PSD Suceava 2020

Hai să vezi copilul!

5-6 years old boy with his parents isolated on white

Lunile de pandemie nu au descurajat familiile din Suceava, aflate în imposibilitatea de avea copii, de a deveni părinţii unui copil adoptat. În judeţ există în continuare zeci de minori cu nevoia disperată de căldură şi stabilitatea unei familii şi, în egală măsură, există familii curajoase care au învins temeri şi prejudecăţi şi au hotărât să facă acest important pas.

Procedurile de adopţie gestionate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Suceava au continuat şi anul acesta aproape în acelaşi ritm ca în anii precedenţi, cu rezerva că în perioada martie-aprilie, când activitatea instituţiilor publice a fost blocată de carantină, părinţii adoptatori nu au putut completa şi depune dosarele pentru demararea acţiunii. Dar dorinţa unora de a face ceea ce au visat pentru a aduce lumină în viaţa unui copil părăsit de părinţii naturali şi de a se întregi ca familie a învins chiar şi pandemia.

 Potrivit instituţiei, de la începutul anului 2020 au fost deschise 20 de proceduri de adopţie, iar alte 28 de dosare sunt în lucru. Totodată, au fost eliberate 30 de atestate pentru familiile adoptive. De asemenea, în acest an, 33 de copii au fost încredinţaţi în vederea adopţiei, iar instanţa a încuviinţat adopţia pentru 40 de alţi copii aflaţi în sistemul de protecţie al judeţului Suceava.

Gabriela Prundel

Consilierul juridic Gabriela Prundel, şefa Biroului adopţii şi post-adopţii Suceava, crede că un lucru cu adevărat bun este derularea planului de acţiune „Copii, nu dosare” iniţiat în luna iunie 2020 de Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii. Pe lângă un ghid explicit al responsabilităţilor fiecărei persoane şi instituţii cu sarcini în procesul de adopţie, pe care l-a primit fiecare DGASPC din ţară, consilieri, îndrumări, chiar sancţiuni unde a fost cazul, planul a realizat o viziune publică nouă a copilului adoptabil, dar şi a aşa-zisului „copil greu adoptabil”. Astfel, în Registrul Naţional de Adopţii s-a creat fiecăruia un profil mai prietenos, mai uman, unul în care copilul nu este doar un pacient cu o boli, poate că unele în curs de ameliorare, ci şi unul cu pasiuni, cu dorinţe, cu vise, cu o poveste de viaţă. Un profil în care se poate simţi îndemnul către familiile care vor să adopte şi care s-ar interpreta cam aşa: „Documentele sunt necesare, dar mergeţi să vedeţi cu ochii voştri copilul pe care credeţi că s-ar putea să-l iubiţi”. Că această nouă profilare a copilului adoptabil a avut efect s-a văzut din numărul mult mai mare de vizualizări ale profilurilor publice ale acestor copii, semn că familiile care doresc să adopte caută mai mult şi încearcă să rezoneze şi cu altfel de copii decât cei pe care şi i-au imaginat ca perfecţi.

„Personal, cred că un profil mai prietenos al copilului greu adoptabil în Registrul Naţional de Adopţii şi care poate fi consultat de toată lumea este încă un lucru bun adus de planul agenţiei. Mereu am susţinut ideea şi i-am îndemnat pe părinţi, la cursuri: «Veniţi să vedeţi copilul de pe profilul public! Faceţi ce au făcut şi cei dinaintea dumneavoastră care au văzut, au intrat în potrivire şi au adoptat copii de pe acest profil». Aşa n-au mai stat la rând cu anii, pentru că şi-au dorit cel mai mult să fie părinţii unui copil, nu al unui copil anume.

Aşa, faţă de părinţii care vin la adopţie cu imaginea unui copil ideal, am reuşit să mărim grupa de vârstă sau să-i facem să vadă copiii indiferent de etnie. Vrem ca familiile să înţeleagă că dacă acceptă un copil cu etnie nedeclarată (acela la care mama este româncă, iar în dreptul tatălui este o liniuţă, pentru că nu se ştie cine este), de ce nu ar accepta şi un copil de etnie? Cel mai important este să vezi copilul! Să vezi cu ochii tăi şi că ceea ce scrie în istoricul medical poate s-a ameliorat, că poate sub tratament are acum o evoluţie bună. Unii înţeleg şi acceptă asta, dovadă că am familii care mă sună lunar sau la două săptămâni şi care au văzut profilul public al unui copil, n-au putut merge cu el mai departe, dar sunt gata să vadă altul.

 Noi încercam să facem fiecare familie să conştientizeze ce şi cât poate face în meseria de părinte. Aşa cum o fac părinţii biologici, dar la aceştia nu se poate o cuantifica la fel ca la părintele care oferă iubire unui copil care nu este sânge din sângele lui” a declarat Gabriela Prundel.

„Noi nu luăm niciodată un copil de lângă mama lui”

În sistemul de protecţie al judeţului Suceava există, în prezent, conform informaţiilor DGASPC Suceava, aproape 1500 de copii protejaţi în asistenţă maternală sau în serviciile de tip rezidenţial al DGASPC Suceava. În asistenţă maternală trăiesc în mediu familial 366 de minori care ar putea fi adoptaţi dacă, timp de un an, familia naturală nu manifestă niciun interes faţă de ei şi, bineînţeles, dacă o familie adoptatoare îi doreşte. 62 dintre aceşti minori crescuţi de mame şi taţi plătiţi de stat pentru asta au vârste între 0 şi 3 ani, 101 între 4 şi 6 ani, 73 au între 7 şi 9 ani şi 130 între 10 şi 13 ani.

Diferenţa de până la cei aproape 1500 copii o fac cei care au peste 14 ani şi grupurile de fraţi. Aceştia sunt copii greu adoptabili sau, de ce n-am spune-o cinstit, cam niciodată adoptabili. Pentru minorii trecuţi de 14 ani, dacă prin minune ar exista din partea unei familii o cerere, procedura de adopţie nu începe fără cu acordul lor. Iar odată ajunşi la această vârstă este puţin probabil că nu vor mai dori să fie adoptaţi.

Pentru că legea interzice separarea grupurilor de fraţi, şi aceştia sunt greu de adoptat. O familie adoptatoare ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru 2, 3 sau chiar mai mulţi fraţi abandonaţi de părinţii naturali şi de rude – dintre care unul este mai mic, altul mai mare, unul sănătos, altul cu istoric medical – ceea ce nu se prea întâmplă.

Până în 2004, la apariţia Legii 272 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor, minorii ajunşi la un moment dat în grija statului aveau trei variante de protecţie, adică reintegrarea în familia naturală, adopţia sau menţinerea în sistemul de protecţie. Legiuitorul a scos între timp ultima variantă, astfel că minorii ajunşi pentru o anumită perioadă în sistemul de protecţie, urmărindu-se doar interesul suprem al acestora, se pot reintegra în familia naturală cu rude de până la gradul patru sau pot fi adoptaţi. Situaţia nu este însă niciodată, în întreg tabloul, atât de clară.

Sunt copii pentru care la un moment dat mama şi/ sau tatăl sau familia lărgită manifestă interes şi solicită reintegrarea, iar aceasta ar fi, atunci când treburile merg bine, situaţia ideală pentru copil. Sunt însă situaţii când, după ce se petrece fericita reintegrare, adulţii se plictisesc de responsabilităţi sau dau de greu şi „leapădă” din nou minorul în grija statului. Şi mai sunt copiii de care părinţii sunt aşa-zis interesaţi, doar telefonic şi doar o dată sau de două ori pe an, ceea ce blochează posibilitatea ca ei să poată intra în sistemul de adopţie şi să poată avea o viaţă mai bună, normală.

„Pentru un copil este bună adopţia, dar şi mai bună este rămânerea lui în familia lărgită, printr-o formă de ocrotire. Am avut acţiuni de deschidere a procedurii de adopţie în timpul cărora părinţii biologici s-au «trezit» văzând că pierd copilul şi au venit la instanţă să spună că se opun adopţiei şi că îl vor în familie; şi chiar au realizat asta. Când au adus documentele necesare în vederea reintegrării, instanţa le-a acordat timpul potrivit s-o facă.

Aş vrea să fie clar că noi nu luăm niciodată un copil de lângă mama lui, pentru ca suntem conştienţi că cel mai bine îi este să crească lângă cei de-un sânge cu el. Dar nici nu ne batem joc de un copil ca să stea «a la long» în sistem, când şansa lui cea mai mare să ajung într-o familie permanentă este adopţia” ne-a făcut cunoscut Gabriela Prundel. (Va urma)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: