- Acord… ratat. „Această soluţie a fost confirmată şi de Curtea de Apel Bucureşti, a cărui verdict a rămas definitiv…” (evz.ro, 7 aprilie 2020); „Se înfruntă pe viaţă şi pe moarte tabăra blajinului M.C. cu aceea al cărui lider se arată a fi play-boyul E.O.T.” (adevarul.ro, 27 iunie 2020). Acelaşi tip de dezacord „subminează” ambele enunţuri. În primul caz, mai grav, ambele elemente ale conectorului sunt greşite (corect: al cărei), iar în cel de al doilea al se acordă corect cu lider, însă cărui este în… dezacord cu aceea (=tabăra; corect: cărei). După cum se poate constata, este vorba de aşa-numitul „acord încrucişat”.
- Din lac, în puţ. „A lucrat pentru PSD, fiind angajat ca şi consultant politic” (evz.ro, 30 mai 2020). Încercând să evite cacofonia – nerecomandabilă, e drept –, semnatarul articolului l-a introdus pe şi, apelând la cunoscuta grupare ca şi pe care o nefericită modă o promovează prin cei care o consideră „aleasă”, în măsură chiar să înnobileze un discurs, extinzând-o şi în contexte în care pericolul asocierii neplăcute a unor sunete nu există. Fiind vorba despre un text, posibilitatea ieşirii din impas era lesne de găsit prin folosirea locuţiunii prepoziţionale în calitate de sau a prepoziţiei drept.
- Regim modificat. Referindu-se la un transport agabaritic, un reporter-radio preciza: „dăunează destul de mult circulaţia” (RRA, 23 iunie 2020). Dicţionarele îi menţionează verbului subliniat caracterul intranzitiv. În citat, regimul în care acesta funcţionează este schimbat, devenind tranzitiv. Probabil, pronunţându-l, în viteza transmisiunii de pe teren, reporterul, de altfel, foarte competent, a avut în gând un alt verb, cum ar fi afectează, deranjează, încurcă…, toate acestea fiind compatibile, prin tranzitivitate, cu un complement direct.
- Infinitiv alterat. „O mai răspicată encomie adusă zacerii anevoie am putea găsi.” (romanialiterara.com, nr.10/2020). Dicţionarele normative acceptă doar varianta a zăcea (nu şi *a zace; despre trecerea unor verbe de conjugarea a II-a la a III-a, am mai buchisit). În consecinţă, şi substantivul provenit din infinitivul lung trebuie să respecte această opţiune, literară fiind forma zăcere.
- Pe lângă etimologie. „Ce mai inventează românul pe vreme de răstrişte.” (titlu, evz.ro, 5 aprilie 2020). Şi în cazul cuvântului aici subliniat, norma – ce pare a fi încălcată – se regăseşte în lucrările academice de profil (Îndreptar…, DOOM etc.), unde vorba cu pricina, mai frecvent folosită în lunile de pandemie, apare în varianta restrişte. Nu poate fi negată obligaţia de a-i da câştig de cauză, dar o întrebare devine legitimă: cum s-a ales această formă (mai degrabă muntenească), de vreme ce dicţionarele precizează că lexemul provine din răs+triste. Elementul de compunere răs- induce, printre altele, adjectivelor şi substantivelor cu care se asociază ideea de intensificare a însuşirii, respectiv de intensitate; cuvântul vizat ajunge astfel să însemne „vreme de cumpănă, de încercări; şir de nenorociri care se abat asupra cuiva”, La rândul său, trişte sau strişte (atestat la Coresi), de origine slavă, înseamnă „soartă”, „nenoroc” etc.
- Pour la bonne bouche, cum zice francezul, sau ca să nu rămânem cu un gust amar după buchiseli asupra unor erori, o semnalare a unei noi surprize de natură… lingvistică în România literară. Sub semnătura Irinei Petraş, cea care – aşa cum am consemnat – a susţinut cu argumente de luat în seamă „feminitatea limbii române”, în nr. 25/2020 poate fi citit un eseu „Despre comparaţie şi «dibuirea indefinită»”, în care, într-un context ideatic foarte generos, întâlnim următoarea afirmaţie cu aparenţă de paradox: „În mod ciudat, superlativul absolut e mai relativ, mai democratic decât superlativul relativ. Să spui despre un lucru că e foarte frumos / bun (cu toate variantele la îndemână: extraordinar de, din cale afară de, grozav de, nespus de , inclusiv ciudatul post-pus nevoie mare) nu înseamnă nicidecum că excluzi existenţa altor lucruri (cam) la fel de frumoase / bune. (…) Superlativul relativ, în schimb, vrea cu orice preţ să separe – el stabileşte o relaţie cu ceilalţi (din, dintre) doar pentru a o rupe, aruncând în umbră tot ce e în jur. (…) De aceea stârneşte polemici, răbufniri, dezacord.” Mai mult şi mai divers, la adresa ştiută: romanialiterara.com.
I.NEDELEA
Mai mult, în Literatură&artă
-
A PLECAT MARCELLUS…
28 mai 2026
- „Figurine” pe pânza bucovineană a vremii – Severin Procopovici (III.1) 28 mai 2026
- „E frumos să te plângă cineva după ce mori…” 28 mai 2026
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!
Comentarii