PSD Suceava 2020

Coşarul aduce noroc doar dacă-l cauţi

Potrivit statisticilor Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Suceava, zeci de incendii izbucnite din cauza coşurilor de fum necurăţate, defecte sau amplasate necorespunzător faţă de materiale combustibile provoacă anual distrugerea gospodăriilor şi chiar pierderi de vieţi omeneşti. În ciuda avertismentelor şi a recomandărilor pe care pompierii militari le fac în mod repetat, incendiile provocate din aceste cauze continuă să reprezinte un specific nefast al sezonului rece, în special în mediul rural.

Doar în perioada decembrie 2019 – 8 ianuarie 2020, pompierii militari şi cei voluntari au intervenit pentru stingerea a 45 de incendii izbucnite de la coşurile de fum, care au distrus gospodării întregi şi au băgat oameni în spital.

Situaţia ar sta cu totul altfel dacă toate persoanele care îşi încălzesc casele cu lemne ar apleca urechea la recomandările pompierilor şi, înainte să cadă frigul, nu s-ar lăsa la mila Domnului apelând mai degrabă la un coşar de meserie, în stare să înlăture din vreme pericolul de a-şi pierde viaţa sau, în cel mai „fericit” caz, de a rămâne fără acoperiş deasupra capului în toiul iernii.

 „Cât costă să nu-ţi vezi făcută scrum munca de-o viaţă sau să nu mori sufocat de monoxid de carbon în propria casă?” îl întreb pe Constantin Dârja, unul dintre cei mai cunoscuţi coşari din Suceava.

„E relativ. Poate costa 100, 150, 200 de lei chiar, depinde… Să spunem ca în loc să dai bani pe ţigări 10 zile, cu aceeaşi bani îţi cureţi coşul de fum şi soba.

Dar în mediul rural, pentru că i se pare mult 150 de lei, omul apelează la un «bade» despre care ştie el că se pricepe. Badea vine cu o prăjina de 5 metri şi un şomoiog de sârmă ghimpată şi cică face treabă bună. Iar peste o lună sau două, iese fum din sobă sau se aprinde acoperişul. Am fost la o casă unde proprietarul mi-a spus să curăţ doar coşul, deoarece soba a curăţat-o el. L-am rugat să mă lase, gratis, să mă uit şi eu în sobă. Am căutat cu camera cu infraroşu şi 80% era înfundată. Am aspirat din sobă o găleată de 30 de litri de funingine. Se uita omul de parcă adusesem funinginea de acasă!

Românul, chiar şi cel cu posibilităţi, judecă mereu cu obsesia economiei. Dar când e în joc siguranţa ta şi a casei, e ca şi cum te-ai scumpi la tărâţe şi te-ai ieftini la făină.

Fără supărare, am curăţat coşuri în case de 100.000 de euro, cu jeep de 60.000 de euro la poartă şi coş de fum de 2 bani. Nu ştiu cum, dar la coşul de fum s-au terminat banii, pentru că omul nu s-a gândit că, Doamne fereşte, şi casa şi jeepul se duc naibii dacă ia foc” spune coşarul.

Academia de Hornari Profesionişti din România

Aflu de la Constantin Dârja că face parte din noua şcoală de coşari înfiinţată în România, după ce mulţi ani coşeritul dispăruse din nomenclatorul de meserii. Dar chiar şi înainte, această ocupaţie era transmisă din tată în fiu, fără ca în ţara noastră, aşa cum au alte ţări, să existe vreo şcoală care să specializeze coşari.

Cu mai mulţi ani în urmă însă, un bărbat din Reghin, Mircea Bălşoianu, care făcuse în Italia şcoala de maeştri coşari, s-a întors în ţară şi a înfiinţat o academie de hornari, unde a transmis mai departe cele învăţate de el. Suceveanul Constantin Dârja a aflat de şcoală pe internet şi în 2014, ajutat de o firmă, a mers la cursuri. Alegerea coşeritului n-a venit însă la el peste noapte.

„În perioada 1983-1996 am lucrat la Spitalul Judeţean, iar vara ajutam la renovarea dispensarelor săteşti. Fiind cel mai tânăr, strecuram varul, făceam mortarul, ce trebuia. Nea Vasile era cel care repara sobele. «Costele, ia moaie tu nişte lut, ia curăţă o teracotă, mai curăţă coşul» mă punea el. Şi aşa am învăţat câte ceva. Dar nu mi-a plăcut la vremea aia să fiu sobar. Eram tânăr, necăsătorit şi murdar de funingine nu prea mergea. Dar nici nu se promova la noi această meserie, nu exista nici şcoală. Prin 2014, am găsit pe internet despre tipul din Reghin care înfiinţase Academia de Hornari Profesionişti şi pe care a adus-o în timp la un nivel foarte înalt.

Cu ajutorul firmei la care am lucrat doi ani, am fost la şcolarizare, apoi am vrut să învăţ mai multe şi am luat-o pe cont propriu. Aşa am reuşit să merg în stagii de pregătire cu maeştri coşari din Statele Unite, la seminarii susţinute de profesori universitari ai facultăţilor de construcţii, cu ingineri de la fabricile de coşuri de fum, cu specialişti din instituţii de cercetare a focarelor, unde am învăţat foarte multe despre focul cel «bun».

Cursurile de coşar nu se termină niciodată. Am fost ucenic coşar, după 4 ani am dat examen şi am devenit calfă coşar, ceea ce sunt în prezent, iar după câţiva ani de vechime şi experienţă voi deveni maestru coşar” a povestit meseriaşul care urcă pe coşurile de fum ale caselor.

N-o mai face însă cu peria şi bila, sculele tradiţionale ale coşarilor de pe vremuri, care sunt astăzi obiecte de muzeu. Ci cu mijloace moderne, precum camera cu infraroşu pentru inspecţie, ce transmite imagini pe laptop, cu unelte de mii de euro, din Anglia, perii rotative, aspiratoare care fac tot mai puţină mizerie în casa omului şi pentru faptul că acelaşi Bălşoianu i-a învăţat curăţarea coşului de jos în sus şi nu invers, cum era metoda veche.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: