PSD Suceava 2020

Doamnele care emană bucurie

Se pare că nu este persoană, fie femeie, fie bărbat, care să nu se bucure de prezenţa unei flori. Tocmai de aceea şi sunt foarte mulţi cultivatori sau iubitori de flori… Şi nu este casă în care să nu fie flori. Şi foarte mulţi sunt cei care, fie în grădină, în jardinere, la geamuri sau în glastre, au câteva sau mai multe fire de flori. De regulă, sunt cultivate muşcatele, care-ţi râd din ghivece chiar când afară gerul muşcă nemilos, dar şi atunci când soarele străluceşte pe cer şi temperatura este destul de ridicată. Am întâlnit gospodării care, deşi sunt la ţară, au foarte multe ghivece cu flori, nu numai de-un fel, oamenii care-şi înfrumuseţează casele. Ce să mai spun de cerdacele pe care se lăfăiesc flori de toate felurile şi culorile!… Dar cum nu are oricine posibilitate de-a cultiva flori, deşi fiecare are nevoie de ele, am găsit excelentă ideea administraţiei municipiului Rădăuţi de-a amenaja un spaţiu special, în centrul municipiului, pentru a expune flori, fie ele în buchete sau în ghivece. Nu este departe vremea când vânzătoarele de flori expuneau pe trotuare, unde găseau loc, ba mai erau şi alungate de organele de ordine pe motivul c-ar încurca circulaţie pietonilor. Cu toate acestea, ele au continuat să expună şi să vândă. Şi bine au făcut! Probabil că şi acest lucru a determinat administraţia oraşului să le ofere un spaţiu civilizat pentru expunerea florilor. La acestea se adaugă şi magazinele special amenajate pentru flori, care oferă o gamă foarte variată de flori pentru pus în vaze sau ghivece, ba unii comercianţi au adus flori şi din import, din cele care nu se găsesc la noi.

De ani de zile le admir pe aceste doamne care vând flori şi nu de puţine ori am intrat în discuţie cu ele pentru că eram foarte curios să aflu condiţiile în care muncesc. Aşadar, nu de mult timp, administraţia municipală a pus la dispoziţia acestor doamne rafturi pentru expunerea civilizată a florilor de orice fel şi a ghivecelor, dar şi copertine sub care să se adăpostească de arşiţa soarelui sau de ploaie. Am vizitat şi magazinele în care se vând flori, iar doamnele de-acolo nu s-au supărat când le-am spus că nu cumpăr flori, ci am venit să le admir.

Nicăieri în oraş nu este o asemenea explozie de culori, simfonia acestora fiind de neegalat. Şi acest lucru se datorează acelor doamne care, pe lângă câştigul pe care-l urmăresc, doresc să satisfacă şi pretenţiile clienţilor. De fapt nu le-aş spune vânzătoare şi clienţi. Eu îi consider parteneri. Doamnele ne dau frumuseţe, iar noi avem datoria să le răsplătim efortul făcut. Pentru că, aşa cum am spus de multe ori, floarea pe care ţi-o întinde doamna cuprinde şi puţin din inima şi sufletul ei, precum şi aprecierea pentru cel care a solicitat florile, pentru că rari de tot sunt cei care cumpără o singură floare. De regulă se cumpără cu buchetul.

Am stat de vorbă de mai multe ori cu aceste doamne care ne oferă frumuseţe. De fapt, schimb câteva cuvinte cu ele ori de câte ori trec pe-acolo. Şi trec cam de două ori pe zi. Le-aţi văzut vreodată încruntate? Eu în niciun caz. Se vede că împrumută ceva din frumuseţea şi parfumul florilor pe care le cultivă şi pe care ni le oferă cu zâmbetul pe buze. Nu-i aşa că luaţi floarea (florile) cu mai multă tragere de inimă când vi se oferă cu zâmbetul pe buze ? Pentru că şi noi întindem florile mamei, soţiei, prietenei, fiicei, nepoatei şi, de ce nu, bunicii, iar acestea ne răsplătesc c-un zâmbet larg, care ne face să uităm oboseala cu care am venit acasă.

Consider că doamnele care ne oferă frumuseţe şi bună dispoziţie – care se numesc Dorina, Mariana, Oana, Mihaela, Viorica, Daniela şi Stela – sunt de-acum prietenele mele şi sunt tare bucuros pentru aceasta.

Dar mai am de spus ceva despre nişte doamne foarte în vârstă, pe care abia când treci pe lângă ele le bagi în seamă. De regulă stau chircite pe trotuar, rezemate de zidul unei clădiri şi, cu mâinile tremurânde, te roagă să cumperi şi de la ele un buchet de flori multicolore. Nu de puţine ori am văzut bătrânica strângând bucheţelul de flori la piept, bucheţelul pe care te îmbia să-l cumperi. Cred că proceda ca şi cum ar fi vrut să-l cumperi, dar şi să nu-l cumperi, pentru că-i venea foarte greu să se despartă de floricelele pe care le-a îngrijit de când erau sămânţă, iar acum deveniseră flori.

Am văzut câte-o doamnă sau un domn care au întins unei astfel de bătrâne o bancnotă de un leu. Dar ea a refuzat-o. La insistenţe, bătrânica i-a întins în locul bancnotei un bucheţel de flori… Dar bucheţelul nu i-a fost luat!

Vă-nchipuiţi că am citit pe faţa bătrânei că nu era mulţumită? Oare ce-a fost atunci în sufletul ei? N-am putut obţine numele bătrânelor în cauză. Doar vecinele lor mi-au şoptit: mama Anica, tanti Elena şi buni Maria. Aşa mi s-a spus, aşa am scris. În orice caz, îmi scot pălăria în faţa lor, aşa cum mi-am scos-o şi-n faţa celorlalte doamne.

Text şi foto:

prof. GH. DOLINSKI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: