Pădurea – poveste fără sfârşit (II)

Rănile pădurii

„Din Hotin şi pân’ la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o aţin.” (M. Eminescu, „Doina”)

I-am văzut şi eu pe muscali, pe cazaci, intrând călare în Cacica, în vremea celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi, au plecat, rând pe rând, cu trenurile încărcate cu o parte din bogăţiile ţării, între care şi pădurile. A fost sau n-a fost datorie de război către URSS? Eu nu ştiu să răspund.

„Îşi dezbrăcă ţara sânul,/ Codrul – frate cu Românul –/ De secure se tot pleacă/ Şi izvoarele îi seacă”. („Doina”).

Dar, oare, mai este românul frate cu pădurea? Că nu doar pe străini îi ispiteşte pădurea!

Efectele intervenţiilor brutale asupra pădurii au avut şi au consecinţe deosebit de grave şi de multe.

Defrişările masive au dus la amplificarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Produc, în mod direct, şi schimbări climatice, pe care le suportăm chiar în prezent.

De asemenea, provoacă modificarea habitatului pentru foarte multe specii de păsări şi animale, chiar moartea acestora, ca o consecinţă a dispariţiei şi a unor plante din flora spontană.

Mai consemnez o informaţie îngrozitoare. Experţii trag un semnal de alarmă afirmând că, drept efect al defrişărilor haotice, se distruge cea mai veche specie trăitoare pe planetă – albinele.

Este cutremurătoare constatarea că, prin dispariţia acestor mici vietăţi, dispariţia omenirii va urma după numai 4 ani. (Eu n-am internet, informaţia am preluat-o dintr-o publicaţie credibilă).

S-a constatat că, în fiecare secundă, sunt puse la pământ păduri în suprafaţă echivalentă cu cea a cca. 50 de terenuri de fotbal. De unde şi impactul devastator asupra mediului şi oamenilor. Exemplele le avem la îndemână. E suficient să ne gândim la inundaţiile din acest an, ce au adus pagube imense oamenilor şi naturii. De fapt, s-a distrus o parte din ţară!

Mă mai opresc la un fapt îngrijorător. Ecologiştii susţin că, în jurul anilor 2060, cel puţin 30% din totalul speciilor nu vor mai fi.

Recent s-a descoperit în Antarctica o grădină cu plante „nepământene.” În urmă cu sute de milioane de ani, Antarctica era un adevărat paradis verde. Aici, s-au descoperit 10 păduri cu tulpini de arbori fosilizaţi şi straturi groase de frunze moarte. S-a tras concluzia că moartea pădurilor a avut loc din cauze naturale (erupţii uriaşe, inundaţii devastatoare, meteoriţi…), în timp ce dezastrele din epoca noastră sunt produse sau agravate, în mod direct, de intervenţia oamenilor.

Imaginea înregistrată în Antarctica cred că poate fi un mesaj imperativ pentru viitorul nostru, nu chiar îndepărtat.

Sunt alarmante şi consecinţele poluării aerului. Specialiştii sunt convinşi că, acolo unde poluarea aerului a fost mai intensă, acolo a crescut şi numărul persoanelor infectate de coronavirus. Ei dau exemplul Chinei şi Italiei, constatând o legătură directă între starea de sănătate a oamenilor şi poluarea, de orice fel.

Este extrem de nocivă şi poluarea fonică – gălăgia exageratăasupra oamenilor şi naturii.

Potrivit Agenţiei Europene de Mediu (AEM) expunerea pe termen lung la zgomot duce anual la cca 12.000 de decese premature şi la 48.000 de cazuri noi de boli cardiace ischemice (provocate de îngustarea arterelor).

Şi natura are de suferit. În locuinţele unde se consumă agresiuni verbale şi fizice, unde este zgomot puternic (chiar şi de la muzică), plantele din interior suferă, chiar pot muri. Totodată, unde este zgomot intens se reduce capacitatea de reproducere a vieţuitoarelor.

Mai este ceva de adăugat? (Va urma)

ELENA DIDOIU,

Piatra Neamţ 

 

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: