O aniversare Eminescu sub vortex polar

Sub vortex polar („Vortex polar în România!”, scrie presa), suntem la ora 11,00 a zilei de 15 ianuarie 2021 doar cinci – monahia Elena Simionovici, preşedinta de onoare a Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB), stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, Alexandru Ovidiu Vintilă, preşedintele SSB, Isabel Vintilă şi cu mine, la depunerea coroanei de flori – Tricolorul! – la monumentul sucevean, cu bustul lui Ion Cârdei, al lui Eminescu. Dar coroanele pe care le găsim deja încălzindu-i soclul ne vestesc alte omagii, mai matinale, între acestea al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, instituţie cu un bogat program al Zilei naşterii lui Eminescu şi a Culturii Naţionale. Ştiu, deoarece l-am cercetat când am fost nevoită doar să mulţumesc invitaţiei prof. Gheorghe Cîrstian la lansarea volumului de poezii „CuţitulProaspătŞters” al fostului său elev, Vlad Berariu, volum prezentat la aceeaşi oră 11,00 de criticul literar Rodica Mureşan şi de poeţii Antonia Mihăilescu şi Vlad Sibechi, într-o manifestare pe care o modera în ipostaza de coordonator al Casei de Poezie Light of ink, Lumină de cerneală, cred, în limba pe care o prefer. De altminteri, ziua întreagă va fi una a alegerilor pe cât de mâhnitoare prin renunţări, pe atât de îmbucurătoare prin mulţimea cinstirilor aduse lui Eminescu la 171 de ani de la venirea sa pe lume.

În continuare, în două maşini, una a Sf. Mănăstiri Voroneţ, cu stareţa la volan, în care am fost poftită de cele două monahii, şi cealaltă a soţilor Vintilă, mergem spre Putna, inaugurând pe stânga şoseaua de centură a Rădăuţiului. Cu ea, aflaţi deodată cu ziua sub gerul vortexului polar (frontului polar, învăţasem demult la şcoală), intrăm în imperiul iernii adevărate, instaurate şi la Voroneţ, spun măicuţele, dar nu şi la Suceava, cu ninsori când blânde, când viscolite, cu zăpezi aşezate şi frig pătrunzător. O vreme nici nu mai sunt în maşină, ci într-una din săniile trase de poveste ale copilăriei şi rămân în ea până ajungem la Sihăstria Putnei, aduşi aici de dorinţa maicii stareţe de a săruta mâna arhiepiscopului Pimen. Locul mormântului său, între munţi, păduri şi singurătăţi vechi îmi evocă o clipă, printre zbaterile fulgilor, sălaşul ultimului deceneu din „Creanga de aur” a lui Sadoveanu. De sub folia de plastic ridicată cu infinită grijă de maica stareţă, de sub sticla portretului pe care fulgii se preschimbă instantaneu în lacrimi, ne privesc ochii calzi şi scrutători ai neuitatului arhiepiscop. Îi ţin întotdeauna aproape placheta în care a reunit cuvintele de suflet, citatele preferate din „Mihai Eminescu trăitor şi mărturisitor al credinţei ortodoxe”. Rămânem o vreme cu privirile pierdute când înlăuntrul nostru, când peste creştetul codrilor şi al munţilor care străpung cerul spre înălţimi inaccesibile nouă. Apoi tresărim la clinchetul acelor de gheaţă al arborilor din preajmă, stârnit de respiraţia noastră şi a necunoscutului. Într-adevăr, nimic nu poate fi mai frumos, răspundem întrebării care nu aştepta răspuns a monahiei Elena Simionovici.

În faţa Sfintei Mănăstiri Putna, cu Ovidiu Vintilă purtând princiar jerba de trandafiri roşii şi crizanteme albe, încă marcaţi de splendoarea vieţii, ne hotărâm. Am aflat pe drum de la părintele Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, că după slujbă există un program stabilit din vreme, cu un moment omagial, cu altul artistic şi cu scurte discursuri. Nu am vrea să-l perturbăm, aşa că ducem direct stratul nostru de flori zburător la bustul Poetului, aşezându-l în vecinătatea coroanei aduse de dimineaţă de autorităţile aşezării. Ne bucurăm să ne întâlnim cu poetul Mircea Aanei şi doamna sa şi cu o familie de localnici, profe-sori cu siguranţă, deoarece i se adresează lui Isabel Vintilă cu „doamna inspector şcolar”. Apoi, după o ezitare în a ne recunoaşte – măştile ne lasă fără chip! -, şi cu poetul Adrian Alui Gheorghe, care mai târziu avea să povestească despre Nichita Stănescu victorios la Struga, propunând publicului în locul discursului obişnuit al câştigătorului Cununii de Aur un poem al unuia din cei mai mari poeţi ai lumii şi recitând „Luceafărul”, „dar pe care, din cauza emoţiilor, l-a putut spune doar până la jumătate, după care a tăcut şi a rămas în tăcere înaintea publicului pentru o perioadă de câteva minute, apoi s-a retras în aplauzele mulţimii. A rămas în amintirea sârbilor ca un reprezentant al unei literaturi în care există un poet care jumătate se vorbeşte, iar cealaltă se tace”.

În continuare, în mâini cu lumânarea şi colacul pomenirii mirosind ameţitor a grâu dulce, trăim slujba parastasului oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi ai obştii putnene, în frunte cu arhim. Melchisedec Velnic, stareţul Sf. Mănăstiri Putna, exarh al arhiepiscopiei. În primele rânduri, cu ochii strălucind de mândria de a se afla aici şi acum, se remarcă tinerii în port naţional de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” Vicovu de Sus, ai lui Ştefan noi oşteni, adică membri ai grupului artistic intitulat astfel. Sunt chiar în dreptul locului odihnei de veci a  Sfântului Voievod, în colţişorul permis vederii de paravanul care ascunde probabil nişte reparaţii, nişte lucrări de consolidare, şi mă emoţionează grija paşilor neauziţi, a mişcării care să nu stingherească a multor participanţi ca să ajungă la lumina sfeşnicului care îl veghează, la distanţa care separă şi apropie nevoia degetelor de a-i atinge marmura şi aurul, la semnul crucii ca în faţa unei scumpe icoane. Şi mă emoţionează la fel de mult cuvintele stareţului Melchisedec care ne aduc aminte că pe 15 august se va împlini un secol şi jumătate de la marea serbare organizată de Eminescu şi gândul generat de întâlnirea cu ES Irina-Loredana Stănculescu, consulul general al României la Cernăuţi, de refacere a drumului lui Eminescu plecând din Cernăuţi, prin Storojineţ şi Crasna, pe la Vicov, spre Putna. Da, sunt decenii de când Sf. Mănăstire Putna îşi dovedeşte iubirea pentru Eminescu şi pentru cei care îl iubesc pe Eminescu! Îl aştept pe părintele stareţ ca să dăruiesc, cu sfială, obştii pe care o conduce exemplar în această dragoste curată şi profundă cartea mea despre „Neaua ninge la Betleem”, în semn de respect şi admiraţie pentru grija sinceră şi caldă pe care o poartă de zeci de ani vieţii memoriei sale şi spiritului său. După care aştept să mi se astâmpere bătăile inimii privind de lângă arcada deschisă a pridvorului zborul lent, atemporal, al fulgilor de zăpadă între cer şi pământ, niciodată urcând, niciodată coborând.

De data aceasta, intrăm în Rădăuţi, chiar dacă nu am ajuns la deschidere, vrem să aruncăm o privire la Salonul de carte bucovineană inaugurat dimineaţă la galeria de artă a oraşului, sub egida Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, cu implicarea mai multor instituţii. Ochelarii reprezentantei muzeului, Aurica Postolache, puşi iute semn de carte la intrarea noastră, încălzesc uşor obrazul maicii stareţe. Volumul în lectura căruia era cufundată este chiar „De la mărturia vechilor greci la mărturisirea patristică. Temele iconografice: «Sfinţii părinţi» şi «Înţelepţii Antici» în pictura exterioară a Bisericii Sfintei Mănăstiri Voroneţ” de Monahia Gabriela Platon, Doxologia, Iaşi, 2019. De altminteri, în dreapta şi în stânga lui, în expoziţie se află caseta DVD-ul cu sfaturile duhovniceşti ale stavroforei Irina Pântescu, proinstareţa Sf. Mănăstiri Voroneţ, realizată la Trinitas, şi cartea „Din toată inima pentru Voroneţ” de Maria Toacă, apărută la Misto, Cernăuţi. Expoziţia, amenajată pe orizontală, în formă de T, are în centru, înălţate ca un turn de veghe, cele trei volume, ediţia Emil Satco&Alis Niculică, ale „Enciclopediei Bucovinei”. Galeria este  încălzită şi de sistemul termic, şi de desenele, picturile elevilor de pe simeze, cu tema „Hristos se naşte, slăviţi-L!”, pregătită de Crăciun prin grija părintelui Ilie Sfârnaciuc de la Catedrala Ortodoxă „Sfântul Leontie”, sub auspiciile Protopopiatului Rădăuţi. Dar vortexul îşi insinuează lama ascuţită: suntem numai maica stareţă, conservatoarea şi cu mine. Nu frigul îi ţine departe, unii de alţii, pe oameni, ci gerul polar al pandemiei, tăişul său necruţător.

Ne apropiem de Suceava, măicuţa proinstareţă îşi încurajează fiicele duhovniceşti, e drept că mai sunt peste 40 de kilometri până la mănăstire, dar le aşteaptă cu o delicioasă mâncare de post. Nu oricine, mă gândesc, face atâta drum numai ca să-i ducă flori lui Eminescu şi să ia parte la parastasul lui.

Când intru în casă, în prima clipă, sub palme, caloriferele sunt fierbinţi, dar din cea de-a doua frigul pe care nu l-am simţit nici în biserică, nici în maşină, mă îngheaţă. Şi nu scap din menghina lui până nu descopăr întâmplător pe programul I al Televiziunii Române, în direct, triplexul său dedicat lui Ciprian Porumbescu, Lucian Blaga şi Alexei Mateevici, personalităţi culturale de prim-plan ale României Mari, cu implicarea  Muzeului Naţional al Bucovinei (gazdă şi moderator), Muzeului Unirii din Alba Iulia şi Muzeului Naţional de Istorie Chişinău. Mă dezmorţesc treptat ascultându-i, între alţii (ca să-i numesc doar pe invitaţii pe care îi ştiu),  pe   Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava   (care observă educaţia creştină primită de toate cele trei personalităţi, graţie preoţilor din familia lor, studiilor teologice), pe Constantin-Emil Ursu, director-general al muzeului bucovinean, pe muzicianul şi universitarul  Doru Albu, pe Gheorghe-Gabriel Cărăbuş, managerul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, pe compozitorul Viorel Munteanu (într-un fragment de film dominat de „Glasurile Putnei”) şi pe basarabenii Vasile Malaneţchi, istoric literar, şi Vladimir Beşleagă, cunoscut poet şi publicist, bucurându-mă de profesionalismul reprezentanţilor televiziunii, Raluca Aftene, Sandu Scobioală, Mădălina Vlăsceanu. O emisiune frumoasă, dar nu desăvârşită, de vreme ce Cernăuţiul lui Eminescu şi al lui Ciprian Porumbescu a lipsit în acest triplex! Cât de cât avea să mă aline puţin mai târziu Trinitas TV, cu un grupaj de imagini din  capitala istorică a Bucovinei. Şi tot graţie Trinitas, am putut să urmăresc slujba de parastas pentru Eminescu ţinută la Catedrala Patriarhală din Bucureşti de un sobor de preoţi în frunte cu Timotei Prahoveanul Aioanei, episcop-vicar al Episcopiei Bucureştilor, originar de pe meleaguri fălticenene, din Rădăşeni, şi un ales condei al Uniunii Scriitorilor din România. Preasfinţitul cinsteşte în Poetul Nepereche  un credincios a cărui viaţă grea a fost ocrotită de Maica Domnului încă de la botezul petrecut în Biserica Uspenia din Botoşani, dar şi un patriot, un apărător al drepturilor românilor de dincolo de graniţe, amintind de întâlnirile pe care le organiza cu tinerii români la Viena şi la Berlin. „Aşadar, spune în încheiere, în acest an, în care ne gândim la cei care au slujit ţara dincolo de hotarele ei, îl includem şi pe Eminescu în anii studiilor, dar şi mai apoi, la vremea maturităţii sale creatoare, când, prin numeroasele scrieri, a dovedit dragoste faţă de provinciile româneşti şi faţă de românii de pretutindeni”.

Cu speranţa mare, adică pe nimic întemeiată, a întâlnirii cuiva venit de la Cernăuţi cu paşaport românesc, am dus cu mine de la Suceava la Putna un mic dar de carte pentru prietena mea, Maria Toacă, cu care nu am putut să mă mai întâlnesc din martie 2020, de când graniţa a fost dublată de zidul de gheaţă al coronavirusului. Gândindu-mă la profesorul Nicolae Haucă, artistul fotograf de la care aflasem prin mesaj electronic de Salonul de carte bucovineană, am plecat de la Putna spre Rădăuţi, adăugând micului dar unul mai important pentru Maria: colacul de la pomenirea lui Eminescu. Acum, uitându-mă la el, am simţit în toată intensitatea sa cruzimea vortexului polar. De aceea, nu am putut să închid ochii până în zori. Până când nu am simţit mireasma colacului împletindu-se cu aceea a cozonacilor „de pomină” de la Crasna şi până când nu am auzit paşii lui Eminescu pe caldarâmul Cernăuţiului, îndreptându-se hotărât spre Putna.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: