Despre rezistenţa în timpuri de prigoană a Bisericii Ortodoxe Româneşti din nordul Bucovinei

Reîntoarcerea românilor în biserică (Vara trecută, la Boian)

Convinsă că numai ce e scris, tipărit pe hârtie, nu este dat uitării, urmează să fac o prezentare mai detaliată a culegerii recent apărute din colecţia „Destin Bucovinean”, iniţiată în Anul Centenarului de Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna (coordonator: Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române). Este cel de-al treilea volum, consacrat destinului Bisericii Româneşti din nordul Bucovinei în cea mai nefastă perioadă pentru credinţă – sub stăpânirea sovietică, într-un stat ateu. Deschisă cu un amplu articol de investigaţie, semnat de acad. Alexandrina Cernov, culegerea adună mărturii ale rezistenţei neamului românesc din ţinutul Cernăuţiului la tragediile ce şi-au găsit reflectare în primele două volume – „Fântâna Albă, Golgota Neamului” şi „Drama românilor din regiunea Cernăuţi (masacre, deportări, foamete în 1940-1941, 1944-1947)”. Sunt mărturii şi documente ce pun în lumină adevărul că numai credinţa în puterea lui Dumnezeu, numai încrederea că prin sacrificii, prin nelepădarea de lucrurile sfinte, mai cu seamă de propria identitate, omul îşi câştigă viaţa cea veşnică. Se evidenţiază studiile regretaţilor compatrioţi, cercetători neosteniţi ai arhivelor, Ilie Luceac („Oraşul Cernăuţi cu bisericile sale – la 600 de ani”) şi Dumitru Covalciuc („Sfârşitul Mitropoliei Ortodoxe Române de la Cernăuţi”). Informaţii preţioase, aprofundate de răscolitoare mărturii despre cum şi-au onorat şi îşi îndeplinesc mai departe românii din nordul Bucovinei datoriile înscrise în testamentul boierului Doxachi Hurmuzachi, părintele familiei de patrioţi de la Cernauca, conţin şi celelalte materiale. „Proboteşti – file de letopiseţ”, autor Tatiana Tutunaru-Bârzău; „Biserica din Prisăcăreni şi preoţii cunoscuţi care au slujit în ea în perioada 1784-1954”, autor Rodica Zegrea; „Biserica Adormirea Maicii Domnului de la Ropcea”, autor Valeria Mihailiuc – sunt doar câteva care completează istoria luptei pentru permanenţele credinţei ortodoxe în Bucovina. Ca şi primele două, a treia carte nu cuprinde nici pe departe întreg dezastrul declanşat de la 1940 în teritoriile româneşti ocupate, lucru evidenţiat şi de profesorul Valeriu Zmoşu din Pătrăuţii de Jos, actualul raion Storojineţ, care a cunoscut în propria familie atitudinea ostilă a statului sovietic faţă de slujitorii altarelor. El descrie jumătatea de secol de slujire a tatălui său, preotul Gheorghe Zmoşu, şi momentele tragice legate de moartea prematură a mamei sale, plecată la Domnul la vârsta de numai 53 de ani. La 13 iunie 1941, ea, o tânără care nu făcea politică, a fost deportată cu întreaga familie în stepele aride ale Kazahstanului.

Cu toate că ar fi încă multe de scris, e un lucru extraordinar şi ce s-a reuşit să se adune în aceste trei volume, care, mai întâi de toate, ne îndeamnă la noi investigaţii, dându-ne imbold să nu lăsăm niciun destin răstignit, nicio icoană înlăcrimată fără o candelă aprinsă. Le sunt recunoscătoare editorilor pentru onoarea de a mă număra printre autorii ale căror materiale au fost incluse în aceste trei volume, în special pentru articolul dedicat Sfântului lăcaş de închinare din Boian şi rezistenţei prin credinţă a consătenilor mei. Regret că n-am reuşit să scriu despre Biserica „Sf. Dumitru” din Ceahor, în care a slujit sub ocupaţie austro-ungară Mitropolitul Silvestru Andrievici Morariu, iar în anii de dictatură stalinistă/sovietică a menţinut flacăra credinţei părintele Borcea, originar din Basarabia. A trecut de mult în veşnicie, dar ceahorenii îşi amintesc şi astăzi cu profundă evlavie de cucernicul părinte care i-a ţinut nu numai în lumina credinţei ortodoxe, ci şi în fagurele limbii române, şcoala duminicală înfiinţată de preot fiind şi lăcaşul limbii materne pentru copiii instruiţi de statul sovietic, aşa ca şi în zilele noastre, numai în limba ucraineană. „Ni se părea că intră toţi sfinţii în clasă, când venea părintele Borcea să ne vorbească despre Biblie şi Dumnezeu, în limba română”, mi-a mărturisit o tânără din Ceahor. La Boian, unde slujea finul preotului Borcea, părintele Boris Ţapu, românii au izbutit să-şi apere dreptul la limba maternă în şcoală, iar în zilele de sâmbătă, după ce a cedat regimul comuniştilor, păstorul sufletesc al satului ţinea pentru copii prelegeri, miruindu-i cu harul credinţei. Imaginea alăturată ţine de viaţa de acum a enoriaşilor Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Boian, descrisă în articolul inclus în volumul „Destinul Bisericii Româneşti din nordul Bucovinei în perioada sovietică”.

MARIA TOACĂ

Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: