Eroii nu mor niciodată

Pe 29 iulie 2020, locuitorii comunei Vicovu de Jos ar fi trebuit să comemoreze 62 de ani de la execuţia, în penitenciarul Botoşani, a lui Vasile Motrescu (29/30. VII. 1958), fost partizan în grupul condus de Vladimir Macoveiciuc şi membru al rezistenţei anticomuniste din Bucovina.

Din cauza pandemiei de coronavirus, manifestările legate de acest trist episod au fost amânate până în toamnă (M.V. s-a născut pe 11.10. 1920), când organizatorii speră să poată onora cum se cuvine memoria celui căzut la datorie.

Până atunci, dovadă că eroul bucovinean nu a fost uitat, poetul şi epigramistul Emil Ianuş, colaborator al cotidianului nostru, i-a dedicat un poem, intitulat „Crez de partizan”. (Redacţia)

Crez de partizan

Cândva, în miez de tristă vară

S-a frânt un brad bucovinean,

Simbol de neam, simbol de ţară,

Iar codrul a-nceput să doară

Căci bradu-i neam de partizan…

 

În vârful munţilor Carpaţi

Sunt încă urme în troian

Lăsate de acei bărbaţi

Cu Luna şi cu codrii fraţi,

Român şi munte – partizan.

 

Veleatul său de timp, Vasile

Nu-ncape socotit în ani

Şi nici în luni şi nici în zile

Şi nici în cărţi cu mii de file

Ci în istorii cu titani….

 

Că nu-i cărare în pustie

Şi nici în codru un buştean

Ca cel fugar să nu le ştie

Şi să le aibă în frăţie

Cu legământ de partizan.

De faceţi linişte, îmi pare,

C-aud un cântec de alean

Doinit de-un suflet pământean

Şi ce ne spune astăzi oare

Acest din urmă partizan?

 

Am stat un veac cu arma-n mână

Cu spaima-n ochi şi în timpan

Că-n noaptea neagră şi păgână

Pândeau duşmanii – lupi de stână –

Râvnind la leş de partizan…

 

În cizme-i putredă obiala

Şi nu m-am descălţat de-un veac,

În piept şi-n oase-mi ţipă boala

Şi-n jur îmi şuieră rafala

De glonţ român cu vârf rusnac…

 

M-am răstignit cu un Iisus

În codrul meu bucovinean

Şi n-am pe gât cizmă de rus

Şi ajutat de Cel de Sus

Să pot să-l spulber pe duşman.

Dar ce-ai vrut partizan să faci

În contra hoardei de Ivani?

Le-am arătat c-aici sunt daci

Şi-avem putere de copaci

Atunci când suntem partizani!

 

Iar azi când plec la Domnul Sfânt

Smerit ca orişice mirean

Vă las prin ultimul cuvânt

Iubirea mea pentru pământ

Şi crezul meu de partizan!

 ……………………………………………

 Pe codri luna va apune

În trista noapte de catran,

Iar vântul va doini din strune

Şi vremilor, ce vin, vor spune

Povestea unui partizan!…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: