Un roman de sertar senzaţional, un roman dedicat Bucovinei (I)

Cu un titlu, după părerea mea neinspirat, sub auspiciile Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina a apărut un senzaţional roman de sertar: Ştefan Bucevschi, „Ce vină avea săracu´ Stalin”, Editura Vatra Veche, Târgu Mureş, 2019, ediţie îngrijită de Aurel Buzincu şi Mircea Irimescu, cu un desen de Radu Bercea pe copertă. „Senzaţional”, nu în sensul unor dezvăluiri incendiare sau al unei epici captivante, ci al condiţiei acestei scrieri dense, aparte, încheiate în iunie 1989 ca ultim volum al unei tetralogii dedicate Bucovinei, pământului românesc marcat cu acest nume de cel care l-a anexat în anul 1775, Imperiul Habsburgic, eliberat de Primul Război Mondial şi reîntors la Ţara Mamă de Marea Unire, apoi despicat de sovietici în al Doilea Război Mondial, cu sudul rămas în România şi nordul ocupat de URSS, pentru ca în ultimele trei decenii acest nord să facă parte dintr-o Ucraină care nu le recunoaşte românilor suferinţele îndurate în perioada postbelică, foametea, deportările şi continuă demersurile de ştergere a identităţii lor milenare, culminând cu izgonirea limbii materne din şcoli. Tetralogia a fost scrisă în anii României postbelice, când până şi rostirea cuvântului „Bucovina” era interzisă.

Autorul, „personaj deopotrivă complex şi fascinant”  

Conform biografiei pe care i-o semnează Mircea Irimescu la sfârşitul cărţii, Ştefan Bucevschi este fiul lui Dimitrie Bucevschi, dar nu cel prezentat în cele două ediţii ale „Enciclopediei Bucovinei” (de Emil Satco, 2004, şi de Emil Satco şi Alis Niculică, 2018), tipograf, născut la Ilişeşti, ci al lui Dimitrie Bucevschi, profesor, născut la Suceava în 1896, al cărui tată, Loghin, îşi avea de asemenea rădăcinile în Ilişeştii Sucevei şi era văr primar cu pictorul Epaminonda Bucevschi, cel mai cunoscut purtător al acestui nume de familie. Mama sa, Ana de Rossignon, avea ascendenţi francezi şi polonezi. Venit pe lume la Sadagura, în 1920, a absolvit Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi şi Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj, refugiată în perioada studiilor sale la Sibiu. Ştefan Bucevschi a trăit, şi-a exercitat profesia şi a scris la Bârlad. S-a stins din viaţă în anul 1999, după ce a avut mulţumirea de a vedea  reactivarea Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, realizată şi cu sprijinul său, numărându-se de altfel printre participanţii Congresului de la Gălăneşti, în 1990.

În casa sa retrasă din Bârlad, medicul devenea scriitor. Ca dramaturg, a fost jucat pe scena teatrului bârlădean. Poetul, debutat cu publicarea unei poezii de revista „Iconar”, a lăsat în manuscris două volume, iar prozatorul – tetralogia „Bucovina” şi romanul „Sabina şi prietenul ei Kik”. Tetralogia „Bucovina” este alcătuită din romanele „Cuţitul de aur”, „Minciuna”, „Cetatea de la Cernauca” şi  „Ce vină avea săracu´ Stalin”, primul care vede lumina tiparului.

Istoria întâi de toate

La prima vedere roman istoric, „Ce vină avea săracu´ Stalin” depăşeşte graniţele obişnuite ale acestuia prin preponderenţa acordată evenimentelor şi documentelor, prin inserţia lor bogată în naraţiune. Probabil că instinctul artistic l-a avertizat pe autor asupra pericolului unui dezechilibru, dar au avut câştig de cauză condiţia sa de bucovinean – „Niciun bucovinean, un «homo bucovensis», amestecătură fericită de limbă şi credinţă, nu poate trăi decât în Bucovina sau dacă asta nu se poate (…), cel puţin aproape mereu cu gândul la Bucovina” şi puternicul său atașament faţă de Bucovina, puterea cu care i-a trăit, i-a împărtăşit suferinţele, tragedia: „…populaţia Bucovinei, ca şi a Galiţiei, a fost şi va fi, cât puterile mari vor rămâne la stăpânirea lumii, cea mai nenorocită dintre populaţiile de frontieră. Pentru că puterile care puneau mâna prin luptă sau prin vicleşug pe pământul Bucovinei şi al Galiţiei nu le ocupau ca pe orice alt pământ şi nici nu le administrau ca pe alte pământuri, că nici nu ocupau bine pământul şi se străduiau cu toată puterea să schimbe credinţa, limba şi să trâmbiţeze în lumea politică internaţională dreptul lor asupra peticului de pământ, asupra populaţiei respective, care era sută la sută populaţia lor de milenii şi care a chemat-o să o elibereze, deşi nimeni nu ştia de ce şi de cine să o elibereze”.

Aşadar, istoria întâi de toate şi mai presus de toate, în cele 520 de pagini dactilografiate ale romanului „Ce vină avea săracu´ Stalin”, precizare la care ţin, deoarece ne dă o ideea asupra amplorii tetralogiei Bucovinei lăsate moştenire de Ştefan Bucevschi. Primul Război Mondial cu reîntoarcerea Bucovinei la România şi al Doilea Război Mondial cu ocuparea sovietică a nordului Bucovinei predomină scena cărţii. Autorul istoric le descrie, le semnalează cu minuţie, autorul romancier a preferat decuparea şi aranjarea lor într-un cuprinzător mozaic, nararea în fluxul imprevizibil al memoriei de către personajul principal, dar uneori şi de autor, partituri substanţiale revenind şi altor personaje, cu toţii fiind nu o dată glasuri care citesc cuvântări, documente cu valoare istorică. Exemplele sunt poate mai numeroase decât în orice carte cu menţiunea „roman”. De pildă, povestitorul omniscient transcrie ordinul de zi nr. 1 din 26 octombrie 1918 al generalului Zadik, comandantul Diviziei a VIII-a: „Ostaşi!// Vouă v-a păstrat soarele norocul de a păşi cei dintâi pe pământul scump al Bucovinei. Fiţi mândri şi arătaţi-vă demni de încrederea ce s-a pus în voi…”,  bucureşteanul Vasile Palaghian, originar din Bucovina, păstrează transcris în carnetul său „cuvântul lui Ion Grămadă cu ocazia jurământului faţă de steagul tricolor, adresat voluntarilor la Congresul românilor de peste hotare, care s-a ţinut la Bucureşti la 15 martie 1915”, iar Niculuţă Zugravu, „secretar de cabinet” al ministrului de Interne al Guvernului Naţional al Bucovinei, Dorimedont Popovici, îi povesteşte prietenului Truţă Panţăru, sublocotenent de infanterie, amănuntele convocării Congresului General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918 în Sala Sinodală, sala de marmură a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi şi-i citeşte (şi-l citim la rându-ne, cititori ai cărţii) procesul-verbal al Desfăşurării Congresului, semnat de preşedintele său, dr. Iancu Flondor. Acest sistem osos al cărţii alcătuit din evenimente şi din documentele lor este puternic susţinut de excelentele note de subsol (în care se recunosc imediat competenţa în domeniu şi acribia lui Mircea Irimescu), consacrate în majoritate actorilor şi momentelor de vârf ale celor două conflagraţii mondiale privitor la Bucovina.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: