Cu Doina Cernica „pe zăpada albă” a povestirii

În acest decembrie 2020, încrâncenat de primejdiile virusului ucigător, Doina Cernica ne oferă un candid antidot: lectura. Şi nu orice fel de lectură, ci una rafinată prin trăire şi sensibilitate. O scriere reconfortantă ce ne readuce speranţa, liniştea şi armonia sufletelor. Domnia Sa nu este la primul exerciţiu de acest fel. Transfigurează şi trăieşte uneori în imperiul poveştii ca în Hansel şi Gretel în pădurea luminoasă. Încă din ultimul deceniu al secolului trecut ne oferise primele creaţii de acest fel, pe care le va continua în recenta carte apărută  la Editura Muşatinii Suceava, sub egida Bibliotecii Bucovinei „I.G.Sbiera” Suceava, cu ilustraţii de pictoriţa Ana Constantinescu, „Mierlă neagră pe zăpada alba. Poveşti ţinându-se de mână cu surorile lor”, Scurte povestiri cu bătaie lungă, cum spune în deschidere scriitorul Dumitru Radu Popa. Povestiri cu ecou. Ne-am hrănit sufletul cu aceste fermecătoare proze, minunându-ne de simplitatea şi în acelaşi timp adâncimea şi vraja celor povestite.

Câtă adâncă înţelepciune în Fetiţa şi Vulpea Argintie! Parcă am intrat în lumea lui Saint Exupery şi a Micului Prinţ. Drumurile iniţierii au în Doina Cernica povestitoarea – călăuză ce posedă darul de a transfigura şi de a scoate din povestire adâncimi specifice spiritului uman. Cunoaşterea este un proces anevoios şi continuu, care cere răbdare, intuiţie, observaţie, putere de sacrificiu, cutezanţă, altruism, generozitate, înţelepciune, forţă de autodepăşire, căutare a absolutului. Deci, o carte de învăţătură pentru cei mici şi pentru cei mari.

 Şi iată-ne alături de Făpturile Omătului: Fulgii de Nea, Cristalele de Gheaţă (Chiciura), Promoroaca, Ţurţurii, Florile de Gheaţă, de Fraţii Cireş, de Floarea Albastră, de Libelulă, de Lin, de Ursul Galben, de Mierla Neagră. Fetiţa este omniprezentă. Ea trebuie să înveţe lecţia vieţii şi a omeniei. Lângă ea, înţeleapta Broască Ţestoasă „cu ochii ca două seminţe de mac”, se cufundă uneori în tăceri, în depărtări şi visare pentru a da sfaturi, ea, călăuza inocentei copile. Şi tot alături, Barza ce vine din de demult („de o sută de ani nu am mai părăsit cuibul”) şi care face să se audă „Clopotele Catedralei din Ţara Berzelor” pentru că Puiul din băsmăluţa roşie” trebuie învăţat zborul! Totul e gingaş, diafan, suav şi plin de înţelepciune.

„Un brad mi-a povestit despre cântecul zăpezii”; linul poartă „cămaşă de prinţ împletită din aripile Libelulei”; „Băiatul dispare sub nămeţii de lumină, sub muntele de petale […]. Din lumina florilor de cireş, Băiatul le zâmbea dulce”. Arderi interioare. Drumuri în noi, cu busola din inimă. O filosofie subtilă. Totul pare simplu şi firesc. Dar adâncimile…

Şi nu pot să nu amintesc transpunerea în povestire emoţionantă a ghioceilor din Poveste cu zăpezi trecătoare şi ghiocei nemuritori. Neamul Cazabanilor de la Carcassonne îşi va croi rădăcini româneşti. Romantica poveste a Mariei care aduce ca dar de suflet şi amintire a genealogiei franceze tabloul cu pomi verzui, anticipă destinul fiului, marele sculptor Ion Irimescu. „Lăncile verzi şi clopoţeii albi” fascinează copilul-artist ce-şi pecetluieşte începuturile pe „pajiştea smălţuită de ghiocei” a artei româneşti. Şi cum alegerea titlului cărţii aduce în prim-plan Mierlă neagră pe zăpadă albă, un scurt popas. Făpturile iernii nu văzuseră un trandafir în floare. Mierla se va sacrifica din iubire încălzind „o tulpină mică sub un clopot de sticlă” ce devine lăstar verzui, apoi boboc, apoi trandafir în floare. Frumos ca inimioara Mierlei care s-a sacrificat pentru a împlini visul celorlalte făpturi. Cu delicateţe, ea cere Fetiţei să o lase singură, că suratele ei o vor lua pe aripile lor. Tristă despărţire. „Ninsoarea era atât de deasă, încât Fetiţa nu mai putu desluşi nimic”. Ce înălţător sentiment al sacrificiului pentru ceilalţi. Ce sinceră şi totală dăruire!

Un condei discret şi experimentat ce realizează mici bijuterii artistice apreciate, prin traducere, şi în literatura altor popoare.

 Harul traducerii ne obligă să o amintim în primul rând pe traducătoarea în limba portugheză Micaela Ghiţescu. Apoi pe Anca Milu-Vaidesegan. Versiuni în limba spaniolă – Oana Ursache; în limba germană – Chiara Mischke, Corina Dehrler; în ucrainiană – Tudor Andrieş; în limba franceză – Valérie Maillard şi Marius Roman, Dana Shishmanian, Gina Puică, Michel Baury, Elisabeta Isanos; în limba macedoniană – Jandranka Anghelovska; în limba japoneză – Ramona Ţăranu; în limba engleză – Ramona Ţăranu; în limba italiană – Elena Caraboi-Quarti, Teodora Lucia Nicolae; în limba maghiară – Vígh István. Şi nu pot să nu amintesc  faptul că cele trei surori – Doina, Muguraş Constantinescu, traducătoarea, şi Dany-Madlen Zărnescu, ilustratoarea – s-au reunit în giuvaierul  Floare albastră, Veronica, 2012. După cum nu pot să nu pomenesc Trofeul Tolkien la Thionville – Franţa şi  Marele Premiu al oraşului Terville acordate cărţii „Fetiţa şi Vulpea Argintie”. Nu singurele premii internaţionale. Mi-amintesc, printre altele, şi de recentul „Prix de l’Etoile”, şi de un premiu libanez. De altfel, i-au fost traduse povestirile şi, la rândul său, a tradus cărţi din literatura universală.

 Povestiri, schiţe, nuvelete cu încărcătură cognitivă, afectiv-emoţională şi morală implicită, toate stau mărturie adâncirii în frumosul vieţii. O carte de citit în lumina sărbătorilor de iarnă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: