Titlul materialului mi-a fost inspirat de unul dintre participanţii la această întâlnire, pe care colegii îl numesc „poetul nostru”. Este vorba despre fermierul Sandu Droniuc, proprietar de pensiune în comuna suceveană Breaza. De fiecare dată când se reîntâlnesc (din 1973, când au absolvit Liceul „Dragoş Vodă” Câmpulung Moldovenesc), Sandu le aduce în dar şi câte o poezie plină de simţire, de aducere aminte, de bucuria revederii.
Pe absolvenţii de atunci, răspândiţi ca toţi ceilalţi prin ţară şi prin lume, îi adună, din anul 2006, şefa clasei, premianta lor, buna lor colegă Rodica Vasilache Florescu, stabilită acum la Timişoara.
– Cum reuşeşti, am întrebat-o, tu, care locuieşti în celălalt colţ de ţară, în inima Banatului, să-i aduni pe toţi acasă?
– Prin toate mijloacele oferite de tehnica de astăzi (internet, Facebook, telefon), dar şi prin comunicare orală de la om la om, din coleg în coleg. Până acum veneau aproape toţi, anul acesta însă, din cauza împrejurărilor s-au încumetat să vină la întâlnire doar zece. A venit medicul Iulian Vranău (Bebe) din Germania, colega noastră Mihaela Maricar Pascu, arhitectă în Brăila, Mugurel Alexandru, inginer constructor în Focşani, Ciurea Nicolae, informatician în Cluj. Au fost prezenţi şi cei rămaşi în Câmpulung: procuror Adriana Moraru, profesoara Adina Fodoreanu Butnariu, economistul fost director al BRD Filaret Cristinari, Sandu Droniuc, Mihai Valah şi, bineînţeles, subsemnata, asistent medical Rodica Vasilache Florescu din Timişoara.
Am fi vrut să fie cu noi şi alţi colegi care s-au realizat frumos în viaţă, printre care: neurochirurgul Dan Voinescu, medicul pediatru Doina Gusu Spânu, profesoara Sofica Văleanu Chiriţă, profesoara Elvira Trancău Kardoş, conf. univ. Maria Mitache Baciu, publicista Olimpia Mitric şi toţi ceilalţi care acolo unde s-au aflat ne-au reprezentat cu cinste. Ne pare rău că n-au putut veni nici profesorii noştri Dumitru Niţă, de istorie, şi Cristian Rămniceanu, de educaţie fizică, care mai sunt în viaţă.
Întâlnirea la care ne referim s-a desfăşurat aproape în aer liber (pe terasa lac de la Complexul turistic „Dumbrava Minunată”) cu măsurile de prudenţă necesare. Au fost şi momente hazlii, când, din cauza măştii purtate de fiecare, au trebuit să se uite atent ca să se recunoască. Au trecut şi peste ei anii, dar încă sunt tineri, n-au împlinit 70 ani!…
Au rămas în inimă copii, deşi majoritatea au copii maturi acum, părinţi şi, unii, chiar sunt bunici la rândul lor.
Întâlnirea le-a prilejuit aduceri aminte de anii de liceu în care se făcea carte cu toată seriozitatea şi responsabilitatea, atât din partea elevilor cât şi a dascălilor.
Discuţiile s-au referit nu numai la anii de şcoală, ci şi la profesiile lor, acum marea majoritate fiind pensionari, la familiile lor, dar, mai ales, la copiii şi nepoţii lor, care le vor continua aspiraţiile şi ceea ce au reuşit să facă bun în viaţă.
În centrul atenţiei a fost Rodica, care, ca o mamă cum ei o consideră, are grijă să organizeze aceste întâlniri care le creează nu numai bucuria revederii, dar şi bucuria de a regăsi oameni şi locuri dragi.
Vom încheia citând un fragment din versurile lui Sandu Droniuc, care vorbesc şi despre „problema” care i-a împiedicat să se reunească cu toţii ca şi în alţi ani, după cum cititorul poate vedea în fotografia alăturată.
An de an, noi, cu plăcere
Ne-ntâlnim cu nostalgie
Amintindu-ne de-o viaţă
Ce-a trecut… fir-ar să fie!
Azi suntem cărunţi la tâmple,
Am ajuns ce ne-am dorit,
Am trecut frumos prin viaţă
Fără teamă de Covid.
Nu ne sperie chinezii,
Noi suntem rumeni la faţă,
Mămăliga-i antidotul
Şi pălinca de la gheaţă!
De pătrunde acest virus
În al nostru colectiv,
Cu Rodica noastră-n frunte,
Suntem imuni definitiv.
Dacă trec toate acestea…
Şi scăpăm de pandemie,
Te rugăm, Iisuse, Doamne,
Ca Vlad Ţepeş să învie.
Îi vom pune şi lui mască,
Două ţepe într-o nară,
Şi cu această inovaţie,
Să salvăm a noastră ţară!
Comentarii