat” lingvistic este mai mare decât ne-am aştepta. Mai ales pe site-urile unor ziare, cei ce le accesează se întâlnesc prea des cu astfel de mostre ale neglijenţei, grabei în redactare sau chiar ale ignoranţei. Iată, dintr-un inventar mult prea bogat, alcătuit în timp, câteva exemple din aceeaşi publicaţie: „Un lider al opoziţiei în fruntea statului [ ] ar constitui un obstacol serios” (evz.ro, 27 iunie 2020); „Mai ales românii care îşi rup oasele muncind în străinătate [ ] vor veni acasă pentru a se căsători sau a-şi boteza un copil…” (evz.ro, 30 august 2020); „Virusul există şi afectează oameni. Unii dintre ei [ ] mai şi mor.” (evz.ro, 6 iulie 2020).
  • Alt mod! „Pericolul ar fi fost ca autorul să se învârte steril în jurul unor distincţii…” (romanialiterara.com, nr.28/2020). Pe când prezentul indicativ de persoana a III-a singular al verbului a (se) învârti este se învârte sau se învârteşte, acelaşi timp şi aceeaşi persoană cer la modul conjunctiv formele să (se) învârtă / să (se) învârtească. Prezenţa sau absenţa sufixului verbal creează două variante admise de normă, începând cu persoana I (a prezentului): eu învârt / învârtesc. La persoana a III-a, ezitări în alegerea vocalei finale potrivite modului verbal se întâlnesc frecvent şi în cazul lui a coase, apărând uneori variante greşite de conjunctiv de tipul el / ei să coase, în locul celei corecte, el / ei să coasă.
  • Tot cacofonie. „le clamează deontologii, dar doar pentru a aplica de fapt cenzura” (evz.ro, 29 septembrie 2020). În succesiunea lor, cele două cuvinte subliniate produc o senzaţie sonoră nu tocmai agreabilă, care corespunde, de fapt, definiţiei cacofoniei: „asociaţie neplăcută de sunete (în vorbire sau muzică)”. În acest caz, soluţia de evitare era foarte simplă: înlocuirea lui doar (nu cu decât, Doamne, fereşte!) cu numai.
  • Din geografie, în psihologie. „Neurastenii şi depresiuni identitare…” (în titlu); „apar mici neurastenii şi mari depresiuni identitare, cu tot cortegiul de frustrări ce posedă adânci rădăcini psihologice.” (în text; romanialiterara.com, nr.22/2020). Există în limba română, mai ales din partea unor intelectuali de formaţie mai veche, o oarecare preferinţă pentru sufixul –(i)une, în defavoarea lui –ie. Unele substantive le îngăduie pe ambele (chestie / chestiune, fracţie / fracţiune, secţie / secţiune), dar unele dintre acestea au specializat semantic fiecare formă (vezi fracţie şi fracţiune sau secţie şi secţiune). Este şi cazul lui depresie („deprimare”) şi depresiune („formă de relief”; „criză economică””). Se înţelege că în citatele prezentate era mai adecvată varianta cu sufixul –ie: depresie.
  • Pe dos! „deja masca de protecţie a devenit tabu în locurile publice aglomerate” (evz.ro, 18 mai 2020). Cândva, remarcam folosirea cuvântului exod cu un sens contrar celui real. Iată că şi tabu a căpătat înţelesul de „talisman” sau „fetiş” (ca să ne păstrăm în universul unor credinţe). Prea dornic să folosească vorbe care-i atestă cultura, autorul a demonstrat…contrarul.
  • „Creatură” lexicală. „refuză cu obstinenţă să ne emită acordurile necesare” (agerpres.ro, 31 august 2020); „nu mai poate să-i răspundă repetatului mesaj transmis de fostul premier până la obstinenţă” (romanialibera.ro, 22 septembrie 2020). Dacă luăm în seamă dicţionarele, inclusiv dexonline (şi de ce n-am face-o?), cuvântul subliniat nu există. Cu toate acestea, o căutare pe internet cu ajutorul motorului Google dă nu mai puţin de 1480 de rezultate. Încăpăţânarea neaoşă are şi sinonime (unele parţiale) neologice – perseverenţă, tenacitate şi, mai ales, livrescul obstinaţie (din lat. obstinatio, fr. obstination), cu forma învechită obstinaţiune, explicat ca „încăpăţânare, îndărătnicie”. De la acesta din urmă s-a ajuns la „creatura” lexicală obstinenţă, care presupune o influenţă a lui abstinenţă şi, poate, a unor cuvinte englezeşti cu o terminaţie é „tradusă” în româneşte prin –enţă.
    I. NEDELEA
Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: