Modele de excelenţă: trecut şi prezent

Bucuria lecturii mele, atunci când descopăr elita invizibilă a culturii româneşti, adesea vreau să o împart cu alţi prieteni ai cărţii, dar şi iubitori sau păstrători de virtuţi. Nedreptatea care li s-a făcut acelor minţi luminate în perioada inter şi postbelică, neutralizând intelectul lor, era ca nimic ce e valoros să nu mai rămână în picioare. Nu e o noutate dacă spun că şcoala sovietică (poate bună într-un anume fel) umplea manualele şi îndoctrina tinerii cu autori de cărţi propagandistice. Scriitorii valoroşi însă rămâneau în anonimat. Adevăratele opere, oricât de pitite ar fi fost ele în dosarele timpului, mai devreme sau mai târziu, au ieşit la lumină. Aşa am descoperit, prin intermediul unei emisiuni de cultură şi spiritualitate „Credinţă şi cultură” (pe Trinitas TV, de altfel, canalul are şi alte emisiuni care îţi întăresc vertebrele) pe mulţi autori şi opere interzise, care până odinioară erau considerate tabu. Tendinţa de a periferiza valorile face din cultură o victimă. Şi totuşi, au existat şi mai există prezenţe intelectuale, a căror misiune apologetică valorizează intelectualii, loviţi de ideologiile vremii. Aici îi putem descoperi tocmai pe aceştia care ne învaţă mersul pe verticală: Petre Ţuţea, Nicolae Steinhardt, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Aspazia Oţel Petrescu, Nicolae Bordaşiu, Alexandru Mironescu ş.a. Sunt doar câteva nume de referinţă, care fac parte din elita intelectuală neştiută, îngenuncheată în închisorile comuniste.

Ne întrebăm, şi e firească întrebarea, de ce aceste nume sunt mai puţin cunoscute în spaţiul românesc din Basarabia. Răspunsul vine cu o altă întrebare şi mai dureroasă: este sau a fost careva din educaţie interesat ca aceşti virtuoşi ai credinţei, modele de intelect, în schimb, consideraţi de regim „duşmani ai poporului”, să permită studierea cursurilor, drept lecţii de viaţă onestă pentru generaţiile actuale?

Despre martirii neamului şi suferinţele lor, care şi astăzi mai păstrează lumina rugului aprins, pot fi consacrate teme fundamentale, cel puţin, pentru orele opţionale în şcoală, însă opţiunea, ca prin (re)cunoaşterea valorilor să ne cinstim eroii, este din start contracarată. Totuşi, în ciuda faptului că tot pasăm, neglijăm şi uşor-uşor ne îndepărtăm de valorile gândirii clasice, cultura românească cunoaşte azi multe dinastii de intelectuali. Fondul genetic fertil a perpetuat, iar România autentică mai are voci şi creier(e): teologul Rafail Noica este fiul filosofului Constantin Noica; renumitul medic psihiatru şi scriitor român Ion Vianu este fiul criticului literar Tudor Vianu; pictorul Horia Bernea este fiul sociologului Ernest Bernea; scriitoarea şi jurnalista Daniela Zeca-Buzura este nora prozatorului şi eseistului Augustin Buzura; profesorul şi diplomatul Theodor Paleologu este fiul scriitorului Alexandru Paleologu; filologul şi eseistul Adrian Papahagi este fiul criticului literar Marian Papahagi; poeta şi traducătoarea Monica Pillat este fiica prozatorului Dinu Pillat şi nepoata scriitorului Ion Pillat; poetul şi filologul Sandu Cosmescu este fiul antologistului şi dramaturgului Alexandru Cosmescu; poetul Ion Vatamanu a lăsat să-l succeadă şi să-i continue opera cele trei fiice: Mihaela, Mariana şi Leontina. Aceste dinastii, cu a căror prezenţă suntem contemporani, se ridică la nivelul excelenţei morale, pentru că în familie s-au cultivat esenţe. Ele sunt printre noi, sunt fundamentul culturii regăsit în trecut pentru a da o şansă zilei de mâine.

SILVIA STRĂTILĂ

Chişinău

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: