Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (27)

Măşti de ieri şi de azi

Curăţenie (în pandemie). Bărbatul: – Iubito, ai şters cumva praful? – Da, dar ce s-a întâmplat? – Nimic. Totul e bine. Pur şi simplu, aveam portofelul pe masă, iar acum e… cam prea curat!

Dor. Când îmi vine dor de copilărie o pun pe mama – care stă cu noi de când cu Covidul – să mă bată!

Fluturaş. Întrebare la Radio Erevan: – Care este, în pandemie, cea mai tristă insectă din România? – Fluturaşul de salariu!

Masca (în folclor). În folclorul românesc există un obicei de Crăciun, uneori până la Bobotează, când cete de persoane mascate – „irozi” –, purtând coroane de lemn acoperit cu hârtie colorată, oferă pe stradă ori în curţile sătenilor reprezentaţii teatrale, un fel de drame populare, prin care fac aluzie la biblicul personaj Irod, regele Iudeei. Irod este simbolul lui Irod cel Mare, care a poruncit uciderea pruncilor, pentru a-l omorî astfel pe Iisus Hristos, fie simbolul lui Irod Antipa, fiul celui precedent, contemporan cu Iisus Hristos, care-l trimise la pierzanie pe Sf. Ioan Botezătorul, făcând pe placul soţiei sale Irodiada.

Irozii, personaje mascate, sunt în viziunea lui Eminescu oameni neserioşi, paiaţe, saltimbanci, clovni, oameni neserioşi. „Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii” spune poetul. Irozii sunt, de asemenea, prezenţi în cunoscutele drame cu substrat religios, purtând numele Vicleim, spectacol de Crăciun sau Anul Nou (Vitleim, pronunţia populară a anticului Betleem, oraşul în care s-au născut David şi Iisus), de unde expresia peiorativă atribuită unui spectacol ridicol. Ulterior, s-a născut expresia a umbla cu Iordanul, cu înţelesul a spune vorbe goale, a fabula, a se ţine de lucruri neserioase, a minţi, a amăgi, a zăpăci, care este altceva decât tradiţionala procesiune religioasă de Bobotează. În toate aceste ritualuri, unele cu origini precreştine, cum sunt cele al «mascaţilor», rolul important este purtarea măştii, masca devenind un simbol al terorii, al groazei, al anxietăţii induse. Dansul mascaţilor, cu evidente funcţii rituale, reprezintă lupta dintre bine şi rău. Măştile purtate, având un caracter grotesc, dizgraţios, sunt confecţionate din pânză, blană şi piei de animale, lemn, coarne, fiind împodobite cu panglici multicolore, bucăţi de sticlă colorată, oglinzi. În localitatea Ruginoasa, din judeţul Iaşi, măştile sunt gros căptuşite pentru a rezista loviturilor în tradiţionala «Bătaie de la Ruginoasa».

De obicei, aceasta avea loc în ziua de 31 decembrie, când se desfăşurau lupte crâncene între grupuri de «văleni» şi «deleni» adică între grupuri de tineri mas-caţi locuind la «vale» sau la «deal». Obiceiul acesta străvechi poate fi regăsit şi în Austria, unde, în anumite regiuni ale ţării, se desfăşoară ritualul legat de «demonii Krampus». Astfel, conform unui obicei primitiv, de la finalul lunii noiembrie până la mijlocul lui decembrie, în fiecare an, grupuri de persoane purtând măşti hidoase cutreieră străzile pentru a speria copiii şi adulţii.” (Dan Toma Dulciu)

Terorism. Masca – ideea de mască, de a fi mascat – a fost până mai recent simbolul acţiunilor tenebroase. Aceasta este un semn distinctiv, prezentând grafic sloganul: „Suntem anonimi. Suntem Legiune. Noi nu iertăm. Nu uităm. Aşteptaţi-ne”. Un alt grup care se ascunde sub masca anonimatului este temutul Klu Klux Klan, care se autointitula încă de la începuturile sale drept „Statul invizibil”. Şi aceştia promovează masca ritualică, reprezentând un „hate symbol”, simbolul urii! Apoi… În mediile de la periferia societăţii nimic nu este mai de temut decât venirea „mascaţilor”, trupe de asalt, instruite să intervină cu brutalitate în situaţii de dezordini stradale, să intre prin forţă în domiciliile unor persoane urmărite sau care se ascund de lege. Aici masca nu este un obiect de protecţie, ci un instrument de creare a unei stări de panică, de paralizare a reacţiilor de apărare. Acelaşi efect îl are şi masca purtată de un infractor, de un terorist, fiindcă aceasta nu îndeplineşte un rol de protecţie fizică, ci unul malefic, de ascundere a identităţii proprii. Mă gândesc, în acest context, ce simte un funcţionar de la ghişeul unei bănci atunci când în faţa sa se prezintă un client bine echipat, cu mască, împotriva răspândirii virusului…

Vise. După redeschiderea teraselor…mi s-a împlinit unul dintre visele de adolescent. La orice terasă încercam să iau loc, chelneriţele mă întrebau – zâmbind galeş – cum mă cheamă, care e ID-ul meu, dacă le pot lăsa – eventual – un număr de telefon. În sfârşit – mi-am zis – uite că mă bagă şi pe mine cineva în seamă!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: