Altă carte a lui Nicolae Cârlan

Dumnezeu lucrează prin oameni şi doar aşa se explică faptul că Nicolae Cârlan a venit la Muzeul Bucovinei din Suceava, punându-i-se în sarcină organizarea Complexului muzeal „Ciprian Porumbescu” de la Stupca, a caselor memoriale „Nicolae Labiş” de la Mălini, „Eusebiu Camilar” de la Udeşti şi „S. Fl. Marian” din Suceava. Din motive obscure (vorba vine!) a rămas îngheţat proiectul „Ion Luca” pentru Vatra Dornei. Omul acesta, venit de pe alte meleaguri, cu o formaţie intelectuală extrem de solidă, dublată de o verticalitate rara avis, atât în perioada ante, cât şi în cea postdecembristă, a îmbrăţişat la iuţeală cauza Bucovinei şi a muncit cu o abnegaţie şi un profesionalism exemplare. L-am admirat întotdeauna pentru un aspect de obicei ocolit: şi-a exprimat mereu, indiferent în faţa cui s-a aflat, punctul său de vedere, şi l-a susţinut răspicat, din care nu lipseau argumente de o imbatabilă pertinenţă. A realizat, fără nicio exagerare, două impresionante monumente editoriale. Este vorba despre volumele „Nicolae Labiş – opera magna” şi „Ion Luca – teatru esenţial”.

„Din postumitatea lui S. Fl. Marian”

Anul acesta, obişnuit cu munca şi fiindu-i caracteristică o tenacitate ieşită din comun, ne-a pus la dispoziţie o carte lucrată cu fiica Adriana, intitulată „Din postumitatea lui S. Fl. Marian” (Ed. Lidana, Suceava, 2020), având subtitlul „Contribuţii la cunoaşterea personalităţii şi a operei etno-folcloristului”. În răspăr cu tendinţa actuală de a minimaliza importanţa personalităţilor trecutului (Doamne, câtă „întunericime” poate să încapă în mintea unora!), aduce dinaintea cititorului mărturii ale unor oameni de seamă, numindu-l el însuşi pe S. Fl. Marian un adevărat clasic al ştiinţei etno-folclorice. Încă din 1897, Henry Carnoy îi cere de la Paris date biografice şi o fotografie, cu intenţia de a-l include în Dicţionarele scriitorilor, folcloriştilor şi ale societăţilor savante (s. N. C.). Au avut cuvinte de apreciere Artur Gorovei, Lazăr Şăineanu, Ilarie Chendi, Nicolae Iorga. B. P. Hasdeu (rostind răspunsul la discursul de recepţie în academie, S. Fl. Marian fiind primit în cel mai înalt for ştiinţific la vârsta de 34 de ani), Sextil Puşcariu („…în mintea lui s-a închegat planul de a descrie tot ce aparţine acestui popor, pe care l-a iubit şi admirat neîncetat: literatură, obiceiuri, port, credinţe, fel de trai etc.”) şi alţii. Acest „apostol al bisericii, al şcoalei, al societăţii, al neamului” (s. N. C.), conform celor afirmate de C. I. Istrati, este numit în câteva locuri, pe bună dreptate, „savant”, opera vastă şi de mare prestigiu ştiinţific determinându-l pe N. Cârlan să-l califice „savant exemplar (…) aureolat de nimbul clasicităţii (s. N. C.) fecunde, fiind una din cele mai elocvente probe că nasc şi la Bucovina oameni de seamă”.

Fiecare capitol dedicat unei plante, o microenciclopedie de cultură populară

Este luată în discuţie „Botanica poporană română”, evidenţiindu-se o abordare exhaustivă a plantelor, de la denumire (română şi în graiurile româneşti, latină şi, eventual, germană) până la aspecte ale fitoterapiei umane sau veterinare. N. Cârlan introduce în volum două capitole din monumentala lucrare, unul referindu-se la in, celălalt, la neghină. Savantul bucovinean a inclus, pe lângă atâtea informaţii referitoare la plante, şi versuri din folclorul românesc în care apar acestea. Şi nu sunt puţine. Iată, de pildă, doar câte un singur exemplu: „Bade, pentru dumneata/ Mă topesc ca cânepa” şi „Bade, de dorul tău/ Mă topesc ca inu-n tău”. Cealaltă e prezentă, în exemplificarea noastră, într-o doină ostăşească din Transilvania: „Maică, când m-ai legănat,/ Maică, rău m-ai blestemat./ În leagăn mi-ai pus neghină,/ Să nu am pe veci odihnă/ Şi sub periniţă spini,/ Să trăiesc între străini”. Şi, dacă tot am abordat problematica botanicii, cartea conţine şi capitolul „O introducere în fitoterapie”, aparţinând Adrianei Cârlan, actualmente doctoriţă în Bucureşti. Studiul aplicativ de fitoterapie a fost elaborat de autoare ca elevă ştefaniană şi are virtuţile unui text redactat de un specialist în materie, fiind publicat în revista „Moldova” din Iaşi în 1992, cu menţiunea „Îndrumător ştiinţific prof. VALENTIN Butnaru”. Şi Adriana Cârlan e de părere că „fiecare articol dedicat unei plante reprezintă (…), în felul lui, o microenciclopedie de cultură populară, aici fiind îngemănate datini, obiceiuri şi credinţe, balade şi doine, zicători şi proverbe, poveşti şi chiar basme, descântece şi vrăji, diverse practici magice etc., tuturor acestora adăugându-li-se, aproape cu regularitate, informaţii şi indicaţii terapeutice, adevărate reţete de farmaceutică populară”. Pentru confirmarea celor susţinute, a fost ales capitolul despre hrean, la vremea respectivă, inedit. Dintr-o mulţime de trimiteri folclorice, am reţinut informaţia potrivit căreia hreanul e considerat „o viţă rea”. De aceea, „oamenilor răi sau celor ce se trag dintr-o seminţie rea li se zice că se trag din viţă de hrean”.

Preocupările de istorie literară ale lui S. Fl. Marian

  1. Cârlan ne informează că părintele-academician a avut, în tinereţe, şi preocupări de istorie literară bucovineană. A elaborat un plan în trei părţi, cu intenţia de a urmări „starea literaturii din Bucovina” începând cu 1777 până în perioada elaborării proiectului. Manuscrisul, inserat în volumul de faţă, vizează o seamă de autori ai vremii, din care se pot reţine numele lui Iraclie Porumbescu, Isidor Vorobchievici ori doi reprezentanţi ai Hurmuzăcheştilor, Co(n)stantin şi Alecu. Patriot până-n măduva oaselor, S. Fl. Marian deplânge în Istoria sa faptul că educaţia în Bucovina se face în limbi străine, că în casele claselor superioare româneşti se vorbeşte în germană sau polonă, iar activitatea învăţătorilor este îndreptată spre a întuneca şi a tâmpi zelul şi simţul de năţiunalitate în învăţăceii români (…). Adaugă acelaşi, în altă parte, că ruşii, trecând în 1848 prin Cernăuţi, episcopul Hacman a cerut ca liturghia să se săvârşească ruseşte, popa Iraclie, însă, au cântat-o românesce, ca se scie şi Muscalii cum că ei se află pe pământ român, în ţară română. Trezi-se-vor vreodată şi ucrainenii la realitate că nordul Bucovinei e, cu adevărat, pământ românesc, primit de ei în dar fără nici un drept?
  2. Cârlan a adăugat, la final, pentru S. Fl. Marian, un curriculum vitae extrem de util pentru cineva care s-ar încumeta să elaboreze o teză de doctorat şi nişte „note de lector” privitoare la prima monografie S. Fl. Marian semnată de Mircea Fotea. De remarcat informaţia exactă privind viaţa şi opera părintelui şi profesorului savant, stilul elegant şi elevat al fostului muzeograf N. Cârlan, precum şi necontenita valorificare a patrimoniului cultural al Bucovinei însângerate.
Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: