Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (30)

Sub supraveghere…

Big Brother. În timpul unui interviu, Edward Snowden a spus că, teoretic, noile măsuri ale guvernelor, introduse pentru combaterea coronavirusului, ar putea să rămână în vigoare şi după depăşirea crizei. El a spus că temerile privind răspândirea virusului le-ar putea permite guvernelor să solicite acces la datele stocate de dispozitivele inteligente. „Cinci ani mai târziu, coronavirusul a dispărut, dar aceste date încă vor fi disponibile pentru ei şi vor începe să caute lucruri noi. Ei deja ştiu ce cauţi pe internet, deja ştiu unde îţi este telefonul, ştiu deja până şi cât de repede îţi bate inima. Ce se va întâmpla când vor combina aceste date şi vor folosi şi inteligenţa artificială?” s-a întrebat Snowden. Cu toate că încă nu există informaţii potrivit cărora statele lumii ar solicita acces la date privind sănătatea populaţiei de la dispozitive precum Apple Watch, mai multe ţări, printre care şi Israelul, au anunţat că introduc noi metode de supraveghere pentru a combate răspândirea noului tip de coronavirus.

„Cruciadă”. La începutul secolului XX, jurnalistul francez Jean Frollo ironiza într-un mod foarte „acid” ceea ce el numea „noua cruciadă a igieniştilor”. Cei care, scria el, „demonizează excesiv sărutul, dar şi banala strângere de mână, ca sursă a numeroase boli şi epidemii grave”. Citez din acest „protest” delicios (în mare parte valabil şi astăzi, în vremea pandemiei covidiene): „După ce au încercat să ne priveze de vin din cauza arterosclerozei, de lapte (din pricina tuberculozei) şi de apă (febra tifoidă?), igieniştii radicali au declanşat o campanie împotriva… sărutului! Deci, după ce ei ne-au interzis toate plăcerile mesei şi ale stomacului, ei ni le refuză şi pe cele ale… inimii! După ei, nu mai trebuie să ne sărutăm, să ne strângem mâinile, darămite să depunem un omagiu pe o fină mână de femeie… De frica microbilor prezenţi peste tot în jur, ar trebui să trăim singuri, departe de lume, de oameni. Or…«comme disait le poete, perdre, pour vivre, les raisons de vivre»”. „Mă îndoiesc de justeţea ori succesul acestei noi «cruciade»” scria vehementul jurnalist de acum mai bine de un secol. (După „La France pittoresque”)

Distanţă. De fiecare dată când văd în filmele de la tv cum două personaje se ating, dau mâna ori se pupă…, sar din pat şi urlu la ei: – Staţi deoparte! Păstraţi distanţa! Ce dracu’, vreţi să ne molipsiţi pe toţi!?

Non-verbal. Psihologul american Paul Ekman, un pionier in studiul expresiilor faciale ale emoţiilor, a demonstrat, încă din 1969, că, atunci când gesturile şi cuvintele unei persoane sunt contradictorii, alegem să ne încredem mai mult în gesturile acesteia, în dauna vorbelor. Comunicarea nonverbală, care este alcătuită în proporţie de 55% din elemente corporale (gesturi, mers, atitudine etc.) şi din numai 38% voce (intonaţie, debit, intensitate etc.), reprezintă, de fapt, cumulat, 93% din impactul unui mesaj în momentul în care vedem şi judecăm un individ. De fapt, în cazul în care limbajul corporal nu reuşeşte să-i convingă de la început, puţini oameni au răbdarea de a asculta „restul”.

Portiere. Atunci când un bărbat deschide, politicos, portiera din dreapta a maşinii pentru o femeie sunt numai două explicaţii: ori femeia, ori maşina… sunt foarte noi!

Supraveghere. „De câte ori se sporesc măsurile de supraveghere a cetăţenilor, ar trebui să se sporească şi măsurile de supraveghere a guvernului. În această criză, guvernele cheltuie bani de parcă ar fi apă. În SUA, două bilioane de dolari. În Germania, sute de miliarde de euro etc. În calitate de cetăţean, aş vrea să ştiu cine ia deciziile şi pe ce se duc banii. Dacă banii sunt folosiţi pentru a salva de la faliment mari corporaţii care erau în dificultate chiar înainte de pandemie, din cauza deciziilor greşite luate de managerii lor? Sau poate că banii sunt folosiţi pentru a ajuta mici afaceri, restaurante şi magazine şi lucruri de genul acesta? Dacă un guvern este atât de ahtiat să aibă mai multă supraveghere, această supraveghere ar trebui să fie în ambele sensuri. Iar când guvernul afirmă că e prea complicat, că nu poate face publice chiar toate tranzacţiile financiare, atunci ar trebui să spunem: «Nu, nu este prea complicat. La fel cum tu, guvern, poţi pune la punct un imens sistem de supraveghere pentru a vedea unde mă duc eu în fiecare zi, la fel de simplu ar trebui creat un sistem care îmi arată mie, plătitor de impozite, ce faci cu banii mei. Aşadar, să fim atenţi cu ce permitem să se întâmple în această stare de urgenţă în care ne aflăm.»” (Noah Harari, autor al unor bestselleruri de succes)

Trei. „La urma urmei/ Rămân trei lucruri:/ Certitudinea că întotdeauna suntem în faţa unui nou început./Certitudinea că este necesar să continuăm./ Certitudinea că putem fi opriţi înainte de a termina./ Din acest motiv trebuie:/Să facem din oprire un nou drum…/Din cădere, un pas de dans…/ Din frică, o scară…/Din vis, o punte…/ Din căutare o întâlnire…” (Fernando Pessoa)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: