Doamna românismului din Cernăuţi, Maria Toacă (I)

Sunt fericitul care din preaplinul dumneavoastră absorb şi eu, prin lecturarea articolelor semnate de Maria Toacă din ziarul „Crai nou”, ziar al cărui conţinut mă face părtaş la bucuriile şi multele dureri ale neamului, sentimentul nobil al dragostei de neam, ţară şi limbă.

Din tot ce am citit semnat de dumneavoastră am desluşit că hrana zilnică care vă alimentează tonusul este limba română şi dragostea de neam pe care le slăviţi şi veneraţi. Dragostea de neam este un dat al naşterii care nu poate fi schimbată artificial.

Câtă durere este pentru un iubitor de ţară, patriot, cu naţionalitatea trecută în acte ce nu exprimă adevărul purtat în suflet! Ne-o descrieţi cu amărăciune în articolul „Cu durere despre tatăl meu, moldovean în paşaport, român în suflet”, apărut în „Crai nou” din 20 martie 2020. Deplângeţi durerea celor care prin actele emise au dobândit trei naţionalităţi, română, moldoveană şi ucraineană.

Sutele de articole inserate în „Dulce de Suceava/ Amar de Cernăuţi”, care au fost ABC-ul meu despre Bucovina, în cele două volume „Durerea memoriei” semnate de regretatul preşedinte al „Golgotei”, Octavian Bivolarul, în „Zorile Bucovinei”, „Crai nou” şi în multe, foarte multe publicaţii şi cărţi, ne descrieţi soarta celor înstrăinaţi de ţară, unde nu flutură tricolorul, despre tendinţa de a înlocui limba ctitorilor români – limba mamei, cu limba oficială a statului în care locuiţi, de a deznaţionaliza etnicii români prin diferite programe şi condiţii impuse pentru ocuparea unui loc de muncă etc.

Ce sunt românii abandonaţi în Bucovina?

Toate acestea, în mare măsură, se întâmplă din cauza trădărilor şi trădătorilor de neam şi ţară. Astăzi, tot românul este conştient că „România Mare”, făurită în 1918, este ciopârţită teritorial şi că, acum, cei de la cârma ţării au început cu ce ne doare mai mult, „identitatea naţională”, care a fost scoasă din titulatura Ministerului Culturii. Tot ei au instituit noi organisme pentru românii din afara graniţelor, aşa-numita „diaspora”, sursă bogată de votanţi care nu au nimic cu ţara. Dar românii abandonaţi în Bucovina, ei ce sunt? Îi lăsăm fără limbă, şcoală şi tradiţii?

Ziarul „Crai nou” este, pentru mine şi pentru soţie, o sursă inepuizabilă de noutăţi. Într-o împrejurare fericită şi tot datorită cotidianului „Crai nou”, din 24 septembrie 2016, la pagina 4, am citit articolul „Cartea Zoriştilor, ca o pâine scoasă din cuptor” semnat de omul de presă şi scriitorul Tudor Andrieş, în care semnala apariţia acestei cărţi din care aflăm „istoria naşterii, creşterii şi modernizării unui ziar”.

Citind în „Crai nou” din 12 noiembrie 2016 „Cartea Zoriştilor”, ne-a adunat la o întâlnire cu trecutul „Zorilor Bucovinei”, semnat de Maria Toacă şi, exprimându-mi bucuria la apariţia acestei cărţi şi dorinţa de a citi conţinutul, Maria Toacă i-a transmis autorului solicitarea mea. Cu o bunăvoinţă ieşită din comun, domnul Grigore Crigan – despre care Maria Toacă scria în „Concordia” din 12 mai 2011: „Scriitorul Grigore Crigan – autorul celei mai frumoase cărţi despre Eminescu, editată la Cernăuţi” – m-a fericit cu istoria ziarului şi cu o dedicaţie de suflet.

Au înnobilat „Zorile Bucovinei”…

Din pleiada celor care au înnobilat „Zorile Bucovinei” cu scrierile lor, hărăziţi de divinitate cu talente specifice, ne amintiţi de profesorul Grigore Bostan „pălmaş cu condeiul” şi Dumitru Gorşovschi, „pălmaş cu lutul”, ale căror suflete vibrau la muzica celestă. Ei sunt înnobilaţi de Maria Toacă în articolul „Le cântă în suflet pasărea măiastră a creaţiei”, publicat în „Crai nou” din 8 mai 2020. Din conţinutul articolului am aflat numele sculptorului statuii lui Mihai Eminescu amplasate în scuarul de la răscrucea străzilor Universităţii şi Zankoveţka, unde, împreună cu soţia, am depus un buchet de flori înmiresmate cu balsamul „florilor de nuferi galbeni”. Cât de detaliat în articolul din 15 mai 2020 „Cu Grigore Bostan, «înainte, înainte… să cucerim ce avem de cucerit»”, ne amintiţi nouă, cititorilor din mijlocul Ardealului, cine a fost şi realizările deosebite în domeniul culturii şi al poeziei, în special, adeverindu-se afirmaţia regretatului poet Ion Gheorghiţă despre Grigore Bostan: „Şi scrie… Are nişte versuri despre care va auzi o lume”.

Dintre multele articole cu tematica lansări de carte şi cronici, citite în perioada celor cinci ani în „Crai nou”, amintesc „Satul românesc – tindă a Raiului”, carte semnată de preotul paroh Constantin Oprea, pe care Maria Toacă, în ziarul din 23 decembrie 2019, ne-o prezintă amintind citatul lui Octavian Goga: „Eu cred că mai întâi a fost satul şi după aceea au venit dealurile din jur ca să păzească frumuseţea acestora”. Ne redă fraza memorabilă a prezentatoarei prof. Elena Şoflău: „Această carte poate constitui, oricând, atât o sursă de istorie şi un instrument de păstrare şi promovare a credinţei, tradiţiilor, valorilor acestui neam”.

Cu deosebită satisfacţie am citit toate articolele din ziarele trimise de prof. Kolea Kureliuk şi Gheorghe Dolinski care purtau semnătura Mariei Toacă, inclusiv cel apărut în „Crai nou” în 12 iunie 2020, „Spre cunoaşterea de sine, cu fericitul cărturar al nemuririi sufletului”, doctorul Grigore Nandriş din Sibiu, salvatorul manuscrisului „mătuşii Aniţa, martira care şi-a povestit atât de firesc suferinţele golgotice în «20 de ani în Siberia. Amintiri de-o viaţă»”. Cu bunăvoinţa Mariei Toacă am vizitat şi noi localitatea Mahala şi am onorat suferinţele Aniţei cu un buchet de flori. (Va urma)

NICULAE SUCIU,

Gherla

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: