2 august – Ziua Europeană de Comemorare a Holocaustului împotriva Rromilor

Evacuarea rromilor sedentari, 12-19 septembrie 1942

Un număr de 12.497 rromi sedentari, consideraţi periculoşi, indezirabili şi inapţi pentru serviciul militar şi delincvenţii au fost evacuaţi şi deportaţi. Soţiile şi copiii dependenţi ai acestor oameni au fost deportaţi în Transnistria, dar fiii adulţi care locuiau separat au fost evaluaţi separat. Evacuările au început pe 12 septembrie 1942. Orice a fost lăsat în urmă – pământ, case, produse de bucătărie, căruţe şi altele, care au intrat în posesia Comitetului Naţional pentru Românizare sau al primăriilor.

Condiţiile în Transnistria

Lipsa de organizare a guvernului, combinată cu cea a rromilor, a dat naştere unui haos pe parcursul acestei perioade, până în toamnă. Controlul celor 7.058 de rromi nomazi din prima serie a fost făcut prin confiscarea căruţelor, pentru a le îngreuna mişcarea, fapt care a dus la creşterea condiţiilor mizere în care aceştia trăiau deja. Astfel, supravieţuirea depindea de capacitatea fiecărui individ de a-şi procura mâncare, materiale pentru foc, apă şi alte bunuri. Sosirea rromilor sedentari a agravat dezordinea şi, până la sfârşitul lui octombrie 1942, rezultatul complet al celor două deportări era un dezastru.

Întoarcerea în România: evadarea şi repatrierea

Până în 1943, rromii au evadat din Transnistria prin orice mijloace posibile. Condiţiile de viaţă groaznice, moartea membrilor familiei şi distrugerea lor ameninţătoare le-au forţat mâna. Mita, falsificarea de documente şi norocul au contribuit la evadări reuşite. Rromii mai bogaţi au obţinut călătorii ilegale în trenuri, mituind personalul din tren. Câteodată, soldaţii rromi, ale căror rude muriseră înainte de sosirea acestora cu actele în regulă, au vândut sau au dat documentele cunoştinţelor. Alţii s-au ascuns în trenuri ilegal sau cu ajutorul gărzilor înţelegătoare.

Familiile soldaţilor

Nu toţi rromii au fost nevoiţi să fugă din Transnistria pentru repatriere. Familiile soldaţilor au avut cea mai bună şansă de a se reîntoarce în mod legal în România. Ministerul de Interne a ţinut să îndrepte greşelile pentru a nu risca dezertarea soldaţilor rromi.

Întoarceri în masă şi drumul anevoios spre casă

Până la sfârşitul anului 1943, Antonescu a ştiut că Germania nu va câştiga războiul. Slăbiţi după aproape 2 ani de exil în condiţii groaznice, privaţi de condiţiile minime care să le asigure traiul zilnic şi călătoria de întoarcere acasă, unii rromi au fost nevoiţi să-şi abandoneze membrii familiei care din punct de vedere fizic nu puteau să continue călătoria fără sprijin, în special, copii şi bătrânii. Pe 13 septembrie 1944, la o zi după ce România a semnat armistiţiul la Moscova, Ministerul de Interne a emis un ordin care le garanta rromilor libertatea de a-şi practica meseriile. Probabil de aceea li s-a permis rromilor să se întoarcă în comunităţile lor originare. Totuşi, acest lucru nu este menţionat în niciun document.

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: