Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (24)

Epidemie de politică în anul şobolanului

Boierie (cumpărată). „Funcţiile la stat, pentru care era necesară ştiinţa de carte, sunt tot o treaptă spre boierie. Zagură, doi fraţi, «înrolaţi între amploianţi, unul şef de secţie în divanul ţării de jos şi altul director la judecătoria Iaşilor». Zaharie «venit din Basarabia, au fost prin cancelariile instanţelor judecătoreşti». Un Cozmiţă are doi fii, pe care «au mijlocit de i-au dat la cancelaria isprăvniciei». Foarte mulţi dintre înnobilaţii dispreţuiţi de Sion sunt «bacali», proprietari de băcănii. Ei îşi cumpără direct titlul nobiliar, din considerente pur practice: boierii nu plătesc impozite. Ei îşi pot continua comerţul fără a mai plăti impozite. Mulţi se îmbogăţesc devenind arendaşi de moşii. Un oarecare grec din Corfu e rădicat la boierie de Mihai Sturza doar «pentru că au dat bani». Eraclide, dascăl, se îmbogăţeşte din arenda moşiilor şi îşi cumpără boieria. Un Crinos, grec bragagiu la începuturi, se înnobilează «ca nu cumva, făcând bragă rea, să îl bată poliţmaistrul» şi ca să i se zică arhondas megas kaminaris. Un Condrea «bulgar bacal, ca să scape de darea patentei, şi-a cumpărat un decret de sărdărie». Chirilovici, «văzând că darea patentei pe fiecare şfert să încarcă, pentru că mulţi dintre patentari pe toată ziua se boierea, a hotărât să peardă din capital una sută cinzeci de galbini şi aşa cu aceia şi-a cumpărat un decret de sărdărie». «Leah de Podolia, vindea mere cu căruţa». «S-a făcut postelnicel, ca să-şi scutească viile de vădrărit».” (Dan Ungureanu)

Chinezării. Este, cu adevărat, un „an al şobolanului”, după chinezi: stăm ascunşi prin găuri – numite case – ieşim tiptil după mâncare şi o cărăm pe ascuns… Iar când vedem un om, o luăm la fugă…

„Compasiune” (de pandemie). Fiind în izolare, am comandat acasă o porţie dublă de aripioare de pui. La televizor, ca de obicei, numai veşti proaste. Adineaori arătau o familie de oameni săraci care locuiau într-o baracă, împreună cu cei şase copii slabi, subnutriţi, desculţi… Colac peste pupăză, tatăl lor fusese depistat pozitiv la test! Mi s-a pus un nod în gât, lacrimile au început să-mi curgă pe obraji şi m-am gândit: „Doamne, ce picante sunt aripioarele astea!”.

 Fân. De astăzi, trec la postări serioase. De afaceri. Iată o ofertă pentru cuplurile care s-au plictisit în lunga perioadă de izolare „covidiană”: „Vând fân, numai bun de făcut dragoste în el. Căci – vorba polonezului S. J. Lec – fânul are miros diferit pentru cai şi pentru… îndrăgostiţi!

Frică. „Moartea ne omoară o singură dată. Frica, în schimb…, ne hărţuieşte zilnic!” (Balzac)

Pedeapsă. „Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viaţa politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi.” (Platon)

Politician. „A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare. Iar apoi să poţi explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.” (W. Churchill)

Rău. După ce s-au redeschis crâşmele, la una din mese stăteau doi prieteni şi se cinsteau, pahar după pahar. – Mai, să fie rău! La următorul tur: – Bă, să fie tare rău! – Să fie! Intrigat, un cetăţean „trotilat” vine la ei la masă: – Bă…, voi sunteţi cârcotaşi din ăştia din opoziţie!? De ce să fie, bă, rău!? N-a fost destul, cu virusul ăsta chinez? La un toast se spune beţivilor: să fie bine, sănătate, noroc, belşug! – Domnule…, noi nu ţinem aici toasturi festive. Noi bem pentru căţelul pe care l-am cumpărat azi.

Recomandare. – Ţin foarte mult să-mi arăţi recomandarea, zice directorul de personal, adresându-se unei domnişoare blonde, ce râvnea la postul de secretară. – Bine, v-o arăt. Dar dacă intră cineva?

Salvare. „Începi salvarea lumii salvând câte o singură persoană din preajma ta, începând cu tine însuţi. Orice altceva este romantism pompos sau… politică.” (Ch. Bukowski)

Trădare! Un bărbat – carantinat – se uită, bombănind, la penisul lui: Ne-am născut odată. Am crescut împreună şi ne-am bucurat, adesea, împreună. Of, Doamne…, acum de ce m-ai lăsat singur, prietene!?” („The Spectator”, Anglia)

Virtuţi. Două virtuţi ar trebui să nu le pierdem niciodată: curajul de a ne înfrunta propriile slăbiciuni şi puterea de a ne trăi propriile emoţii.” (Michelangelo)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: