Eugen Dimitriu. Scriitorul, memorialistul, muzeograful 

Dăruirea deplină a unor semeni de-ai noştri pentru atingerea razelor desăvârşirii în tot ce au lucrat pare desprinsă din poveşti, chiar dacă s-a întâmplat de demult, dacă a rămas în larga amintire a unui neam, ori în pomeniri episodice, particulare. Astfel de dăruiri în vremea noastră se mai întâlnesc foarte rar. De fapt, prea rar!

Ani la rând, zile şi nopţi fără odihnă, uneori o viaţă întreagă, cronografii s-au pus chezaşi pentru alţii, au trudit pentru istorii trecute, au aşezat în lumină, în ramă aurită, chipul cărturarilor de altădată pe care îi uitaseră rubedeniile, familia şi chiar istoria. Lor, aşadar se datorează foarte mult. O astfel de trudă şi minunată îndeletnicire a avut-o scriitorul Eugen Dimitriu.

Apreciat în ţinuturile Moldovei de Sus pentru preocupările în lumina culturii din Suceava şi Bucovina, Eugen Dimitriu este unul dintre cărturarii puţin cunoscuţi ai unui veac zbuciumat. Născut la Sărata, în judeţul Cetatea Albă, la 1 octombrie 1923, a avut o viaţă rodnică şi zidire cărturărească, cu inspiraţie din cronici, rugăciuni şi dicţionare, iubind statornicia stâncii de granit şi sclipirile de piatră rară, în şiraguri, pe moşie revărsată.

După şcoala urmată dincolo de Prut, a absolvit Liceul Nicu Gane, promoţia 1943, când a intrat în contact pentru întâia oară cu istoria şi tradiţia culturii fălticenene. A avut colegi cărturari, animaţi de acelaşi spirit elevat, şi s-a identificat, în cei aproape 80 de ani trecuţi de la absolvirea liceului, cu taina şi specificul zonei. El, peregrinul sau călătorul venit din înstrăinata Basarabie, a construit încă de atunci poduri trainice împodobite şi cu flori, dar a iubit în chip special locul nepereche unde şi alţii au băut apa vie a sufletului românesc.

După ştiinţa mea, pe lângă fălticenenii care nutresc în mod firesc simţăminte înalte faţă de obârşie, Eugen Dimitriu, împreună cu Cătălin Ciolca, profesorul Gheorghe Butnaru, profesoara Mioara Gafencu şi cu alţi câţiva, s-a dăruit întru totul zonei de poveste şi taină de la poalele Stânişoarei şi din vecinătatea Dumbrăvii Minunate. 

Absolvent de Drept, cunoscător al mai multor limbi străine şi traducător la Staţiunea de cercetări Pomicole din Fălticeni, mult apreciată în timpul regimului trecut, Eugen Dimitriu a devenit în anul 1971 muzeograf.

 La Fălticeni, în câţiva ani, a organizat Colecţia Galeriei Oamenilor de Seamă, un sanctuar cultural, literar şi pictural. Aceasta i se datorează în mare parte, deşi casa aparţinea familiei Lovinescu, iar prin generoasa donaţie făcută de fraţii Horia şi Vasile Lovinescu, cărturari renumiţi, a intrat în Patrimoniul Cultural Naţional.

Cunoştea toate casele memoriale, străzile, uliţele, poveştile şi realităţile pe care mulţi le uitaseră. Ştia istorii şi întâmplări preţioase auzite încă în anii când a ostenit în Staţiunea de Cercetări Pomicole, în urbea de pe Şomuz.

Mai trăiau atunci încă seniori ai culturii fălticenene. I-a întâlnit pe unii dintre ei, cunoscându-i îndeaproape pe fraţii Lovinescu şi pe apriga doamnă Steliana (Stela) Lovinescu. Era întotdeauna pregătit să vorbească oricui despre ceea ce adunase într-o viaţă de om. A realizat şi un film de şase ore pe această temă, iar în publicaţiile locale ale judeţului Suceava a scris, într-o perioadă de peste 50 de ani, despre întâmplări de altădată ale Fălticenilor, oameni şi locuri, aducând argumente consistente în favoarea oraşului şi a zonei considerate Florenţa românilor.

Prima dată l-am întâlnit pe scriitorul Eugen Dimitriu la Cenaclul literar al Liceului Nicu Gane în anii ’80, cu mulţi ani înainte de destrămarea regimului de tristă amintire. Profesorul Gheorghe Butnaru, împreună cu ceilalţi cărturari ai liceului (devenit, între timp, Colegiu Naţional), invita personalităţi de marcă, scriitori, academicieni, unii dintre ei aflaţi în trecere prin Fălticeni, care aveau legături cu zona, oraşul sau liceul amintit. În vremea studiilor mele a fost de multe ori invitat la Nicu Gane, singur sau împreună cu alţi literaţi.

În anul 1984, aflându-mă în preajma doamnei Steliana Lovinescu, am însoţit-o în zilele grele ale despărţirii de filosoful, criticul literar, avocatul, parte a elitei lovinesciene, Vasile Lalla Lovinescu. Printre cei puţini care au venit în zilele şi momentele amintite, doamna oricum avea un stil care nu îngăduia oamenilor să se apropie prea mult, Eugen Dimitriu a făcut parte dintre prietenii poftiţi atât la slujba înmormântării, cât şi la agapa organizată într-una din încăperile grandioase ale casei Lovineştilor, din strada Sucevei. Dintre cărturarii zonei, Eugen Dimitriu a avut loc la masă, stabilit cu acrivie de doamna Steliana, alături de prietenii din Bucureşti (dr. Roxana Cristian şi Florin Mihăescu), doamna Virginia, văduva scriitorului Aurel George Stino, preoţii Gh. Baltag, Ilie Anisescu, Vasile Hrestic, Constantin Gianopol, Nicolae Apostol şi alţii.

Era, de asemenea, invitat la Galeria Oamenilor de Seamă la ceasul organizării diferitelor evenimente culturale, unde participam la stăruinţele profesorilor de limba română, cum a fost profesorul Teodor Sofia la gimnaziu sau Gheorghe Butnaru la liceu, între puţinele bucurii ale spiritului într-o lume a dictaturii, îngrădirilor şi cenzurii.

Aveam să aflu mai târziu că prin mâna lui Eugen Dimitriu au trecut mii de fişe, documente pe care le studia, apoi le publica, şi care s-au regăsit mai târziu în cărţile ce au văzut lumina tiparului, mai ales în ultimii ani de viaţă. Opera sa însumează mii de pagini. În centrul ei se află oraşul Fălticeni: Oraşul muzelor, Cazabanii, Lumini fălticenene, Corespondenţă fălticeneană, un Dicţionar al personalităţilor din zonă etc. 

A stat adeseori la sfat cu marii oameni ai zonei, pe care i-a cunoscut în timpul îndelungatei sale vieţi, dar şi cu cei descoperiţi în pagini de corespondenţă, documente ori în arhivele familiei Lovinescu, parte din ea cercetată înainte de profesorul Vasile Ciurea, rămasă totuşi puţin cunoscută din pricina vremurilor grele şi a încercărilor.

Documentele adunate constituie o pledoarie pentru mediul cultural fălticenean şi un adevărat tezaur pe care îl lasă testament oraşului Fălticeni, el însuşi făcând parte acum din Galeria Oamenilor de Seamă pe care a întemeiat-o şi a slujit-o, spre care a urcat cu bogate împliniri.

Eugen Dimitriu a fost un om al trudei sihastre, asemenea celor care uită de ei, care îşi dedică timpul şi viaţa unei misiuni înălţate către Cer. Astfel de oameni nu mai aparţin lumii, ci unei elite care s-a bucurat de adevărate revelaţii, iar condeiul pe care l-a mânuit a scris mult, chiar foarte mult, a adunat şi apoi a împărţit celorlalţi. Venit de dincolo de Prut, s-a aşezat lângă cărturarii zonei, demonstrând că tot pământul e al lui Dumnezeu, regăsindu-se prin strădanii cu cei dinaintea lui, care au înţeles că iubirea vine din Dumnezeu, de la care şi prin care sunt toate…

Nu pot uita vizita domnului Eugen Dimitriu în casa părinţilor mei, nici prezenţa sa la câteva lansări ale cărţilor mele în Fălticeni. Nu pot să-l uit participând smerit la slujbele de pomenire, cel puţin două sau trei, dintre cele rânduite în ultimii ani tatălui meu.

Am descoperit în el virtutea slujirii altora, bunăcuviinţă şi respect desăvârşite arătate slujitorilor Bisericii, dar şi tuturor celor pe care îi întâlnea în drumul vieţii. Respectuos, atent, cinstitor al semenilor.

A semănat în jurul lui iubire. Nu l-am auzit vreodată vorbind de rău pe cineva, criticând, deşi ar fi putut să o facă, el, trudnicul, care a găsit comoara într-o ţarină şi iubind ţarina aceea a vândut tot ce avea pentru a o închina culturii fălticenene.

Din sorgintea celor aleşi, truditor asemenea celor care apucă plugul de coarne şi nu se mai uită înapoi, Eugen Dimitriu a trecut printr-un veac întreg, fără câţiva ani, o sută dintr-o veşnicie, pe de-o parte încercat, cu 40 de ani de dictatură, dar şi cu mulţi ani ai realizărilor şi împlinirilor.

Exemplul lui ne vorbeşte despre viaţa unui scriitor, memorialist şi muzeograf, a unui om neobosit şi dăruit, care a arătat că fiecare ţinut, cum este şi cel al Fălticenilor, are oameni aleşi, care l-au slujit cu asupră de măsură.

† TIMOTEI PRAHOVEANUL

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: