PSD Suceava 2020

Din zodia ciumei, în zodia coronavirusului (21)

Distanţarea, model politic?

 Breaking News! Cozi uriaşe la librăriile din Suceava: localnicii sunt speriaţi că va trebui să stea în case şi după expirarea stării de alertă.

Distanţare (sau control?). „Dacă deja, în decăderea progresivă a ideologiilor şi a credinţelor politice, raţiunile de siguranţă permiteau să fie acceptate de către cetăţeni limitări ale libertăţii pe care mai înainte nu erau dispuşi să le accepte, biosiguranţa s-a dovedit capabilă să prezinte absoluta încetare a oricărei activităţi politice şi a oricărui raport social ca o maximă formă de participare civică. Astfel, s-a putut să se asiste la paradoxul ca unele organizaţii de stânga, obişnuite în mod tradiţional să revendice drepturi şi să denunţe violări ale constituţiei, să accepte fără rezerve limitări ale libertăţilor, hotărâte prin decrete ministeriale lipsite de orice legalitate şi pe care nici chiar fascismul nu a visat că le-ar putea impune. Este evident faptul – şi chiar şi autorităţile de guvernare nu încetează să o amintească – că aşa-numita «distanţare socială» va deveni modelul politicii care ne aşteaptă şi că (precum) au anunţat reprezentanţii unei aşa-numite task force (ai cărei membri se găsesc într-un evident conflict de interese cu funcţiunea pe care trebuie să o exercite) se va profita de această distanţare pentru a înlocui peste tot cu dispozitivele tehnologice digitale raporturile umane în fizicitatea lor, devenite suspecte de contagiere (contagiere politică, se înţelege). Lecţiile universitare, cum a recomandat deja MIUR, de anul viitor se vor face în mod stabil online, persoanele nu se vor mai recunoaşte privindu-se în faţă, care va putea fi acoperită cu o mască sanitară, ci prin dispozitive digitale care vor recunoaşte date biologice prelevate în mod obligatoriu, iar orice «adunare», fie că e făcută pe motive politice sau pur şi simplu din prietenie, va continua să fie interzisă. În cauză este o întreagă concepţie despre destinele societăţii omeneşti într-o perspectivă care, prin multe aspecte, pare că ar fi preluat de la religii de-acum la apusul lor, ideea apocaliptică a unui sfârşit al lumii. După ce politica a fost înlocuită de economie, acum şi aceasta, pentru a putea guverna, va trebui să fie completată cu noua paradigmă a biosiguranţei, căreia vor trebui să-i fie sacrificate toate celelalte exigenţe. Este legitim să te întrebi dacă o astfel de societate se va mai putea defini umană sau dacă pierderea raporturilor sensibile ale figurii, ale prieteniei, ale iubirii va putea fi compensată, într-adevăr, de o siguranţă sanitară abstractă şi, de presupus, întrutotul falsă.” (Giorgio Agamben, filosof italian, mai 2020, după Stiripesurse.ro)

Orice. – Încă o întrebare, fetiţa mea, îi spune o doamnă micuţei chinezoaice pe care dorea s-o angajeze ca bonă: Îţi plac pisicile şi papagalii? – Oh, doamnă, eu sunt obişnuită să mănânc orice!

PIB. A. Barenjee şi E. Duflo – laureaţi ai premiului Nobel pentru economie în anul 2019 – demonstrează că lăudata creştere a PIB-ului nu se traduce deloc printr-o sporire a bunăstării sociale… Mai ales că bogăţia nu este nicăieri uniformă. PIB nu se traduce automat printr-o creştere a bunăstării sociale (deoarece plusvaloarea, bogăţia nu este uniform distribuită). „Absolut nimic în arsenalul nostru teoretic ori în datele statistice aflate la îndemână nu dovedeşte că ar fi de dorit o creştere continuă a PIB” au scris, recent, cei doi savanţi, profesori la celebra universitate americană MIT. Un alt economist, Simon Kuznets, avertizează împotriva folosirii PIB ca un indice credibil al bunăstării: PIB nu ne oferă date despre nivelul ori adâncirea inegalităţii sociale, longevităţii, stării de sănătate, duratei timpului de lucru ori gradului de fericire al populaţiei. PIB nu integrează, de pildă, munca neplătită (cum este cea a femeilor casnice). Încă din 1968, Robert Kennedy avertiza (profetic): „PIB măsoară totul… în afara acelor lucruri care ne fac viaţa fiecăruia demnă de a fi trăită”. De aceea, începând cu 1990, ONU a instaurat un nou indice – denumit de creatorul său, indianul Amartya Sen (laureat Nobel), IDH (indicele dezvoltării umane). În concluzie, în loc să alerge după „miracolul creşterii economice continue”, guvernele ar trebui să se concentreze pe acele măsuri salutare şi cu adevărat „profitabile” a la longue, cum ar fi accesul celor săraci la învăţământ, sănătate şi promovare socială. În ţări precum SUA şi Anglia, focalizarea exclusivă, obsesivă pe „creştere”, declanşată în perioada Reagan-Thatcher, a dus la adâncirea – vizibilă azi – inegalităţii sociale. Iar pandemia Covid-19 este o consecinţă indirectă a „dogmei” menţionate. Oare vor învăţa guvernanţii actuali ceva din toate acestea!?

Milă. „Dar ce-ai face tu, Moarte… şi cum ai trăi / De-ai avea mamă şi-ar muri, / Ce-ai face tu şi cum ar fi / De-ai avea copii şi-ar muri?! / (…) Nu frică, nu teamă, / Milă de tine mi-i, / Că n-ai avut niciodată, ca mamă, / Că n-ai avut niciodată, Moarte… copii!” (Grigore Vieru)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: