File ierusalimitene, un dar Pruncului de la Betleem

Anul mântuirii 2020. Postul Crăciunului, răstimp de pregătire pentru marea sărbătoare a întâmpinării Celui care, Dumnezeu fiind, S-a făcut om la plinirea vremii, golindu-Se de slava dumnezeiască, chip de rob luând, în afară de păcat. Mai mare iubire ca a Sa, niciodată întâlnită!

Cuvintele şi gândurile pălesc în zilele apropiatului Praznic. Caută fiecare, după evlavia şi râvna personală, să mediteze, schimbând firul minţii, spre a se pregăti atent şi cât mai curat pentru sărbătoarea Naşterii Domnului. Avem la îndemână lacrimile, căinţa, epitrahilul şi mai ales întoarcerea…

Nu întâmplător, ci într-o asemenea nevoinţă, a fost tipărită, în zilele de pregătire pentru sărbătoarea Înomenirii Fiului lui Dumnezeu, cartea Neaua ninge la Betleem, scrisă de mult preţuita doamnă Doina Cernica şi publicată la Editura Muşatinii din Suceava, cuprinzând 188 de pagini.

Bucurie şi revelare a frumuseţilor şi sensurilor Ţării Sfinte, parcă încă nedescoperite. Una dintre multele cărţi ale scriitoarei iscusite, care se adresează sufletului călăuzit spre locul naşterii din Betleem.

Neaua ninge, nu-L atinge, cum spune vechiul colind, vântul bate, nu-L răzbate,/Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi… 

La Betleem ninge rar. Nu ştiu cum va fi fost în vremea Mântuitorului, dar acum trec ani îndelungaţi până când firele de zăpadă se aştern pe locul în care, Dumnezeirea coborându-Se, a luat trup din Fecioara Maria, ca pe noi, oamenii, să ne ridice la Dumnezeu.

Am descoperit în cartea doamnei Cernica frumuseţe inefabilă, parfum de cedru, trandafiri şi arome diverse, nobile. Scriitoarea s-a documentat înainte de a aşterne aceste rânduri, însă dincolo de cercetarea firească a condeierului, paginile sunt străbătute de înaltele trăiri, de sensuri pe care chiar teologii pricepuţi nu le-au desluşit până acum în aceeaşi notă. Poezia şi literatura, muzica şi arta deopotrivă se împletesc cu teologia. E un cântec al sufletului, profund, sublim!

Cred că între preafrumoasele cărţi ale doamnei Doina Cernica, aceasta este cea mai valoroasă, cuprinzând înălţimile spiritului şi trăirile teologhisirii împletite cu atingerea aripii îngerului. Toate au străluciri, dar cuvintele pentru Dumnezeu nu au asemănare.

Cartea istoriseşte despre Ţara Sfântă, locul în care Mântuitorul Iisus Hristos S-a făcut Om, a copilărit şi a ieşit la propovăduire, semănând în ţarina mântuirii cuvintele vieţii veşnice. Nu sunt uitate nici locurile unde a fost umilit, răstignit şi îngropat, nici Mormântul de unde a înviat, dar nici locurile în care S-a arătat ucenicilor şi de unde, apoi, S-a înălţat la Cer, împlinind făgăduinţa de a trimite pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, asupra ucenicilor care, fiind în Ierusalim, aşteptau împlinirea promisiunii.

Slovele cărţii, care urmează itinerarul unui pelerinaj, par a fi scrise după o viaţă întreagă petrecută acolo, izvorând din inima unui om ce ar fi locuit ani la rând în spaţiul sacru şi de care este ataşat iremediabil. Este ca un testament preţios în care se relatează despre Nazaret, Galileea, Muntele Tabor sau Raiul de pe munte, despre bătrâna cetate a Ierihonului, ajungând la apa Iordanului, pe Marea Galileei visând, Cu moartea pe moarte călcând, despre sfinţii deşertului, despre cetatea martoră mântuirii noastre, Ierusalim, despre Muntele Măslinilor şi Maica Vieţii, care s-a mutat din cele trecătoare odihnindu-se puţin în Grădina de la Ghetsimani, despre arătarea Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului, despre florile de la Ein Karem, aduse la Suceava, ori despre Neaua de la Betleem.

Cu măiestrie genială, Doina Cernica include în paginile cărţii persoane cu care a călătorit, amintiri revelatoare şi inspirate imagini descriptive, literare şi istorice, deopotrivă. Am descoperit în anii trecuţi pagini scrise despre Ierusalim şi Ţara în care Mântuitorul a trăit ca Om adevărat şi Dumnezeu adevărat, lăsându-ne adevărul învăţăturii Sale, şi în lucrări precum Pe urmele paşilor Tăi, Iisuse… a Olgăi Greceanu sau ale unor istorici, teologi ori ierarhi, între aceştia ÎPS Irineu de la Alba Iulia, cândva Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan, ale celor apropiaţi nouă sau din trecute vremuri. Ei şi-au scris impresiile ca pagini de jurnal, închinate Cuvântului mântuitor. Doamna Cernica a urcat însă pe culmile Taborului, aflând frumuseţea cuvintelor pline de lumină. Muntele i-a învăluit mintea şi inima în lumină.

Ajunsă la Nazaret, doamna Cernica n-a fost numaidecât impresionată de maiestuoasa catedrală zidită peste casa unde, potrivit tradiţiei, a copilărit Mântuitorul. Privirea ei s-a oprit şi peste biserica Bunei Vestiri, considerată un copac de piatră cu rădăcinile întinse ocrotitor peste izvorul care alimenta Ierusalimul cu apă în urmă cu 2.000 de ani şi care alimentează şi azi Fântâna Mariei din apropiere. 

Admirând mult un ficus secular, sub coroana căruia s-a oprit, reuşind să atingă trunchiul său gros, alcătuit dintr-o împletitură de trunchiuri, a auzit un zgomot de paşi, căci un copil aleargă fără griji pe uliţele Nazaretului, de peste două milenii, urmărit cu duioşie şi permanentă încordare de maica Sa. Apoi, paşii o călăuzesc după paşii Copilului care creşte, de acum Bărbat tânăr şi înţelept pentru cine Îl priveşte. Învăţătorul pentru cei care Îl văd!

Călătoria prin câmpul spicelor, în preafrumoasa Galilee şi prin îndepărtata cetate a Ierihonului a lăsat în mintea şi inima doamnei Cernica cuvinte înţelepţite. Ajunsă la Ierihon, străvechea cetate, s-a minunat! Amintirile curg. Se gândea la o mamă îndurerată căreia i-a vorbit despre locul acesta…

Nu departe de Iordan, zări un finicet, cum i se spunea în vechime pădurii de finici sau de curmali, după explicaţia unei profesoare de biologie, îndrăgostită de copacii Ţării Sfinte, cu umbra lor blândă, mărginită de ochii florilor de toate culorile ale leandrilor, buganvilelor, arborelui flacără şi a celui de foc, ale rugilor de trandafiri. 

Altă mărturisire glăsuieşte: după lumina încinsă a deşertului, în mănăstirea de la Hozeva era umbră bună, un soi de seară blândă, unde a întârziat la icoane şi altare, s-a pierdut printre cărţi şi hârtii pentru pomelnice. Mulţi s-au rugat la racla Sfântului Ioan, alţii au deschis volumele aşezate pe catifeaua unor mese lungi, tipărite în câteva limbi, unii pentru a privi imaginile, alţii chiar să parcurgă o pagină ori alta. O bucurie negrăită trăise atunci când a constatat că sihastrul român venit de la Neamţ era nu doar eremit, ci şi om de bibliotecă, care nu şi-a permis răsfăţuri, fiind răsplătit cu darul lui Dumnezeu pentru neostoita sa nevoinţă.

A resimţit şi ariditatea copleşitoare care i-a plăcut Cuviosului Sava, care a trăit în tinereţe într-o mănăstire din Capadocia, apoi şi-a continuat viaţa în rugăciune, urmat de mulţi ucenici, care şi-au sfredelit chilii în piatră, aproape de el, transformându-le cu vremea în ceea ce înseamnă azi unul dintre cele mai vechi şi mai mari centre ale Ortodoxiei. Amintesc în treacăt şi rugăciunea şi trăirile de pe Drumul Crucii, de la Biserica Sfântului Mormânt, din păduricea de măslini (Eleon), cuvintele închinate Împărătesei vieţii, care a adormit şi a fost aşezată la poalele Muntelui Măslinilor, pe Valea Cedrilor (a lui Ioasafat)

Bucurie negrăită îl cuprinde pe cititorul paginilor ierusalimitene, poate printre cele mai frumoase scrise şi închinate Locurilor Sfinte. Nu doar datorită firului povestirii ori aşezării celei mai importante din lume, cât pentru cuvintele alese, aidoma mărgăritarelor, care împodobesc diadema împărătească…

Cartea Neaua ninge la Betleem este darul doamnei Cernica pentru Pruncul care vine iarăşi să Se nască, să găsească sălaş în inimile noastre.

La Betleem, cândva, înainte de anul 420, anul trecerii la cele veşnice a fericitului eremit Ieronim, Domnul i S-a arătat asprului nevoitor şi i-a spus să-I aducă păcatele, pentru ca El să i le ierte.

Acum, Pruncul de la Betleem primeşte darul autoarei, bucurând-o asemenea tuturor celor care au străbătut urmele paşilor Lui, înălţându-se întru aleasă trăire şi doxologie.

† TIMOTEI PRAHOVEANUL

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: