În politică, nu numai cartea contează

De mai mulţi ani, se duce o campanie aproape furibundă împotriva analfabetismului funcţional şi a liderilor fără şcoală, nu numai în politica românească, şi e de înţeles: într-un fel judecă lucrurile un om cu carte multă şi în alt fel acela fără. Aşadar studiile serioase, academice sunt o condiţie principală a reuşitei politice, dar, din păcate, nu singura. Argumentele nu lipsesc: Vaclav Havel, eminent cărturar, om de litere, şi Lech Walesa, electrician, personalităţi fără de care comunismul n-ar fi fost învins în ţările lor, Cehoslovacia şi Polonia, şi apoi în Europa postsovietică.

Şi mai este un lucru foarte important: nu numai diplomele contează, nu discutăm despre cele aranjate ori cumpărate, nici de doctoratele plagiate – caz infracţional, însă luăm în calcul şi capacitatea, cheful de a învăţa ale politicienilor autodidacţi, uneori cu performanţe notabile. Sunt destui care au pus singuri mâna pe carte cu seriozitate după ce au ajuns în funcţii înalte. Spre cinstea lor.

La noi, însă, nu pare să funcţioneze nici modelul cu carte, nici modelul fără: chiar dacă foarte mulţi politicieni provin din zona şcolii, mai cu seamă din învăţământul superior universitar şi academic, reuşitele notorii lipsesc. Astfel, Emil Constantinescu, rector al Universităţii Bucureşti, preşedinte în perioada 1996-2000, a reuşit să schimbe orientarea comunistoidă fesenistă şi să îndrepte România cu faţa către Uniunea Europeană şi NATO, dar a fost învins de structurile fostului PCR şi fosta securitate; Adrian Năstase, profesor universitar şi diplomat, eşuează din pricina unor dosare de corupţie după ce pierde prim-ministeriatul; Andrei Marga, fost rector al UBB, fost reformator al educaţiei, astăzi desprins complet de noua realitate europeană şi eşuat în mocirla haznalei politice revanşarde; Nicolae Robu, rector al Politehnicii timişorene, pierde mandatul de primar în favoarea lui Dominic Friz, după ce se cam plictisise în funcţie; Gabriela Firea, absolventă de studii filologice şi economice, ratează al doilea mandat de primar general al Bucureştilor, fiindcă în primul a păzit mai ales televiziunile, publicitatea masivă…

De partea cealaltă, nu avem exemple concludente: sunt câţiva politicieni, primari foarte buni gospodari, dar reuşita lor se datorează în mare măsură faptului că i-au ascultat pe experţi, pe oameni cu carte, bine intenţionaţi şi cu drag de ţară.

Veţi spune că, de multe ori, experienţa şi voinţa politică înving, dar experienţa are nevoie de ani, de decenii, pe când ştiinţa de carte oferă soluţii imediate. Fireşte că reuşita aparţine acelora care le posedă pe amândouă, însă astfel de personalităţi nu pot fi întâlnite la tot pasul. De aceea este nevoie de alegeri libere şi democratice, ca oamenii să-i selecteze pe semenii lor merituoşi, dându-i deoparte pe oportunişti, tupeişti, populişti, manipulatori, necinstiţi, imorali…, toţi cu poftă neostoită de putere şi de bani. Însă nici altădată, nici acum, nu prea ştim să ne ferim de ei.

Din păcate, situaţia e mai complicată decât cele expuse mai sus: în România nu se înţelege că politica e un domeniu al excelenţei fără de care ţara nu poate progresa. De aceea, actul de conducere nu poate fi lăsat în seama unui singur personaj, oricât de capabil şi competent, ci a unei întregi echipe. Ei bine, lucrul în echipă nu funcţionează din pricina multelor orgolii şi a individualismului, a aroganţei şi a grabei de a ieşi singur în evidenţă. Ba nu funcţionează mult timp nici măcar prieteniile politice sau tandemul, ultimele eşuate Dragnea – Grindeanu, Dragnea – Tudose, Dragnea – Dăncilă…

Or, dacă veţi privi cu atenţie, evaluarea personajului nostru politic se face mai cu seamă individual, aplicându-se doar criteriul politic partizan, iar lipsa de rezultate evidente în localitate, judeţ sau ţară provoacă mai mereu cutremure, disjuncţii, lăsându-se cu ratarea carierei politice. Nu cred că mai există vreo democraţie consolidată cu asemenea instabilitate a carierei politice, cu asemenea fluctuaţie de plimbăreţi, outsideri, incompetenţi în funcţii de conducere.

Iar lucrul în echipă se educă de pe băncile şcolii. Şcoală care…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: