La sfârşitul lunii iulie ar fi trebuit să se desfăşoare zilele comunei o sărbătoare de suflet a acestei localităţi de la o margine de Bucovină. Timpurile nu au îngăduit o asemenea manifestare, oamenii au rămas cu nostalgia frumuseţii satului în sărbătoare, în suflet cu pioşenia slujbelor de la biserică şi de la monumentul eroilor din părculeţul din centru, vegheaţi de privirea spre zări a poetului naţional Mihai Eminescu, despre care se ştie că, în drumul său spre Blaj, a trecut pe aici, de ochii casei-muzeu care reproduce o locuinţă (ca arhitectură şi zestre interioară) de la jumătatea secolului al XIX-lea. Şi ar fi mai fost parade ale neasemuitului costum popular, ale căruţelor cu cai împodobite cu flori, bucuria spectacolelor oferite de talentaţii interpreţi locali sau de valoroşi invitaţi.
Poiana Stampei, astăzi
Lângă parc se găseşte clădirea modernă a Primăriei, locul unde oamenii găsesc întotdeauna deschidere şi sprijin în rezolvarea problemelor lor. Peste stradă, o impunătoare şi foarte funcţională casă de cultură poartă numele unui primar devotat şi sufletist, care a demarat schimbarea în bine a localităţi, Elisei Todaşcă. Înaintând pe trotuarele ce mărginesc drumul european, alte edificii impunătoare definesc buna administrare a localităţii şi vrednicia oamenilor. Un centru medical care oferă multiple servicii a primit de curând o înfăţişare cu totul deosebită (pare un mic castel descins dintr-o poveste), în vecinătate clădirea after school şi Şcoala Gimnazială, complet renovată. Terenul de sport, cu vestiare şi toate utilităţile (comuna dispune de reţea de apă şi canalizare), îndeamnă la mişcare şi păstrarea tinereţii şi a sănătăţii. În proximitate s-a ridicat cea mai complexă şi modernă sală a sporturilor din judeţ, incluzând o încăpătoare sală de jocuri sportive, sală de fitness, salină, saună, bazine de înot. De anul trecut, preşcolarii se bucură de o modernă grădiniţă cu program prelungit, dotată în conformitate cu cele mai noi standarde. Tot în acest areal, o biserică nouă „mult mai luminoasă/şi mult mai frumoasă” (cum glăsuieşte cunoscuta legendă a Meşterului Manole), s-a înălţat în foarte scurt timp. Biserica veche, din nefericire distrusă de foc în urmă cu câţiva ani, a rămas în sufletele locuitorilor pentru importanţa ei: clădire de patrimoniu, ridicată în anii 1883-1885, cu aprobarea obţinută de o delegaţie de săteni ce s-a deplasat la Viena, la împăratul habsburgic, pictată de Epaminonda Bucevschi, târnosită de mitropolitul Silvestru Morariu şi la care a slujit şi Simion Florea Marian, în memoria căruia s-a ridicat un bust în curtea bisericii.
Un complex social nou s-a ridicat în satul Dornişoara (şi aici, cel existent a căzut pradă focului). Toate drumurile comunale sunt asfaltate, peste apa repede a Dornei s-au construit patru poduri de beton, astfel niciun sat nu e dezavantajat, Primăria este dotată cu toate utilajele necesare lucrărilor de reparaţii şi întreţinere a drumurilor. Prin diligenţele administraţiei locale s-a obţinut funcţionarea în comună a unei staţii permanente a ISU.
O bogată activitate culturală
Comunitatea se mai poate mândri şi cu o bogată activitate culturală, Ansamblul folcloric „Poieniţa”, cunoscut şi peste hotare, valorificând frumuseţea cântecului şi a jocului popular din zonă, dar şi costumul tradiţional, vestit pentru autenticitatea bundiţei bătute în flori, inovată în anii ’20-’30 ai secolului trecut de cojocarul Anton Lengher), dar şi pentru iile bogat şi iscusit ornamentate. Această bogăţie a costumului popular, a tradiţiilor şi obiceiurilor locului se evidenţiază cu prilejul unor mari sărbători ale comunei: Joia Mare, la biserică, Sfânta Seară de Crăciun, la Casa de Cultură, Balul Gospodarilor, la Lăsatul secului pentru postul Paştelui.
Faţa nouă a satului vorbeşte despre vrednicia oamenilor săi
Zeci de case noi se înşiră pe lângă şoseaua europeană, care mai de care mai frumoase şi mai îngrijite. Faţa nouă a satului (atestat documentar încă din 1593, nominalizat în ultimii ani printre finaliştii proiectului Satul Cultural al României, declarat Staţiune Turistică de interes local), realizată în ultimii ani, vorbeşte despre vrednicia oamenilor, despre dorinţa lor pentru trainic şi frumos.
Comuna şi-a oferit şansa de a fi condusă de o administraţie locală dăruită, de primari harnici şi responsabili pentru soarta oamenilor. Actualul primar, ing. Viluţ Mezdrea, priceput şi hotărât, autor de proiecte realizate şi prefigurând altele noi, bun gospodar, numeşte cu mândrie comuna drept „poarta de intrare în Bucovina”, ştiind vorba din bătrâni că vrednicia gospodarului se cunoaşte de la intrarea pe poartă în curte. Şi se mai mândreşte primarul, pe bună dreptate, că unii tineri, chiar cu studii superioare, rămân în sat şi valorifică bogăţiile naturale ale zonei, dezvoltând ferme de animale sau alte oportunităţi.
Gospodarii din Poiana Stampei pot fi mândri de felul în care arată „poarta de intrare în Bucovina”, acest „rai al Moldovei”, cum o numea Eminescu, şi sunt datori să-i sporească bogăţia şi frumuseţea.
Comentarii