Hâzii din politică sau „ce ţie nu-ţi place altuia nu face“

Discursul politic românesc nu mai aparţine ca înainte de război unor elite nobile, educate sau măcar unei protipendade pentru care poziţia socială, onoarea şi renumele familiei contau mai mult decât funcţiile vremelnice ori succesele politice. În Occidentul luat de noi ca model, onoarea şi renumele familiei sunt încă ţinute la mare respect, iar călcatul strâmb se pedepseşte drastic prin retragere totală din prim-plan, prin demisii de onoare, şi apoi, anonimat. Definitiv.

Ideea de mai sus mi-a răscolit memoria când l-am auzit pe „liderul Opoziţiei de la putere“ (cum l-a calificat deunăzi un „moderator“), adresându-se guvernanţilor cam aşa: „Voi, hâzilor, toţi cei care vă bateţi joc de banul public doar pentru a face din PNL un partid-stat…!”. Faptul că epitetul „hâd“ e unul injurios, referindu-se la sluţenie, la defecte fizice aşadar, ceea ce miroase groaznic a discriminare, îl descalifică pe Marcel Ciolacu, liderul PSD, care nu stăpâneşte proprietatea celor mai uzuale cuvinte din vocabularul principal. Motiv pentru care aş cere Parlamentului (dacă m-ar auzi cineva!) votarea unei legi menite să selecteze în baza unui test riguros de limbă românească cine poate ajunge parlamentar şi cine nu, pentru că votul nu e suficient. Dacă poliţiştii, judecătorii, procurorii, avocaţii, sereiştii, inclusiv profesorii de sport… dau examen la gramatică, de ce pot fi politicieni-legislatori chiar unii analfabeţi funcţional? Nu de alta, dar vor ajunge să nu se mai înţeleagă între ei şi legile să aibă nevoie de grămătici şi tălmaci. După gurile rele, lucrul acesta deja se întâmplă.

Dar să trecem peste… Plângerea penală(?) „împotriva hâzilor“ pe care dl Ciolacu vrea să o depună în Justiţie mi-a amintit de ticăloasa OUG 55 a guvernului Ponta prin care 500 de primari de la alte partide au fost luaţi cu japca de PSD, cel mai crâncen negoţ politic de după 1989, călcând cu bocancii legislaţia, căci opţiunile alegătorilor au fost deturnate în favoarea puterii. Nu prin astfel de vicleşuguri au fost câştigate de Dragnea alegerile din 2016?

Deşi decizia CCR nu „a putut“ schimba situaţia, fiindcă ce a mâncat lupul, bun mâncat a fost, acum situaţia se repetă. Atâta doar că respectivii primari se întorc la baştină, iar partidul care i-a „încălţat“ cu ciubote roşii face mare tărăboi, blestemând şi ameninţând cu tribunalul şi cu CCR. Va fi având memorie scurtă ori mizează pe nebăgarea noastră de seamă?

Cât despre memorie, să ne amintim că mituirea primarilor, a consilierilor şi a parlamentarilor din Opoziţie are un trecut fesenist-bolşevic: s-a declanşat imediat după alegerile din Duminica Orbului 1990, motiv pentru care alternanţa la guvernare a fost imposibilă până în 1996. Ca dovadă că nu le pasă, după 2000 s-a ajuns la un adevărat negoţ în baza ofertelor şi a cererii, cu preţuri ca la piaţă. Dacă vreun procuror curajos s-ar apuca să cerceteze asemenea mişmaşuri, am avea poate cu exactitate măsura decăderii sistemului nostru politic. Acum, astfel de tranzacţii ruşinoase par a fi intrat într-o anume normalitate, căci nu mai miră pe nimeni. Mai bine s-ar oficializa un preţ şi s-ar face public. Să ştie şi alegătorii pe cine votează.

A nu se înţelege de aici că luatul cu japca al primarilor, al consilierilor, al parlamentarilor… ori întoarcerea traseiştilor trădători la matcă are de-a face cu democraţia şi onoarea politicianului. Din contră, înseamnă bătaie de joc faţă de votul cetăţenilor, în fapt încălcarea unui contract social prin care alesul s-a obligat să le reprezinte interesele. Este principalul motiv pentru care traseismul politic, mişmaşurile politicienilor eternizaţi astfel la putere, ţin România la marginea Europei civilizate.

Tot de memorie scurtă e vorba atunci când dl Ciolacu îi acuză pe liberali că vor să devină „partid-stat“ şi-mi aduc aminte că aceeaşi acuzaţie fusese adresată PDL tot de PSD după alegerile câştigate „ai lui Băsescu“ în 2008. În fapt, însă, ideea de „partid-stat“ a caracterizat mereu partidul iliescian, aflat cu excepţia a 8-9 ani sub o formă ori alta la guvernare sau la putere. Ceea ce se întâmplă şi acum când majoritatea pesedistă şi-a adjudecat mare parte din Puterea Executivă. Şi apoi tehnicile de racolare a liderilor opoziţiei au fost perfecţionate de-a lungul vremii nu de către altcineva, ci de social-democraţi. A nu se uita guvernarea arogantului Năstase şi a voievodului Dragnea. Nu cumva se mizează iar şi iar pe lipsa de reacţie a spaţiului public?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: