Poveste de început de şcoală…

S-a trezit bunicuţa într-o dimineaţă şi, cum o ştiţi, a păşit tiptil-tiptil prin casă, să nu-i trezească pe nepoţi… A ieşit, ca în fiecare zi, în grădină… Daliile, cu florile lor involte şi colorate în toate nuanţele curcubeului, au salutat-o ceremonios:

– Bună dimineaţa, bunicuţă! Mai sunt cinci zile, doar cinci zile! Atâtea au mai rămas, să ştii!

Bunica ştia despre ce este vorba, dar nu avea de ce să se alarmeze şi să-i alarmeze şi pe cei mici, care dormeau somnul cel mai dulce, al ultimelor dimineţi din prima lor copilărie… Curând aveau să păşească într-o lume nouă, necunoscută lor… Acum însă, bunicuţa adună câteva legume proaspete, pentru o salată cu care avea să-i răsfeţe pe gemenii ei dragi, un băieţel şi o fetiţă, pe care îi iubea ca pe lumina ochilor, cum se zice în popor.

În următoarea dimineaţă, bunicuţa a fost, ca întotdeauna, prima care s-a trezit din somn, de fapt nici nu a prea dormit, că la vârsta ei oamenii dorm tare puţin. A mers iar în grădină, să adune prospăturile pentru salată. În jurul ei se tot rotea şi bâzâia, în limba ei, o albină din stupii bunicului. Bunica ştia limba albinelor, aşa că i s-a adresat:

– Ce vrei tu? Ce noutate ai?

– Bunicuţă, au mai rămas patru zile! Doar atâtea, să ştii!

– Ştiu, ştiu, albinuţă dragă! Mulţumesc pentru grijă!

Veni şi următoarea zi. Bunicuţa, cu ritualul ei matinal, prin grădină, după verdeţuri, fructe şi legume pentru nepoţei… Pe cărare, o furnicuţă! Bunica niciodată la viaţa ei, cu ştiinţă, nu călcase vreo furnică… Ea le ocolea, pentru că le respecta efortul cu care adunau cele necesare pentru iarnă şi pentru grija lor pentru furnicuţele care mergeau zi de zi la şcoala furnicuţelor. Ocoli şi-acum mica vietate care căra cu greu un bob către muşuroiul ei…

– Bună ziua, furnicuţă hărnicuţă!

– Bună ziua, bunicuţă! Vezi că au rămas numai trei zile!

– Ştiu, ştiu, mă voi îngriji de toate…

Următoarea dimineaţă, acelaşi ritual… De data asta, bunicuţa s-a dus să adune nişte căpşune de toamnă, recolta a doua, după cea din luna mai. Aici, ce să vezi? Pe cea mai arătoasă căpşună se odihnea o buburuză… Ştiţi voi, o gâză din acelea cu aripi roşii, punctate cu buline negre…

– Ce faci, buburuză dragă? Eu tocmai voiam să culeg căpşuna pe care te-ai aşezat… Dar… ştii ce? Stai cât îţi place, caut şi găsesc eu altele, la fel de coapte şi de parfumate.

– Nu, bunicuţă, eu plec de îndată! Uite, buburuzelele vor începe în curând şcoala şi nu au creioane şi caiete. Mă duc să le cumpăr, ca să fie pregătite pentru şcoala buburuzelor, să înveţe carte! Mai sunt numai două zile…

– Bine, bine! Du-te, buburuză, du-te!

În gândul ei, bunicuţa se întreba dacă nepoţeii ei au tot ce le trebuie pentru şcoală, că a mai rămas doar ziua de mâine şi cea de poimâine… şi începe şi şcoala puilor de om… Culese căpşune şi pregăti ceva gustos pentru copilaşii care peste două zile vor deveni şcolari. Seara, părinţii celor mici o asigurară pe bunicuţă că totul este pregătit: ghiozdane, rechizite, creioane, de toate…

Altă dimineaţă! Bunicuţa, aţi ghicit, era în grădină… Privea florile strălucind în soarele dimineţii de septembrie. În jurul lor, ca într-o horă, zeci de fluturi se roteau în zbor. Veni unul şi se aşeză chiar pe mâna bunicuţei…

– Eu sunt Regina Fluturilor! Te salutăm, bunicuţă dragă! Uite, am venit cu micuţii de la şcoala fluturaşilor, să le arătăm frumoasa ta grădină. Am auzit că şi la oameni se întâmplă la fel… Copiii lor merg la şcoala copiilor. Mai este doar o zi şi gata!

– Aşa este, frumoasă regină! Îi pregătim şi noi pe puii noştri pentru şcoală.

Ziua trecu, oră după oră, cu jocul şi zburdălnicia copiilor, cu cântecele şi cu jocuri… Obosiţi, adormiră de îndată ce s-au aşezat în pătucuri.

Ultima dimineaţă dinaintea începutului de şcoală! Pe cărăruşa ce ducea spre rugii de mure, se ivi deodată o arătare mică şi hazlie, un ştrumf…

– Bunicuţă, bunicuţă, eu ştiu tot! Mâine vei veni cu nepoţeii la şcoală, după ce îi vei îmbrăca frumos-frumos, cu hăinuţe noi. Fetiţei să-i prinzi în păr, te rog eu, o fundă de mătase, ca o floare adevărată, iar băieţelului să-i faci o pieptănătură cu cărare într-o parte! Aşa le stă bine le fetiţe şi băieţi! Să nu cumva să uiţi de flori! Să aduni cele mai frumoase şi mai colorate dintre ele, că ai de unde alege! Uite, te ajut eu! Hai să luăm nişte gladiole, să luăm şi dumitriţe, trandafiri… Strecurăm şi câte-un fir de busuioc, că doamna lor învăţătoare adoră florile şi îi iubeşte pe copii. Eu o cunosc de multă vreme. Toţi cei pe care ea i-a învăţat carte au mers mai departe şi le este tare bine… Nepoţii tăi sunt nişte norocoşi, au de la cine învăţa!

Ajutată de micul ştrumf, bunicuţa a adus florile în casă, le-a aranjat în două buchete, fără pereche de frumoase, le-a legat cu panglici colorate şi le-a aşezat în cămară, într-un vas cu apă…

– Rămâi cu bine, bunicuţă! Eu te las, că trebuie să ajung la şcoala ştrumfilor…

Ziua trecu aşa de repede, că îndată se şi făcu seară… Copiii şi-au pregătit hăinuţele, încălţămintea, ghiozdanele. S-au mai jucat o vreme cu copiii din vecini, s-au lăudat la toate vietăţile din curte – la cocoşul pintenat care cucurigea de zor, la găinile pestriţe, la motănelul somnoros, la căţelul jucăuş – că de mâine ei vor fi şcolari şi se vor juca mai puţin, că vor avea de scris şi de citit, auziseră că vor avea de numărat, de socotit, de calculat… Ei, câte şi mai câte secrete aşteptau să fie descoperite de mâine încolo!

Dimineaţa aşteptată sosi. Dichisiţi din cap până în picioare, cu ghiozdanele prinse în bretele pe spate, copiii erau gata de plecare. Mama şi tata îşi luaseră liber de la serviciu ca să-i însoţească la întâlnirea cu şcoala, bunicul lăsase albinele, iar bunica se gătise şi ea frumos, de parcă ar fi mers la vreo nuntă…

– Staţi puţin, le zise ea, mai e ceva! Aduse din cămară cele două minunate buchete de flori, unul i-l puse în braţe fetiţei, pe celălalt băiatului…

– Pentru Doamna Învăţătoare! Ea va fi de azi înainte o a doua voastră mamă… Acum putem porni… Spre şcoală, spre viitor, copii!

ANICA FACINA

 N.red. După cum se vede, povestea colaboratoarei noastre de la Vatra Dornei a fost ilustrată cu imagine de arhivă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: