A cui democraţie?

Articolul acesta va încerca să-şi exprime revolta împotriva politicienilor, a jurnaliştilor, a politologilor, a comentatorilor şi a influencerilor care habar n-au despre tema şi subiectul abordate în discursul lor, în schimb manipulează opinia publică pentru a aduce câştig electoral stăpânilor care-i plătesc: nu este vorba de lovitură de stat ori de insurecţie armată din partea „trupelor de asalt“ ale oamenilor lui Trump împotriva Capitoliului şi a Constituţiei SUA, ci de încercarea respectivilor cetăţeni americani de a apăra democraţia. În fond, ei fuseseră convinşi de către preşedinte şi slujitorii săi că alegerile au fost fraudate şi, ca urmare, au încercat să forţeze Congresul să le facă dreptate. Dreptatea lor.

Ca la comandă, s-a pornit un uriaş şi mondial cor de bocitoare că democraţia americană s-a prăbuşit la prima lovitură a mulţimilor, că jandarmii, poliţia şi armata au fost făcute varză de câteva mii de insurgenţi, iar siguranţa vieţii în America e o simplă însăilare comic-cinematografică de la Hollywood. O veselie debordantă, dar suspectă a cuprins televiziunile din China, Rusia, Iran şi… Coreea de Nord. Apoi li s-au adăugat şi Antenele voiculesciene şi altele din aceeaşi găleată.

Căzut ca o pleaşcă în spaţiul public, evenimentul a permis duşmanilor eterni ai Americii să manipuleze la modul ordinar: aşa arată cel mai puternic popor, unul furat la alegeri de un stat al fărădelegii, protestând împotriva conducătorilor abuzivi, cu simbolul democraţiei, Capitoliul, ajuns în mâna insurgenţilor? În schimb, în Rusia şi China e linişte, fiind asigurate toate drepturile cetăţeneşti, aşa că să nu mai zică nimeni de America cea puternică, model de stat de drept şi democraţie.

În fine. E clar că nu este vorba de punerea la cale a unei lovituri de stat în SUA, la fel cum nu a fost lovitură de stat dată de către sutele de mii de protestatari români la începutul lui 2018 ori la 10 august, dominant fiind sentimentul civic de a apăra democraţia şi libertăţile. Căci şi salvatorii, şi ticăloşii reuşesc să acceadă în fruntea statului numai şi numai în numele binelui public, al libertăţii şi al democraţiei! A cui libertate şi a cui democraţie?

Întrebarea îşi are rostul ei fiindcă nici măcar nu este vorba de libertate şi democraţie propriu-zise, cât de percepţia indusă cetăţenilor revoltaţi de către lideri care vor să acceadă la vârful puterii politice, iar bătălia se dă în spaţiul public pentru crearea acestei percepţii. De când e lumea, liderii oportunişti se aşază în fruntea noilor curente de ei înşişi sau de alţii create în numele libertăţii şi al democraţiei lor, poporul fiind folosit ca masă de manevră şi pus de destule ori să lupte şi să moară cu arma în mână pentru astfel de lideri.

Este şi motivul pentru care respectivii ţin populaţia departe de adevărurile de mai sus, iar în acest scop sunt lansate ştiri false sau exagerări, scenarii cu oculta mondială şi locală, conspiraţii ale inamicilor, ale masonilor, ale serviciilor secrete, cu cât mai fanteziste, cu atât mai credibile.

Că în România arareori s-au depăşit fazele enunţate aici este evident. Alegerile s-au câştigat mereu ducând masele cu zăhărelul şi prin crearea spaimelor legate de viitor, aşadar prin procese de intenţie: nu daţi votul cutărui partid deoarece ţara va intra în criză, salariile şi pensiile vor fi tăiate, UE şi NATO împreună cu Germania Angelei Merkel şi străinii ne vor lipsi de suveranitate, transformându-ne în colonie. Această percepţie continuă manipulări ordinare din anii ’90, când ţăranii au fost îngroziţi de (re)venirea regelui şi a moşierilor care ne vor lua din nou pământurile şi casele ca să ne facă iarăşi robi în ţara noastră, iar capitalul imperialist şi fosta burghezie să pună mâna pe averea poporului, uzinele şi fabricile…

În Occidentul dezvoltat, faza aceasta a fost depăşită de aproape două secole, iar excepţiile (atacul Capitoliului, vestele galbene din Franţa, mişcările Occupy, Indignados…) confirmă regula. România mai are de aşteptat până se va înţelege că democraţia şi educaţia sunt unele dintre cele mai importante condiţii ale siguranţei naţionale alături de economie şi armată.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: