Scurtă istorie a teatrului rrom din România (I)

– Harni istoria e rromane tiatroski andar i Rumunia –

Teatrul rrom în alocuţiunile publice

Alocuţiunile academice prezintă rromii ca element retrograd, basmele acestora sunt apropriate de majoritari, eroii prezentaţi sunt stereotipizaţi, chenăruiţi în tagma procleţilor şi mizerabililor canoniţi cu exigenţă până la sfârşitul naraţiunii. Simbolurile caracteristice rrome clasează acest popor în predicamentul periferic, secundar, întocmai populaţiilor primitive, dezgustătoare.

Arta teatrală a preluat o serie de observaţii impulsive, consolidând cimentarea preconcepţiilor antirrome, prin edificarea şi popularizarea prototipurilor defavorabile şi a autenticităţii personajelor rrome, printre care amintim prezicătoarea, tâlharul, banditul, asasinul, dar şi eroi romanticizaţi cum ar fi „piranda focoasă, iubăreaţă”. Aceste reprezentări caricaturale au fost integrate în declaraţiile publice, favorizând cunoaşterea culturii şi civilizaţiei rromani, dar şi anti-ţigănismul, care a lezat de secole întreaga Europă, continuând şi astăzi. Deşi România deţine cel mai avansat circuit teatral minoritar din Uniunea Europeană – existând 9 instituţii teatrale de stat maghiare, două germane şi una evreiască – nu găsim niciun teatru pentru minoritatea rromă, a doua ca pondere din ţară. Cu titlu particular, minoritatea rromă o depăşeşte numeric, procentual, pe cea maghiară, dar considerând înfierarea, dezaprobarea absolută a consimilitudinii rrome, mascara, tăinuirea recunoaşterii apartenenţei la această etnie, statisticile sunt neconvingătoare, mincinoase. Mai mult, interminabila historie a prigoanei, oprimării rromilor din spaţiul românesc – 5 veacuri de robie şi Samudaripenul (Holocaustul rromilor), cu cele peste 11.000 de victime, ar presupune ca întemeierea, constituirea unei instituţii teatrale rrome să devină o îndatorire de onoare a autorităţilor. Dar, în momentul în care Asociaţia Actorilor Rromi a înaintat o petiţie oficialităţilor culturale pentru a ajuta la fundamentarea unui teatru de stat rrom, nu s-au primit decât răspunsuri jignitoare. Au fost reamintite diverse stereotipuri, principalul argument al refuzului fiind lipsa unei cutume teatrale. Dar, în ciuda falsei păreri că „ţiganii” nu au tradiţii teatrale, studiile regizorului de teatru Mihai Lukacs indică că „robii ţigani” au contribuit la fundamentarea teatrului modern, de început, în Principatele Române. După înglobarea în istoria teatrului românesc, clovnii, bufonii şi-au rătăcit identitatea etnică şi postura de robi, categoria socială cea mai joasă, retractându-se în acest mod contribuţia alegorică a rromilor la zidirea culturală a unei naţiuni. Redobândirea arlechinilor „ţigani”, exprimă confirmarea cutumelor actoriceşti rrome, ca predecesoare a dramaturgiei româneşti.

Tradiţia pierdută a măscăricilor rromi

Datina pierdută a măscăricilor rromi robi, care vreme de 3 secole au fost unicii actori ai perioadei istorice, ne permite să vizualizăm modul în care a fost negat aportul lor timpuriu la edificarea culturală naţională românească. Cercetarea lui Lukacs ne arată că partiturile, piesele măscăricilor şi ale lăutarilor deveneau „proprietatea intelectuală” a stăpânilor boieri. Rezultă că operele artistice ale „rrobilor ţigani” au fost trecute în proprietatea boierilor şi nobililor, fapt care ne demonstrează că aceştia nu au fost recunoscuţi ca autori dramatici şi muzicali.

Nenorocirile prin care le-a fost dat să treacă rromilor, cum ar fi Holocaustul din Transnistria, pus în aplicare de guvernul fascist condus de mareşalul Ion Antonescu, au zădărnicit cultura dramaturgică rromă, compusă din trupe de circ, tarafuri, ansambluri, marionete, dresuri. După Sammudaripen, spectacolele artistice rrome au lipsit din România, existând totuşi unele excepţii de apropiere culturală a rromilor.

Specificul şi tipologia pieselor de teatru rrome cu sau fără actori rromi

Cea mai elocventă mostră o constituie piesa comunistă „Rapsodia ţiganilor” de Mircea Ştefănescu, jucată în premieră în anul 1957, acţiunea fiind plasată în timpul sclaviei rrome. Cu toate că piesa a fost montată împreună cu un ansamblu instrumental rrom, nu a existat niciun actor rrom. Anul 2010 încheie neagra şi îndelungata perioadă de inexistenţă dramaturgică a rromilor în România. Reprezentaţia dramaturgică „Jekh rat Lisăme” („O noapte furtunoasă”), este o adaptare a comediei lui I.L. Caragiale, tradusă în limba rromani de actorul rrom, Sorin Aurel Sandu. Regizorii spectacolului au fost actorii rromi Sorin Aurel Sandu şi Rudy Moca. Distribuţia a fost formată din actori profesionişti, care şi-au asumat pentru prima dată apartenenţa la etnia rromă: Marcel Costea, Zita Moldovan, Sorin-Aurel Sandu, Mădălin Mandin, Dragoş Dumitru. Cu toate că piesa a avut parte de un succes rapid, au existat şi voci care au retractat jignitor această viziune de montare a unei piese simbol a literaturii române care a fost tradusă în limba rromani, „însuşită” de o trupă de actori rromi asumaţi. Dar faptul în sine, până la urmă, constituie o declaraţie politică de demarginalizare a culturii şi a teatrului rrom. Reacţiile negative demonstrează rasismul societăţii româneşti din industria media şi de divertisment, nepregătită pentru o viziune culturală afirmativă a rromilor. După acest moment, în România au fost montate piese cu subiecte care abordează segregaţia rasială, şi oprimarea şi prigoanele împotriva rromilor – piese care incriminează anti-ţigănismul.

„Declar pe propria răspundere”, un spectacol al Alinei Şerban despre samavolniciile individuale ale poliţiei asupra rromilor, „Nu ai văzut nimic” o piesă scrisă şi regizată de Alexandru Fifea despre drama reală a unui rrom asasinat de poliţia română, bullyingul, stigmatizarea şi segregarea elevilor rromi în şcoli („Şi eu sunt rrom”) sau mascara asumării identităţii rrome („Privind prin piele”), piesă scrisă şi regizată de Alexandru Berceanu).

 Alte subiecte abordate în spectacole sunt evacuările forţate ale unor colectivităţi rrome integrale („Fără sprijin de Bogdan Georgescu, „La Harneală” a regizorului Lukacs), căsătoriile timpurii („Del Duma”/„Vorbeşte-le despre mine”). (Va urma)

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: