Un colac de salvare pentru dl Ciolacu

Îl caută el încă de anul trecut, dar acum situaţia sa a devenit critică: tot mai multe voci importante ale colegilor cu funcţii în partid îi contestă autoritatea şi candidatura la leadershipul PSD, iar zbaterile sale năduşite din ultimele săptămâni îi surprind debusolarea şi frica de eşec. În loc să se poziţioneze ferm pe ideile nobile ale social-democraţiei, precum necesitatea de ocrotire a sărăcimii şi de promovare a unui stat de drept social şi echitabil, a abandonat cu totul baza electorală a partidului şi încearcă o salvare personală. Deocamdată, însă, şansele nu îi surâd. De demonstrat.

Pe vremuri, alegerea liderului „suprem“ la comunişti se compunea din două etape: 1 – un grup „intim“ de tovarăşi, după o mâncătorie zdravănă între ei, cu scântei, fulgere şi trăsnete, cu împărţiri, execuţii şi despărţiri, dar nu de faţă cu „şeful“, reuşeau să pice de acord asupra candidatului care tocmai le era şef şi 2 – se anunţa pentru fraieri data alegerilor şi depunerea candidaturilor pentru a legitima ce „a ales“ grupul de „iniţiaţi“ şi a-l aşeza cu fală pe „marele conducător“ pe jilţul râvnit şi de ei. Ca în organizaţiile mafiote. Şi tot ca în organizaţiile clandestine reîncepeau a doua zi bătălia pentru succesiune şi „săparea“ alesului. Evident, pe din dos.

Liderii tari, ca Iliescu şi Năstase, aveau puterea să declare public că „Nu mor caii când vor câinii“, iar înfocaţii pretendenţi, după alegeri, veneau şi le pupau mâna. Ciolacu însă nu are snaga lor şi negociază susţinerea sa la funcţia de şef naţional cu cine poate. Atacat mereu de rivali că e un lider slab şi se dă cu liberalii şi cu Iohannis, îi atacă la rândul său pe respectivii mimând duritatea discursivă şi tăria argumentelor, dar uită garda jos şi strigătele false s-ar putea să-l doboare. Partidul, oricum ai da-o, va ieşi în pierdere după alegeri, fiindcă alternative mai credibile şi mai promiţătoare nu există: „în PSD lipsesc personalităţile de forţă şi de superforţă”, zice Grindeanu. Au avut grijă înaintaşii săi să-i mătrăşească?

Privind în fruntea partidului, observi cu uşurinţă că are dreptate: nu există nicio alternativă proeuropeană în comitetele şi birourile naţionale ale PSD, una reprezentativă pentru mişcarea socialistă din UE, iar preocupările lor de bază acum sunt legate de viitoarea campanie electorală unde miroase a dezastru, foarte mulţi lideri măreţi nemaiavând nicio şansă să prindă un loc în parlament, de aceea trebuie obstrucţionată la maximum guvernarea liberală, indiferent de mijloace. (Doar de formă, vor depune o moţiune de cenzură, deşi ştiu bine că până la alegeri preşedintele nu va numi alt guvern). Cele mai multe, de un cinism înfiorător, prin care se doreşte creşterea numărului de infectaţi şi de decedaţi! Nu uită nici de ascunderea matrapazlâcurilor penale şi a vinovăţiilor legate de abuzurile Jandarmeriei la protestele din 10 august.

În loc să continue ca pe vremuri linia partidului, îngrijindu-se de viaţa, bunăstarea şi sănătatea celor aflaţi în nevoie, Ciolacu s-a lipit de un curent subversiv din propriul partid, cu siguranţă o capcană, şi promovează măsuri împotriva sănătăţii populaţiei, iar, în ceea ce priveşte criza economică, trece prin parlamentul dominat de majoritatea PSD legi care vor băga indubitabil România în faliment. Din moment ce nu sunt prevăzute şi nici nu există sursele de finanţare în vederea dublării alocaţiilor pentru copii şi a sporirii pensiilor cu 40%, este clar că ne aşteaptă situaţia Greciei de acum câţiva ani. Cine şi cu ce va mai fi în stare să redreseze economic România din moment ce noi nu avem prietenii Greciei? A nu se uita că Elada fusese leagănul civilizaţiei şi al democraţiei, iar noi nu ne putem despărţi definitiv de comunism!

Dar ce părere aveţi despre revenirea la sindromul ceauşist „Partidul e în toate cele ce sunt“? Adică revenirea la partidul unic, PCR, care trecea legile, hotărârile guvernamentale mai întâi prin filtrul „organului superior“ de partid, Plenara Comitetului Central? Nu altceva s-a întâmplat lunea trecută când Comitetul Executiv Naţional al PSD „a aprobat“, „a dat undă verde“ proiectului de Lege a carantinării. Mă şi mir de ce mai trebuia trimisă legea la Senat că înainte de ’89 aplicarea se făcea imediat după plenară.

Doar aşa ca să vadă întregul mapamond ce „uriaşă“ poftă de democraţie a cuprins subit partidul majoritar românesc! Miroase groaznic şi ticălos a ţară sovietică, a comunism fără niciun fel de faţă umană.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: