PSD Suceava 2020

De ce-ai plecat, Victore ?

Cu mici bucurii, dar şi cu necazuri, timpul înaintează spre sfârşitul toamnei şi apropierea iernii. Ne uităm cu îngrijorare spre norii negri care călătoresc spre iarnă. Cine se aştepta ca la acest timp să se revolte norii? Şi, când ne aşteptam mai puţin, a trăsnit din senin! Victor Rusu nu mai este! Bunul Dumnezeu l-a luat la El. Şi vestea a străbătut ca fulgerul tot eterul…

În dimineaţa zilei de 22 octombrie, Victor a fost găsit fără suflare în casă. Vecinul văzuse lumină cu o seară înainte. Inima lui bună, miloasă şi darnică a încetat să mai bată. Cred că l-au copleşit şi încercările la care l-a supus soarta. Mă gândesc numai la necazul provocat la trecerea fulgerătoare în eternitate a Mirelei, iubita sa soţie.

A văzut lumina zilei în oraşul Dorohoi, în ziua de 13 Făurar a anului 1955. După terminarea studiilor s-a stabilit în Rădăuţi, unde-a cunoscut-o pe viitoarea lui soţie. Apoi, după un timp, s-a stabilit în municipiul Suceava, unde s-a şi recăsătorit. Aici şi-a desfăşurat activitatea profesională până acum un an, când s-a retras la binemeritata odihnă, la pensie.

După 1990 a avut excepţionala idee de-a polariza tineri din oraş, cărora a încercat să le insufle dragoste pentru anumite profesiuni. Victor Rusu, Corneliu Cîrdeiu şi Felix Smetaniuc au pus bazele unui curs de artă fotografică, operator TV şi jurnalism. Din mâinile lor au ieşit buni profesionişti. Numai cuvinte de laudă despre această participare la cursuri au avut Crin P. şi Mihai B., cu care am stat de vorbă de nenumărate ori despre activitatea lor la aceste cercuri.

Ca artist fotograf a avut rezultate foarte bune, bucovinenii şi nu numai admirându-i de mai multe ori fotografiile în cadrul unor expoziţii. Multe dintre ele şi-au găsit un loc binemeritat în paginile unor reviste de specialitate şi chiar în „National Geographic”.

Semnalăm talentul lui literar, materializat în trei cărţi pe care ni le-a pus la dispoziţie: „Strigare la somnul miresei” (1978), „De dragoste” (1984) şi „Umbra cuvintelor” (1990). Bunul său prieten Ion Dră-guşanul mărturisise că „se ţine de Victor” ca să mai publice un volum de poezii. Dar n-a mai avut timp…

După ce şi-a exersat condeiul în redactarea unor articole pentru publicaţiile vremii, prilej cu care a străbătut judeţul în lung şi-n lat, împreună cu un cerc restrâns de prieteni, şi ei adevăraţi profesionişti ai condeiului, a pus bazele săptămânalului „7 zile bucovinene”. Pe durata multor ani a condus cu succes această publicaţie, cercul de colaboratori lărgindu-se mereu. Publicaţia a menţinut interesul bucovinenilor cu articole din toate domeniile.

În ultima perioadă a vieţii a activat în cadrul Centrului Cultural „Bucovina” al Consiliului Judeţean Suceava, preocupările culturale fiind în centrul activităţii sale. Iar activitatea la săptămânalul „Jupânu’” a fost la fel de fructuoasă, dovadă interesul deosebit al cititorilor acestei publicaţii pentru rubrica sa adresată „distinsei sale cumătre”, căreia îi expedia câte o scrisoare în fiecare săptămână.

S-a retras la căsuţa lui de sub poale de pădure bucovineană, pregătind alte bijuterii literare sau fotografice, dar timpul nu l-a lăsat să ni le arate.

Considerăm că a primit şi recompense pentru activitatea sa prodigioasă. Ne gândim la faptul că, la împlinirea a şase decenii de viaţă, în anul 2015, a fost distins cu „Premiul Omnia” pentru întreaga sa activitate, premiul fiind acordat de Centrul Cultural „Bucovina” şi Societatea Artiştilor şi Amicilor Artelor Plastice din Bucovina.

Prieteni sau simple cunoştinţe, care au avut prilejul să stea de vorbă cu el, nu vor uita blândeţea sa, calmul deosebit, dragostea manifestată pentru semeni, faptul că se simţea foarte bine între oameni. Dar a avut crunta soartă de-a se stinge în tăcere, singur, fără prieteni în jurul său. Îi vom păstra o veşnică amintire luminoasă. Sincere condoleanţe familiei îndoliate! Dumnezeu să-l ocrotească în pace şi să-i vegheze somnul veşnic! (Prof. GH. DOLINSKI şi prietenii)

Regretatului VICTOR RUSU,

la zborul lui celest, din pădurea Suceviţei

Ce este Omul pe pământ?

Un fulg de nea purtat în vânt,

Apoi devine călător

Pe cer de toamnă călător,

Lăsând cuvinte în abise

Ce mai cereau să fie scrise

Şi-n dâra lui prea timpurie,

Încă nescrisă poezie…

Prietene mult prea modest,

De ce-ai plecat pe drum celest

Fără să ştim noi, fiecare,

Ce te frământă, ce te doare

Ţinând în suflet şi-n pădure

Durerea-ntreag-a lumii dure?!?

EMILIANUS

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: