În ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Humor şi-a serbat hramul istoric. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu părintele Minu Mititelu, protopop al Protoieriei Suceava 2, părintele Doru Ionel Budeanu, protopop al Protoieriei Suceava 1, şi părintele Dan Gheorghiţă, inspector la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
La prima oră a dimineţii, ierarhul a fost întâmpinat, după datină, cu pâine şi sare de obştea mănăstirii şi de soborul de preoţi.
Sfânta Liturghie a fost oficiată pe o scenă special amenajată în curtea mănăstirii, iar răspunsurile liturgice au fost date de Corul psaltic „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, dirijat de părintele Constantin Dan Magdalena.
La momentele cuvenite din cadrul Sfintei Liturghii, un monah a fost hirotonit ierodiacon.
Oaspeţi la sărbătoarea hramului Mănăstirii Humor au fost stareţi şi maici stareţe de la mănăstirile din zonă.
În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul a spus: „Astăzi o cinstim pe Maica Domnului, cea dintâi dintre sfinţi şi mai presus decât toţi sfinţii. Este praznicul Adormirii ei, iar Biserica ne învaţă să o cinstim astăzi prin cântări şi rugăciuni, şi forma concentrată a rugăciunilor pe care i le aducem Maicii lui Dumnezeu este ceea ce noi numim Tropar şi care zice aşa: Întru Naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare, mutatu-te-ai la Viaţă fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”.
Din vremea lui Alexandru cel Bun, până astăzi
Mănăstirea îşi are începutul în vremea lui Alexandru cel Bun, când, în anul 1415, marele vornic Oană ridică prima aşezare mănăstirească, ascunsă între codri. Ştefan cel Mare a înzestrat biserica cu obiecte preţioase şi manuscrise, dintre care se mai păstrează numai Tetravanghelul (1473). În anul 1527, mănăstirea a fost jefuită şi distrusă de tătari. Ruinele acestei vechi mănăstiri se pot vedea şi astăzi la circa 300 m de actuala biserică. La 15 august 1530, jupân Toader Bubuiog, mare logofăt, dregător al lui Petru Rareş, şi soţia sa, Anastasia, au ridicat actuala biserică când era egumen chiar Paisie, după cum ne informează pisania. În 1535, o echipă de patru meşteri zugravi a executat decorarea marii biserici. Există indicii serioase că între aceştia se află zugravul de biserici (şi curtean al măriei sale Petru, Voievodul Moldovei) Toma din Suceava. Lunga existenţă a mănăstirii a făcut necesară renovarea în mai multe rânduri a bisericii, în 1868, 1888, apoi în secolul al XX-lea, în 1960 – 1961 şi 1967 – 1970, restaurarea picturii fiind făcută în anii 1971 – 1972.
Desfiinţată în 1786, funcţionează ca biserică de mir până în 1990, când este reactivată ca mănăstire cu obşte de călugăriţe, în prezent stareţă fiind maica stavroforă Paraschiva Sorohan.
CONSTANTIN AGAFIŢEIs
Comentarii