Buchiseli. Salvator, dar nu oricum şi oricând

Există în limba română o   seamă de cuvinte la care apelăm frecvent, potrivindu-se (uneori, cu mai mică sau mai mare îngăduinţă) în diferite împrejurări şi contexte, dat fiind semantismul bogat ori, dimpotrivă, datorită gradului ridicat de desemantizare. Printre acestea  (abstracţie făcând de aşa-zisele instrumente gramaticale), un loc de… frunte ocupă substantivul lucru. Dovezi ale înaltei frecvenţe în vorbire şi ale disponibilităţilor de folosire ar putea fi cele aproape 20 de milioane de atestări (inclusiv în formele de plural şi articulate), precum şi consemnarea în MDA-2010 a nu mai puţin de 89 de sensuri, întrebuinţări şi prezenţe în expresii.

Onorând cum se cuvine acest cuvânt bun la toate, cum ştie fiecare, să amintim că, în timp ce unele dicţionare îl consideră ca fiind derivat regresiv din verbul a lucra (moştenit din lat. lucro-lucrare), alte lucrări lexicografice – mai vechi (Şăineanu, 1929, Scriban,1939), dar şi mai noi, cu prestigiu recunoscut (MDA-2010) – îl prezintă ca fiind moştenit direct din lat. lucrum. Tot din perspectiva consemnărilor lexicografice, ar fi de menţionat nişte sensuri mai vechi – „profit”, „folos” etc. – , care ne trimit la înţelesul neologismului lucrativ (din fr. lucratif,-ive , din lat. lucrativus), pe care unii îl înterpretează greşit, ca referindu-se, de pildă, la o persoană care lucrează intens, când, de fapt, el înseamnă „profitabil”.

Virtuţile lexicale multifuncţionle ale substantivului lucru (în diferitele sale forme flexionare) se întemeiază, desigur,  cum anticipam, pe capacitatea de acoperire semantică amplă, chiar dacă, în foarte multe cazuri, vagă. Fără a epuiza sensurile, iată câteva (după MDA): „Tot ceea ce există, în afară de fiinţe, care se poate vedea, pipăi şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare”; „element sau obiect material”; (la plural) „obiecte diverse (unelte, îmbrăcăminte etc.)”; (jur.)„proprietate”; „creaţie materială sau spirituală”; „chestiune”; „ceea ce este neînsufleţit, concret sau abstract”; „ceva”; etc. Într-o prezentare mai sistematică, DEX 2009 stabileşte trei categorii de înţelesuri, ultima cunoscând gradul cel mai avansat de desemantizare: I. „Tot ceea ce există (în afară de fiinţe)…”; II.„Activitate (fizică sau intelectuală) întreprinsă pentru realizarea unui scop; muncă, treabă, acţiune, faptă”; III. „Chestiune, problemă, situaţie, fapt, fenomen; (la pl.) întâmplare, eveniment”. Iată şi câteva construcţii sau expresii în care lucru este implicat: lucru mobil / imobil; lucru de mână; lucru manual; lucru mecanic; a avea de lucru; a se apuca de lucru; a da un lucru pe faţă; a duce lucrul la capăt; mare lucru!; lucru mare!; puţin lucru („mai nimic”); etc.

Aşadar, largile disponibilităţi aşază acest cuvânt… la îndemână, el scoţându-te din încurcătură atunci când nu găseşti altul mai potrivit, mai concret, mai precis. Îşi oferă serviciile, dar să nu uităm că înlocuitor, sinonim cu lexeme mai pretenţioase (substituent, succedaneu), are parte şi de sinonimii nefavorabile (surogat, expedient, paliativ sau chiar erzaţ). Drept care este bine ca recurgerea la „înlocuitorul” facil lucru să se facă, atât cât este posibil, cu accentuată parcimonie ori, măcar, cu măsură. Ceea ce nu prea se întâmplă, mai ales în oralitate. De pildă, chiar şi o vedetă a unei televiziuni de prim-rang, povestindu-şi pătimirea cauzată de coronavirus, apelează la lucru, lucruri de vreo 15 ori, lipsa prompterului şi,  fără îndoială, emoţia mărturisirii spunându-şi… cuvântul. Iar folosirea inadecvată a vorbei cu pricina poate să afecteze chiar şi textul unui scriitor cu recunoaştere valorică naţională şi internaţională. În cronica la o carte a lui Mircea Cărtărescu, criticul Daniel Cristea-Enache surprinde o asemenea eroare (cu recomandarea de a o înlătura într-o eventuală viitoare ediţie): „Într-o casă în flăcări care, fireşte e o metaforă a lumii, ai de ales să salvezi un copil sau o mare operă de artă. Nu poţi scoate amândouă lucrurile.”. Comentariul critic este următorul: „Dacă o operă de artă poate fi un lucru, un copil nu poate fi numit astfel, mai ales într-o parabolă etică…” (romanialiterara.com, nr.27/2020).

Revenind la frecvenţa excepţională – în contexte în care nu-i găseşti vreun cusur, dar şi în altele în care se simte generalitatea excesivă, caracterul vag, nedefinit al vorbei în cauză, e de constatat prezenţa ei în multe titluri de pe site-uri cu profiluri diferite. Foarte des lucruri se referă, de exemplu, la condiţii, criterii, repere, cerinţe, obligaţii, standarde şi altele, care ar putea servi ca atare în formulările respective. De asemenea, multe astfel de titluri vizează prin lucruri căi de acţiune sau conţin sfaturi pentru sănătate, reuşită, eliberare de stres etc., sugerează ceea ce trebuie evitat, fapte cu adevărat valoroase, atitudini etc. care te ajută în viaţă, obiceiuri din trecut…Adesea, te informează, te învaţă („10 lucruri pe care nu le ştiai”; „100 de lucruri de făcut măcar o dată în viaţă”; „5 lucruri care te vor ţine motivat”; „10 lucruri despre viaţă”…).

Să conchidem, reluând, de fapt, ceea ce s-a sugerat deja, că folosirea cuvântului-temă al episodului nu-i lucru de ruşine, dar nici lucru de laudă şi că măsura, precum şi gradul rezonabil de proprietate a termenului râmân criterii (lucruri?) de care trebuie să ţinem seama. Să nu uităm nici zicerea latinească „Est modus in rebus”, unde nu lipseşte chiar cuvântul oarecum… hulit aici.

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: