Şcoala, în straie noi, la vremuri de cumpănă…

Am avut bucuria şi mândria de a fi absolvent al primei serii din ciclul primar al (pe atunci) celei mai noi şcoli din oraş, Şcoala Generală Nr. 4 Câmpulung Moldovenesc (azi „Theodor Ştefanelli”).

În 1965, eram invidiaţi de elevii din alte zone ale oraşului pentru frumosul local al şcolii, atunci cu faţada în mozaic galben-albastru…

În ciclul primar, am avut ca prim dascăl pe blânda şi distinsa învăţătoare Elvira Nichitovici.

Tot la clasele I-IV activau, din câte îmi amintesc (au trecut, oare, cu adevărat, 55 de ani?!…), învăţători de înaltă ţinută precum doamnele Giosan şi Picealcă sau domnul Lupu (ale căror prenume, din păcate, le-am uitat…). Doamna Nichitovici ne-a învăţat scrisul şi cititul, caligrafia, muzica, primele noţiuni de istorie şi geografie şi ne-a generat întâlniri cu Creangă, Eminescu, Slavici, Coşbuc, Caragiale… Dar ne-a învăţat, mai ales, să vorbim corect, să gândim limpede, să spunem mereu adevărul, să-i respectăm pe cei în vârstă şi să ne venerăm părinţii. Mult mai târziu, am aflat că această femeie, mereu blândă şi cu faţa senină, şi-a aşteptat mulţi ani soţul, care abia de un an se întorsese din puşcăriile comuniste…

Valurile vieţii au făcut ca în anii ’90, distinsul ing. Dionisie Nichitovici să-mi fie şef pe linie politică.

Azi, amândoi sunt amintire şi mă plec uneori cu veneraţie în faţa mormântului lor comun, unde se află şi puţin din copilăria şi tinereţea mea.

Odată încheiat ciclul primar, am intrat, cum se spunea atunci – „la profesori”. Care nu prea mai erau chiar aşa blânzi… Se mai lăsa şi cu câte o urecheală, iar notele nu mai erau aşa mari… Dar ce dascăli am avut! La aritmetică – Liviu Şuhani şi Tiberiu Dranga, la limba română Silvia Grünberg şi Otilia Sfarghiu, la istorie Dumitru Niţă, la geografie Elena Palade (iubita mea mătuşă!…), la biologie Livia Curcă, la chimie şi fizică Maria Macovei; dirigintă am avut-o pe Florentina Creangă, maistru de practică ( „lucru manual”), iar orele de dirigenţie erau magice (soţul doamnei ne-a învăţat şah, dar şi… cuvinte încrucişate!).

La sport, sufletul şcolii era Gheorghe Bratu, iniţiatorul „festivalului zăpezii” şi „autorul” primului patinoar şcolar al oraşului, dar şi scriitor de talent (vecinul meu de imobil!). Iar la practică, deşi ne „croia” straşnic cu o… curea de circular, maistrul Vasile Rusu ne-a învăţat să mânuim metrul de tâmplărie, rindeaua şi fierăstrăul… În final, dar nu în ultimul rând, directorul Gicu Noapteş, un uriaş de 2 metri (profesor de chimie), care ne mai şi atingea câte o (meritată) „scatoalcă”, şi secretara Veronica Rusu, care ne „picta” notele şi diplomele.

Marea majoritate nu mai sunt şi le adresez modestul meu omagiu…

Toate le-am evocat cu foarte inimoasa directoare de azi, doamna Luminiţa Avram, care a stat zi de zi (uneori şi noaptea!) în şantierul de reabilitare de acum al bătrânei şcoli „T. Ştefanelli”!

Din păcate, renovarea a găsit şcoala pustie… O mare încercare, pe care nimeni nu o credea posibilă, a lăsat clasele goale. Credem şi sperăm că toate vor trece şi şcoala noastră dragă va reveni la viaţă!…

PETRU TOMUŢĂ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: